ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București-Secția a IV-a civilă sub nr. x/3/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 247.278,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile în baza principiului de drept unional privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin faptele imputabile autorităților sale și în baza art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la soluționarea dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București-Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în etapa de fond și în căile de atac. Prin încheierea pronunțată la 18 mai 2021 în dosarul nr. x/3/2020, în temeiul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de organizare interioară, pricina a fost înaintată Secției a V-a civilă-complet x civil. Pe rolul Tribunalului București-Secția a-V-a civilă cauza a fost înregistrată la 31 mai 2021, sub nr. x/3/2020*. Prin încheierea din 7 septembrie 2021, pronunțată în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul București-Secția a V-a civilă a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 7 septembrie 2021, formulată de petenta A, ca neîntemeiată. A respins cererea de recuzare a doamnei judecător B, formulată de aceeași petentă, ca rămasă fără obiect. Prin încheierea din 5 noiembrie 2021, pronunțată în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul București-Secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dezînvestirii și învestirii dispuse prin încheierea din 18 mai 2021, invocată de reclamantă. A stabilit termen de judecată la 7 ianuarie 2022, cu citarea părților.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 6 din 7 ianuarie 2022, Tribunalul București-Secția a V-a civilă a respins excepția necompetenței materiale a secției și completului x, ca neîntemeiată. A admis excepția netimbrării cererii și a anulat acțiunea, ca netimbrată. Prin încheierea din 8 aprilie 2022 în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul București-Secția a V-a civilă a admis în parte cererea reclamantei A și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în paragraful 1 din considerentele sentinței civile nr. 6/07.01.2022 în sensul că se va menționa că excepția necompetenței materiale a Secției a V-a civilă și completului x a fost invocată de reclamantă. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței și a încheierilor din 7 septembrie 2021 și 18 mai 2021 pronunțate de aceeași instanță.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 792 din 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 792 din 20 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2020* a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea A. Prin primul motiv încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a invocat că decizia contestată a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, deoarece din compunerea completului care a judecat recursul a făcut parte și magistratul asistent, care de altfel a redactat decizia. În opinia sa, au fost încălcate dispozițiile referitoare la legala compunere a completului de judecată, și anume art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 34 alin. (1) și (5) din Legea nr. 304/2022. A considerat că instanța de recurs era obligată să verifice, din oficiu, dacă respectiva compunere a completului este legală. Consideră că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și citează jurisprudența instanțelor europene în susținerea acestui argument. A mai menționat că, în situații precum cea din cauză, când recursul este soluționat la primul termen de judecată, partea se află în imposibilitatea de a opune, anterior termenului sau la termen, nelegala compunere a completului de judecată. De asemenea, a susținut că omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a compunerii completului de judecată este echivalentă juridic cu omisiunea de verificare obligatorie, din oficiu, a legalității completului de judecată, observând dispozițiile art. 251 și art. 251 alin. (1) C. proc. civ. Prin cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. a invocat că instanța de recurs a săvârșit următoarele nereguli: - a omis să cerceteze motivul de casare numerotat cu pct. II litera B; - nu a analizat criticile de nelegalitate privind art. 245 - 248, art. 457 C. proc. civ., art. 53 din Legea nr. 304/2004 (paragraf 7 din apel), art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 108 din Regulament, art. 124 din Constituție, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și jurisprudența Curții Constituționale în aplicarea lor (paragraf 8 din apel), art. 111 din Regulament în ce privește repartizarea aleatorie a dosarului trimis în condițiile legii de la o secție la alta (paragraf 11 din apel), art. 200 - 201 C. proc. civ. raportat la reluarea procedurii de verificare a îndeplinirii cerințelor cererii de chemare în judecată (paragrafele 3 și 12 din apel), art. 51 alin. (6), art. 48 alin. (3) C. proc. civ. (paragraf 18 din apel), art. 235 C. proc. civ. (paragraf 28 din apel), art. 129 alin. (2) pct. (2) C. proc. civ. (paragrafele 23-27, 29, din apel), art. 6 CEDO și art. 6 C. proc. civ. (paragraf 31). De asemenea, a susținut că în decizia recurată nu a identificat răspuns la criticile privind: - neexaminarea de către completul nedesemnat aleatoriu al Secției a V-a a tribunalului; - susținerea excepției de nelegalitate a dezînvestirii și învestirii prin încheierea din 18 mai 2021 (paragrafele 18-21 din apel), - neexaminarea de către instanța care a soluționat excepția de necompetență, invocată de reclamantă, a argumentelor privind incidența deciziei pronunțată în recurs în interesul legii nr. 17/2018; - încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 211 C. proc. civ. Totodată, a menționat că prin decizia recurată a fost examinată, omisso medio, autoritatea de lucru judecat a încheierii din 18 mai 2021, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dispozițiilor art. 481 C. proc. civ., privind neagravarea situației în propria cale de atac. II. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele: În susținerea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a invocat încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, ca urmare a faptului că din ,,compunerea” completului care a judecat recursul a făcut parte și magistratul asistent, care a redactat decizia contestată. Analizând aceste susțineri, Înalta Curte reține că nelegala compunere sau constituire a completului de judecată reprezintă un aspect care ține de alcătuirea instanței și poate fi invocat ca motiv de contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia. În accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., constituie încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanței: participarea la judecarea cauzei a unui judecător incompatibil, judecarea cererii de către un complet format dintr-un număr de judecători necorespunzător celui prevăzut de lege pentru cauza respectivă, cu nesocotirea art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004, neparticiparea procurorului în acele cauze în care legea prevede participarea obligatorie a acestuia, judecarea recursului de către un alt complet de judecată decât cel stabilit în mod aleatoriu pentru soluționarea acestuia sau a cărei compunere a fost schimbată cu încălcarea legii, lipsa grefierului, a magistratului asistent sau, după caz, a asistentului judiciar. Criticile contestatoarei nu pot fi reținute, raportat la motivul de contestație în anulare menționat, prin prisma pretinsei încălcări a normelor referitoare la alcătuire instanței de recurs, care a pronunțat decizia nr. 792 din 20 martie 2024 în dosarul nr. x/3/2020*. Întreaga argumentație prezentată de contestatoare se fundamentează pe o confuzie cu privire la semnificația noțiunilor de ,,compunere” și ,,constituire” a instanței de judecată, motiv pentru care nu se circumscrie unei ipoteze de nelegală alcătuire a instanței de recurs. Cu toate că acest motiv de contestație în anulare privește formațiunea de judecată (completul), deopotrivă în accepțiunea de compunere și în cea de constituire, susținerile în sensul că normele referitoare la alcătuirea instanței au fost încălcate prin participarea magistratului asistent nu pot fi validate. În ceea ce privește compunerea instanței de recurs, completul se compune cu trei judecători, în timp ce, în ceea ce privește constituirea, completul de recurs al instanței supreme se constituie cu un magistrat asistent. Autoarea căii de atac ignoră prevederile art. 22 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care stipulează astfel: ,,(1) În cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează magistrați-asistenți, stabiliți prin statul de funcții. (2) Magistrații-asistenți participă la ședințele de judecată ale Secțiilor Unite, ale Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale completurilor de 5 judecători și ale completurilor de judecată din cadrul secțiilor. (3) Magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție participă cu vot consultativ la deliberări, semnează minutele și redactează hotărâri, conform repartizării făcute de președinte pentru toți membrii completului de judecată”, dispoziții similare fiind prevăzute și în legislația anterioară, respectiv în art. 70-72 din Legea nr. 303/2004. Prin urmare, ținând cont de aceste norme de organizare judiciară contrar susținerilor contestatoarei, normele referitoare la alcătuirea instanței de recurs, în accepțiunea de constituire a completului de judecată, ar fi fost nerespectate prin neparticiparea magistratului-asistent la ședința de judecată și la pronunțarea deciziei. Cât privește împrejurarea că magistratul-asistent a redactat decizia contestată, după cum rezultă din dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, precum și din cele ale art. 426 alin. (1) C. proc. civ., indicate de contestatoare, atribuția de a redacta hotărârile judecătorești este prevăzută în mod expres de lege. În această privință, trebuie menționată Decizia Curții Constituționale nr. 472/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70-72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, al căror conținut este similar cu cel al dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară. În referire la cel de-al treilea motiv de contestație în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a invocat omisiunea instanței de recurs de a cerceta efectiv motivul de casare numerotat cu pct. II lit. B, respectiv ,,motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 479 alin. (1) și la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.”. Pentru o apreciere completă a acestui motiv de contestație în anulare este necesar să se facă distincție între motivele de nelegalitate și argumente, întrucât textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent dintre cele prevăzute expres și limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care se sprijină. Instanța de recurs poate grupa argumentele invocate în susținerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul, așa cum susține contestatoarea din prezenta cauză. Pe de altă parte, pe calea contestației în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs a analizat motivele de nelegalitate, respectiv temeinicia argumentelor pentru care le-a apreciat nefondate, deoarece această cale extraordinară de atac este un remediu procedural pentru greșeli săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs. Având în vedere aceste repere, procedând la verificarea deciziei atacate, în limitele impuse de art. 503 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivarea hotărârii judecătorești conține o amplă analiză a criticilor enumerate de contestatoare prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., dată fiind încadrarea acestora, pe care instanța de recurs avea îndatorirea să o efectueze. Reiese astfel că instanța de recurs nu a analizat criticile de la pct. II lit. B din cererea de recurs doar din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat de recurenta A, ci a procedat la încadrarea criticilor vizând omisiunea instanței de apel de a analiza anumite aspecte în cazul de casare prevăzut de pct. 6 al aceluiași text legal. Or, încadrarea de către instanța de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac și pronunțarea unei soluții contrare solicitării părții, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 792 din 20 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2020*.