ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 247.278,75 RON cu titlu de despăgubiri civile în baza principiului de drept unional privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin faptele imputabile autorităților sale și în baza art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în etapa de fond și în căile de atac. Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 18.05.2021 în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 107 alin. (3) din ROI, pricina a fost înaintată secției a V a civilă-complet F1 civil. Pe rolul Tribunalului București, secția a-V-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 31.05.2021, sub nr. x/2020*. Prin încheierea de ședință din data de 07.09.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, Tribunalul București, secția a V a civilă a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 07.09.2021, formulată de petenta A., ca neîntemeiată. A respins cererea de recuzare a d-nei judecător B., formulată de aceeași petentă, ca rămasă fără obiect. Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, Tribunalul București, secția a V a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dezînvestirii și învestirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021, invocată de reclamantă. A stabilit termen de judecată la data de 07.01.2022, ora 8:30, cu citarea părților.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 6/07.01.2022, Tribunalul București, secția a V a civilă a respins excepția necompetenței materiale a secției a V a civilă și completului F1, ca neîntemeiată; a admis excepția netimbrării cererii; a anulat acțiunea, ca netimbrată. Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 08.04.2022 în dosar nr. x/2020, Tribunalul București, secția a V a civilă a admis în parte cererea reclamantei A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în paragraful 1 din considerentele sentinței civile nr. 6/07.01.2022 în sensul că se va menționa că excepția necompetenței materiale a secției a V a civilă și completului F1 a fost invocată de reclamantă. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 1644/A/16.11.2022, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței și a încheierilor de ședință din 07.09.2021 și 18.05.2021 pronunțate de aceeași instanță.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A., formulând următoarele critici: I. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 397 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 466 alin. (4), art. 461 alin. (1), art. 445 și 446 C. proc. civ., întrucât dispozitivul deciziei recurate nu conține soluția asupra apelului declarat împotriva încheierii din 08.04.2022, dată în cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către recurentă, nici soluția asupra apelului declarat împotriva încheierii premergătoare din 05.11.2021 (prin care s-a respins excepția de nelegalitate a dezînvestirii și investirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021) și nici soluția asupra cererii de renunțare la judecata cererii de preschimbare a termenului stabilit pentru cererea de recuzare. II. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 479 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv instanța de apel nu a verificat situația de fapt a cauzei, așa cum impun dispozițiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ. și nu a stabilit nicio situație de fapt, așa cum impun dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Sub acest aspect, recurenta invocă decizia Curții Constituționale nr. 184/2020, care a statuat că "apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului C. proc. civ.. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac." Recurenta învederează că s-a ajuns la situația ca în același dosar să coexiste două soluții diametral opuse: una de respingere a excepției de netimbrare ca neîntemeiată (invocată de pârât prin întâmpinare, deci după parcurgerea procedurii de verificare a cererii și regularizarea acesteia conform art. 200 și a procedurii de fixare a primului termen de judecată reglementată de art. 201 C. proc. civ., în faza procesuală de judecată - etapa de cercetare a procesului, rezolvată conform art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.) și una de admitere a excepției de netimbrare invocată de instanță din oficiu într-o procedură de regularizare și verificare a aceleiași cereri de chemare în judecată, în baza aceluiași text legal, săvârșită în același dosar, prin admiterea căreia instanța a pus capăt procesului. Mai arată recurenta că instanța de apel nu a analizat criticile de nelegalitate privind următoarele dispoziții legale: art. 245-248, art. 457 C. proc. civ., art. 53 din Legea nr. 304/2004 (paragraf 7 din cererea de apel); art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 108 din Regulament, art. 124 din Constituție, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și jurisprudența Curții Constituționale în aplicarea lor (paragraf 8 din apel); art. 111 din Regulament în ce privește repartizarea aleatorie a dosarului trimis în condițiile legii de la o secție la alta (paragraf 11 din apel); art. 200 - 201 C. proc. civ. raportat la reluarea procedurii de verificare a îndeplinirii cerințelor cererii de chemare în judecată, deja săvârșită (paragraf 3,12 din apel); art. 51 alin. (6), art. 48 alin. (3) C. proc. civ. (paragraf 18 apel); art. 235 C. proc. civ. (paragraf 28 din apel); art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (paragrafele 23-27, 29, din apel); art. 6 CEDO și art. 6 C. proc. civ. (paragraf 31). De asemenea, instanța de apel nu a răspuns următoarelor critici: - cele privind neexaminarea, de către completul nedesemnat aleatoriu al secției a V-a a tribunalului, a criticilor în susținerea excepției de nelegalitate a dezânvestirii și învestirii prin încheierea din 18.05.2021 (paragrafele 18-21 din apel); - cele privind neexaminarea, de către instanța care a soluționat excepția de necompetență invocată de reclamantă, a argumentelor privind incidența Deciziei în interesul legii nr. 17/2018, (paragraf 25, 26 din apel), precum și criticile aduse sentinței cu privire la rezolvarea excepției de necompetență invocată de reclamantă și întemeiată pe art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nespecializarea completului în materia obiectului cererii de chemare în judecată, pe Decizia în interesul legii nr. 17/2018 raportat la dispozițiile art. 199, art. 200 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 11 din Legea nr. 304/2004 - nelegalitatea compunerii/competenței completului neînvestit aleatoriu cu cererea de chemare în judecată înregistrată la 17.12.2020 sub nr. x/2020; - critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva dispoziției art. 211 C. proc. civ., relativ la scopul admiterii, de către completul neînvestit aleatoriu, a excepției de netimbrare invocată din oficiu de instanță, prin încălcarea autorității de lucru judecat a procedurii de verificare și regularizare și a autorității de lucru judecat a încheierii din 18.05.2021 privind soluția de respingere pe fond, ca neîntemeiată, a excepției de netimbrare a cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare, autoritate de lucru judecat opusă de reclamantă, dar pe care completul neînvestit aleatoriu al secției a V-a a Tribunalului București nu a examinat-o, cu consecința încălcării principiului securității și certitudinii juridice (paragraf 30 din apel). Decizia recurată examinând ea omisso medio autoritatea de lucru judecat menționată, a încălcat principiul contradictorialității în ipoteza art. 14 alin. (6) C. proc. civ. și a privat recurenta de un grad de jurisdicție, cu încălcarea încălcat art. 481 C. proc. civ. (neagravarea situației în propria cale de atac). III. Au fost încălcate principiul contradictorialității (art. 14 alin. (6) C. proc. civ.), neagravarea situației în propria cale de atac (art. 481 C. proc. civ.), limitele efectului devolutiv (art. 477 alin. (1) C. proc. civ.), dublul grad de jurisdicție (art. 480 alin. (1) C. proc. civ.). În acest sens, recurenta a arătat că motivarea deciziei este un construct amorf, amalgamând critici ale apelantei alocate distinct fiecărei hotărâri apelate, cu distorsionarea realității lor, într-un stil prolix, lipsit de claritate și coerență, exemplificat prin fraza "în măsura în care completul căruia i s-a trimis cauza în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești s-ar regăsi după respectiva trimitere într-o situație de incompatibilitate, în raport cu ceea ce va avea în concret de soluționat în cauză, cum a fost în speță excepția prealabilă de procedură referitoare la legala învestire a instanței cu o cerere legal timbrată (excepția netimbrării cererii), acesta are la dispoziție la momentul procesual în care ar observa că se regăsește în asemenea situație să formuleze deîndată declarație de abținere, fie prin prisma punctului 13 al art. 42 C. proc. civ. încă de la stabilirea și comunicarea obligației de timbrare, fie pentru incompatibilitatea stabilită de art. 41,43 C. proc. civ. până la termenul de dezbatere a excepției netimbrării, textul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești nefiind împiedicat în aplicare de vreo excepție de incompatibilitate tocmai pentru că așteptarea rezonabilă în rațiunea reglementării lui este aceea ca după netimbrarea cererii anulate în primul proces, ca netimbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, partea care reiterează cererea să-și îndeplinească obligația de timbrare tocmai deoarece ea a avut deja la dispoziție o serie de pârghii legale pentru a demonstra că eventual nu ar trebui să timbreze respectivul obiect al cererii, care s-au finalizat deja cu o judecată de anulare pentru netimbrare asupra cererii pretinse de parte a nu se timbra, lăsând la o parte că și în cel de-al doilea proces ea are la dispoziție în măsura în care nu a exercitat-o în primul, la aceeași primă instanță (la același tribunal) care i-a anulat prima cerere ca netimbrată, exercitarea în prealabil a cererii de reexaminare (în speță sentința civilă a dosarului anterior nr. x/2019, păstrată în apelul învederat și de apelanta prezentului apel ca soluționat încă din 10.12.2020, s-a pronunțat cu motivarea că în prima respectivă procedură, reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare)." Mai arată recurenta că motivarea deciziei invocă și argumentează situații pe care nici hotărârile atacate nu le antamează și nici nu se regăsesc în criticile apelantei și pe care instanța de apel nu le-a pus în dezbatere contradictorie, respectiv: - faptul că "Norma art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) are în vedere în vedere situația aceleiași cereri de chemare în judecată"; "dosarul x/2020 trebuia și a fost înaintat administrativ de completul căruia i s-a repartizat aleatoriu a doua oară, la cel căruia deja i s-a repartizat deja aleatoriu aceeași cauză, care în speță a fost completul FI Civil din cadrul secției a V a civilă a Tribunalului București- așa cum prevede în sarcina judecătorului art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești aprobat de HCSM nr. 1375/2015) (...)"; în opinia instanței de apel, nesusținută de niciun participant la proces, completul secția a IV-a F15, a fost învestit aleatoriu a doua oară, iar primul învestit aleatoriu este cel al secției a V a, care s-a dezânvestit prin sentință, deci în procedură de judecată, pronunțată în alt dosar scos de pe rol la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată și repartizării ei aleatorii la C15- S IV; - ubicuitatea, atemporalitatea, identitatea cererii și invocarea litispendenței (art. 138 alin. (2) C. proc. civ.); "Ipoteza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești aprobat de HCSM nr. 1375/2015) care privește speța de față, de înaintare a aceleiași cereri care deja a fost inițial repartizată aleatoriu în dosarul nr. x/2019, aceluiași complet de judecată la care s-a realizat legal repartizarea aleatorie a cererii, atunci când completul căruia i-a fost repartizată deja a anulat ca netimbrată prima cerere identică pe care a primit-o, nu se suprapune nici măcar pe prevederile art. 138 C. proc. civ. privind excepția de litispendență pentru că excepția de litispendență nici nu a fost invocată în speță și ea este reglementată de Cod numai atunci când aceeași cerere se află pe rolurile a două instanțe judecătorești care își pot pune eventual și problema necompetenței după vreun anumit criteriu legal, fiecare numai cu respectarea, după caz, după motivul necompetenței, și a termenului de invocare din art. 131, 130, rap la art. 185 C. proc. civ., nu și atunci când una din instanțele judecătorești a anulat deja ca netimbrată cererea (care astfel nu se mai află pe rolul său) și judecata cererii anulate a depășit și faza procesuală a judecății de apel la instanța de apel care era ultima la care s-ar fi putut invoca litispendența(art. 138 alin. (2) C. proc. civ.)."; - contrarietatea art. 107 alin. (3) din Regulament, care nu reglementează posibilitatea dezânvestirii în faza de judecată, cu art. 424 alin. (1) C. proc. civ. și invocarea incidenței art. 425 alin. (5) C. proc. civ. în ce-l privește; "Textul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) nu contravine în nicio măsură prevederilor C. proc. civ., nici măcar celor ale art. 424 alin. (1) C. proc. civ. invocat de apelantă, art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești (aprobat de HCSM nr. 1375/2015) nereglementând o situație de dezînvestire în baza dispozițiilor de dezînvestire din conținutul articolelor C. proc. civ. la care se referă art. 424 alin. (1) C. proc. civ., ci încheierea din 18.05.2021 pronunțată în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de Organizare Internă a instanțelor judecătorești face parte din încheierile menționate la art. 424 alin. (5) C. proc. civ.."; - revenirea, fără a se indica de către cine și prin ce act de procedură și în baza cărei dispoziții legale, asupra încheierii din 18.05.2023 de respingere a excepției de netimbrare invocată de intimatul-pârât; - critica completului stabilit aleatoriu, al secției a IV a civilă a Tribunalului București, de a nu fi pus în vedere reclamantei taxa de timbru gândită de completul de apel la o cerere de chemare în judecată scutită de taxa de timbru: "(...) iar revenirea/reaprecierea instanței asupra caracterului timbrabil al cererii, după ce eronat ar fi considerat că nu se timbrează o cerere în procesul de față, prin a stabili care este taxa judiciară de timbru aferentă ei și termenul în care partea reclamantă trebuie să o timbreze, nu încalcă vreun caracter interlocutoriu care să fie aplicabil aprecierii anterioare, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere procesual vreo soluționare de excepție de netimbrare nu are obiect pentru data de 18.05.2021, excepția de netimbrare urmând din această cauză soluția respingerii ei pentru că nu a pus instanța în sarcina părții reclamante o anumită sumă de achitat ca taxă judiciară de timbru și un anumit termen de îndeplinire a obligației până la data de 18.05.2021, câtă vreme instanța nu i-a stabilit în sarcină părții reclamante vreo obligație de timbrare, încheierea de ședință din 18.05.2021 neavând vreun caracter interlocutoriu cu privire la timbraj tocmai deoarece este îndreptățirea legală și în același timp obligația legală a instanței de judecată a cauzei de a stabili, în sarcina părții care a introdus cererea fără să o timbreze, taxa judiciară de timbru aferentă cererii chiar și până la sfârșitul procesului sau chiar și în căile de atac prin dare în debit (O.U.G. nr. 80/2013) atunci când instanța constată că acțiunea trebuie timbrată și părții nu i se admite nicio cerere de reexaminare în procedura specială pe care partea o are la dispoziție dacă apreciază că într-adevăr pretențiile nu ar fi supuse legal timbrajului și ar fi gresită/nelegală dispoziția instanței de a-i stabili în sarcină taxă judiciară de timbru". Prin invocarea și argumentarea, în motivarea deciziei, a situațiilor mai sus exemplificate, pe care nici hotărârile atacate nu le antamează și nici nu se regăsesc în criticile apelantei, și pe care instanța de apel nu le-a pus în dezbatere contradictorie, instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității în ipoteza normativă reglementată de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., principiul reglementat de art. 477 alin. (1) C. proc. civ. privind limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum apellatum), principiul neagravării situației în propria cale de atac reglementat de art. 481 C. civ. (non reformatio in peius), dispoziția art. 480 alin. (1) prima ipoteză C. proc. civ., întrucât respingând recursul nu a păstrat hotărârea atacată având conținutul reglementat de art. 425 alin. (1), ci i-a completat motivarea. Principiile mai sus enunțate au fost încălcate în aceeași modalitate și prin sprijinirea motivării deciziei pe statuările Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 (pag. 17 alin. ultim din decizie) dată în interpretarea și aplicarea art. 18 din Legea nr. 146/2007, deși efectele acesteia încetaseră, conform art. 518 C. proc. civ., la data abrogării Legii nr. 146/2007 prin O.U.G. nr. 80/2013, act normativ intrat în vigoare deodată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. pentru a-i fi corelate dispozițiiile cu dispozițiile art. 200-201 ale noului cod. IV. A fost încălcat principiul legalității astfel cum este reglementat de art. 126 alin. (2) din Constituția României și de art. 7 C. proc. civ. Din această perspectivă, recurenta arată că instanța de apel a încălcat obligația de respectare a dispoziției constituționale cu privire la exclusivitatea reglementării procedurii de judecată numai prin lege precum și principiul fundamental de drept procesual cu privire la desfășurarea procesului civil în conformitate cu dispozițiile legii, confirmând cu o interpretare nouă și lipsită de orice raționalitate, nepusă în dezbatere, măsura trimiterii dosarului în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de organizare judecătorească în vigoare la acea epocă, de către completul învestit aleatoriu care judeca dosarul nr. x/2020 la completul unei alte secții civile din cadrul tribunalului. Trimiterea dosarului s-a dispus în faza de judecată, la termenul la care judecătorul învestit aleatoriu, în conformitate cu art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. a pus în dezbatere și a soluționat o parte din excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare și de reclamantă: excepția nulității întâmpinării, excepția netimbrării cererii, excepția lipsei calității procesuale a pârâtului de a invoca excepția netimbrării, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, și în momentul în care era în curs de dezbatere o altă excepție invocată de pârât, excepția prescripției cererii, în cadrul căreia recurenta a invocat întreruperea termenului de prescripție în baza art. 2537 C. civ., depunând înscrisuri constând în existența unei alte cereri cu obiect identic, anulată ca netimbrată în faza de judecată prin sentința civilă nr. 2577/08.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a V a, complet F1. Întreruperea intempestivă a dezbaterilor asupra excepției prescripției la auzul informației despre existența unui alt dosar cu același obiect soluționat, nu prin încheiere în procedura de regularizare pentru neîndeplinirea cerințelor art. 194-197 C. proc. civ., ci în faza de judecată prin sentință, poate primi și o altă conotație, contraprocedurală, deoarece la dosar a fost cusut referatul grefierului registrator privind dosarul nr. x/2019 soluționat prin sentința nr. 2577/2019. Prin urmare, dosarul nr. x/2020, repartizat aleatoriu, fiind în faza de judecată, era exclusă cu privire la procedura de judecată incidența vreunui alt act normativ decât incidența legii în respectarea art. 126 alin. (2) din Constituție și art. 7 alin. (1) din C. proc. civ.. Dosarul fiind în etapa cercetării procesului, parcurgerea actelor de procedură limitativ enumerate de art. 237 alin. (2) C. proc. civ. în ordinea reglementată de acesta era obligatorie. Numai dacă se invoca o excepție în baza unei dispoziții legale care implica trimiterea dosarului la o altă secție sau complet, dezînvestirea opera tot în baza legii, așa cum, de altfel, dispune și art. 111 alin. (1) din Regulamentul de organizare judecătorească: "în cazul trimiterii cauzei de la o secție la alta în condițiile legii, dosarul își păstrează numărul și este repartizat aleatoriu. Aceeași regulă se aplică în cazul trimiterii dosarului la sau de la un complet specializat." Persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor a procedat corect repartizând aleatoriu cererea înregistrată la 17.12.2020, constatând lipsa de incidență a prevederilor art. 107 din Regulament deoarece, astfel cum rezultă din referatul întocmit de aceasta aflat la dosar, cererea din dosarul nr. x/2019 fusese soluționată și alin. (1) al art. 107 impune cerința "dacă cererile nu au fost soluționate încă". Etapa administrativă de înregistrare a cererii și repartizare aleatorie a cauzei fusese îndeplinită de persoana abilitată legal, cu respectarea prevederilor art. 199 C. proc. civ. Dosarul nr. x/2020 fiind în faza de judecată, în derularea etapei de cercetare a procesului, la termenul de judecată la care judecătorul, persoană nedesemnată legal cu înregistrarea și repartizarea aleatorie a cererilor de chemare în judecată, a dispus trimiterea dosarului în baza art. 107 alin. (3) din Regulament la altă secție și la alt complet, aceasta s-a realizat cu sfidarea obligației de respectare a ordinii legale de desfășurare a procedurilor judiciare și cu încălcarea dreptului reclamantei la protecție jurisdicțională efectivă și a principiului așteptării legitime ca judecătorul să se supună numai legii conform art. 124 alin. (3) din Constituție. V. A fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Sub acest aspect recurenta învederează că instanța care a pronunțat decizia recurată nu a întrunit cerințele unei protecții jurisdicționale efective, în conformitate cu art. 19 alin. (1) paragraf 2 din TUE și ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale UE, și cu jurisprudența CJUE de aplicare a lor, respectiv cerințele privind aplicarea normelor de drept conform cu ordinea de drept. În susținerea acestei critici, recurenta face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 33/2018, 104/2010, 45/2018, 972/2012, 685/2018. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a încheierilor menționate, cu consecința trmiterii cauzei la Tribunalul București, secția a IV a civilă CF x pentru continuarea judecății.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. - Astfel, împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate nu se regăsesc soluțiile date de instanța de apel (soluții a căror justificare se regăsește însă la nivelul considerentelor) asupra apelului exercitat de către reclamantă împotriva încheierii din 08.04.2022 pronunțată în cererea de îndreptare a erorii materiale, respectiv asupra apelului împotriva încheierii din 05.11.2021 (prin care s-a respins excepția de nelegalitate a dezînvestirii și investirii dispuse prin încheierea din 18.05.2021) nu poate constitui un aspect de nelegalitate în configurația căii extraordinare de atac a recursului, întrucât o asemenea chestiune are reglementată o procedură specifică, respectiv cea a îndreptării, lămuririi ori completării hotărârii, prevăzută de art. 442-447 C. proc. civ. În ce privește soluția asupra cererii de renunțare la judecata cererii de preschimbare a termenului stabilit pentru soluționarea cererii de recuzare, aceasta nu avea cum să se regăsească în hotărârea recurată, întrucât a făcut obiectul unei solicitări distincte fiind, cel mult, o omisiune săvârșită la momentul soluționării cererii de preschimbare de termen, supusă aceleiași proceduri menționate anterior, privitoare la îndreptarea, lămurirea ori completarea hotărârii. Or, potrivit dispozițiilor art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, îndreptarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444 C. proc. civ. Față de cele arătate, se înțelege că reclamanta a dedus pe calea recursului, sub forma pretinsei încălcări a dispozițiilor legale indicate cu trimitere la conținutul art. 397 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 466 alin. (4), art. 461 alin. (1), art. 445 și art. 446 C. proc. civ., aspecte care nu pot face obiectul controlului în calea extraordinară de atac pe care a promovat-o. - Subsumat punctului II al memoriului și circumscris motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a pretins că instanța de apel nu ar fi verificat situația de fapt și că nu ar fi stabilit o situație de fapt în cauză, pentru a invoca pe această cale faptul că în litigiul de față coexistă două soluții diametral opuse, una de respingere ca neîntemeiată a excepției de netimbrare invocată de pârât prin întâmpinare (după parcurgerea procedurii de verificare a cererii și regularizarea acesteia, urmată de fixarea primului termen de judecată conform art. 201 C. proc. civ.) și alta de admitere a excepției de netimbrare invocată de instanță din oficiu, într-o procedură de verificare și regularizare a aceleiași cereri, prin admiterea căreia instanța a pus capăt litigiului. Or, susține recurenta, soluția respingerii ca neîntemeiată a excepției de netimbrare a cererii de chemare în judecată din încheierea din 18.05.2022 era deja definitivă prin neapelare. Raportat la acest aspect, se constată că prin decizia atacată cu prezentul recurs, instanța de apel a argumentat pe larg de ce încheierea din 18.05.2022 nu are caracter definitiv în privința timbrajului și nu se bucură de autoritate de lucru judecat - acceptată, de altfel, de parte ca atare doar cât privește aprecierea instanței asupra timbrajului, iar nu și în privința celorlalte măsuri dispuse prin același act procedural, cum ar fi dezînvestirea completului secției a IV-a și învestirea unui complet al secției a V-a a Tribunalului București)-aceasta reținând pertinent, cu trimitere și la dezlegările obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 (aplicabilă mutatis mutandis și în privința dispozițiilor similare celor ale Legii nr. 146/2007, din cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013) că pentru a pretinde caracterul netimbrabil al cererii deduse judecății, reclamanta dispunea de calea specială a reexaminării. De asemenea, a reținut că partea nu a uzat de această cale nici anterior încheierii din 18.05.2021 și nici ulterior acesteia, respectiv când a fost citată pe rolul secției a V-a a Tribunalului București cu mențiunea achitării taxei de timbru, aceea (iar nu apelul sau recursul) fiind calea specială de a invoca inclusiv argumentele susținute actual cu referire la aprecierea instanței ce a pronunțat încheierea din 18.05.2021 asupra măsurii timbrajului. S-a mai reținut, în acest context, că dobândește caracter interlocutoriu asupra măsurii timbrajului doar soluția pronunțată în calea specială de atac a reexaminării, pe care reclamanta nu a parcurs-o, astfel că nu se poate reține că aprecierea instanței din încheierea pronunțată la 18.05.2021 asupra renunțării la timbraj se impunea cu titlu definitiv ori cu autoritate de lucru judecat instanței pe rolul căreia cauza a fost trimisă spre soluționare în baza art. 107 alin. (3) din ROI (secția a V-a a Tribunalului București). Aceste statuări regăsite în hotărârea atacată, fundamentate în drept, nu au fost în niciun fel combătute de recurentă, astfel că este lipsită de orice suport (în fapt ori în drept) afirmația sa critică în sensul că în dosar ar coexista două soluții diamentral opuse în privința timbrajului. În realitate, singura măsură concretizată într-o soluție producătoare de efecte juridice este cea a anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 6/7.01.2022 a Tribunalului București, măsură adoptată în contextul neformulării unei cereri de reexaminare de către reclamantă și a neachitării taxei de timbru stabilită prin rezoluția instanței (în mod identic și uniform, de altfel, cu aprecierile și soluția adoptată de aceeași instanță prin sentința civilă nr. 2577/8.11.2019 din dosarul nr. x/2019 asupra precedentei cereri similare a aceleiași părți). - În mod nefondat a mai pretins recurenta că decizia atacată nu ar fi analizat și răspuns criticilor sale de nelegalitate formulate pe cale apelului, motiv de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 (în raport de care va fi analizat), iar nu celor ale art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de parte. Examinând critica, instanța de recurs nu poate decât să constate că, de o manieră amplă și cuprinzătoare, instanța de apel a analizat și răspuns criticilor reclamantei din apel vizând pretinsa nelegalitate a măsurilor dispuse prin încheierea din 18.05.2021, de dezînvestire și învestire ce au avut la bază dispozițiile art. 107 alin. (3) din ROI, cele privind asigurarea principiului continuității completului de judecată și repartizării aleatorii a judecării cauzelor, cele privitoare la legalitatea și caracterul interlocutoriu ori la autoritatea de lucru judecat a măsurilor/dispozițiilor primei instanțe în privința timbrajului, cele privitoare la competența și specializarea completului, criticile vizând încheierile de ședință din 7.09.2021, ca și încheierea primei instanțe din 8.04.2022. Înalta Curte are în vedere că dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează, în mod imperativ, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate. Motivarea reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional, întrucât hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului, consecință a unor raționamente logice făcute de instanță. Motivarea hotărârii judecătorești nu presupune însă existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părți în cadrul criticilor de nelegalitate aduse soluțiilor pronunțate anterior, ci implică examinarea reală a problemelor esențiale ce au fost supuse analizei judiciare și redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunțarea soluției respective. În speță, se constată că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de textul legal anterior menționat și că răspunde exigențelor motivării unei hotărâri judecătorești, întrucât instanța de apel a expus în mod corespunzător argumentele ce au determinat formarea convingerii sale și a răspuns tuturor chestiunilor deduse judecății prin intermediul motivelor de apel formulate de către reclamantă, nefiind incidente aspecte de nelegalitate din această perspectivă. Contrar susținerilor recurentei, în sensul că instanța de apel nu ar fi analizat anumite critici privind încălcarea unor dispoziții legale menționate expres prin motivele de apel (recurenta indicând și paragrafele din motivele de apel pretins neluate în considerare), Înalta Curte constată, în acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, că toate aceste critici au vizat, în principal, dispoziția conținută în încheierea de ședință din 18.05.2021, de trimitere a acțiunii la completul inițial învestit, în baza art. 107 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Prin urmare, motivarea s-a raportat la conținutul central al acestor critici privind modalitatea de aplicare a dispoziției regulamentare menționate, iar nu la fiecare argument dezvoltat de către parte. În acest sens, în mod corect instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 107 alin. (3) din ROI "...nu sunt norme de competență și ele nu contravin dispozițiilor C. proc. civ., ci realizează respectarea acestora cu privire la principiul continuității completului de judecată, ca și al repartizării aleatorii a judecății unei cauze...". Răspunzând motivelor de apel ale reclamantei pe care le-a subsumat problemei de drept deduse judecății, iar nu din perspectiva numărului de paragrafe sau de pagini ale memoriului scris depus la dosar, instanța de apel a reținut, în mod corect, că dispozițiile art. 107 alin. (3) din ROI au fost legal aplicate, că în cauză a fost respectat principiul continuității și al repartizării aleatorii, că dezînvestirea completului inițial nu reprezintă o chestiune de necompetență în sens procesual, ci una administrativă, că textul legal nu contravine niciunei dispoziții din C. proc. civ., concluzionând că o astfel de critică este neîntemeiată. Contrar susținerilor recurentei, pronunțându-se asupra legalității aplicării art. 107 alin. (3) din ROI, instanța de apel a suplinit, prin considerente proprii, o eventuală neexaminare a criticilor de nelegalitate a dezînvestirii supuse dezbaterii prin încheierea din 18.05.2021, respectiv o eventuală neexaminare a modalității de soluționare a pretinsei excepții de necompetență invocată de către reclamantă în acea etapă procesuală. Nefondat și lipsit de temei sunt contestate parte din considerentele cu care instanța de apel a răspuns criticilor reclamantei, sub motiv că aceasta s-ar fi pronunțat asupra lor omisso medio (cum ar fi cele vizând pretinsa autoritate de lucru judecat a dispoziției instanței din cuprinsul încheierii din 18.05.2021 în privința netimbrării cererii), în pofida realității că în faza procesuală a apelului, curtea de apel a judecat cauza în calitatea sa de instanță de prim control judiciar, fiind deci prima chemată să examineze legalitatea măsurilor și actelor procedurale înfăptuite de judecătorul de primă instanță. De neînțeles, în contextul arătat, este și susținerea reclamantei că, analizându-i critica privind încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 18.05.2021 pe aspectul timbrajului – pe care chiar ea o invocase – instanța de apel ar fi încălcat principiul contradictorialității, că ar fi privat-o de un grad de jurisdicție (critica fiind analizată în apel și privea actele procedurale ale primei instanțe) ori că i-ar fi agravat situația în propria cale de atac (aceasta, se înțelege, că doar prin neprimirea criticilor formulate). - Subsumat punctului III al memoriului de recurs, recurenta a reiterat criticile sale privitoare la pretinsa încălcare a principiilor contradictorialității, neagravării situației în propria cale de atac, limitelor efectului devolutiv și dublului grad de jurisdicție, fără a le aduce o argumentare ori exemplificare concretă, reproducând, în schimb, pasaje din decizia atacată cu care s-a declarat a fi în dezacord fără indicarea unor argumente de ordin juridic. Recurenta a reiterat nemulțumiri legate de problema timbrajului și a modalității în care cauza a fost transpusă de la un complet la altul din cadrul aceleiași instanțe, invocând faptul că argumentele cu care instanța de apel a răspuns criticilor sale nu s-au regăsit nici în cuprinsul apelului pe care l-a formulat și nici nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, ceea ce a condus la încălcarea principiului contradictorialității. Separat de împrejurarea că, la termenul de dezbatere a apelului, părțile litigante au lipsit, Înalta Curte apreciază că o încălcare a principiului contradictorialității nu poate fi reținută atunci când e invocată cu trimitere la raționamentul și modalitatea de argumentare a soluției instanței, care nu e obligată să supună dezbaterii părților silogismul său judiciar. De asemenea, sprijinirea soluției instanței de apel pe dezlegările obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 7/2014 nu poate fi reținută ca dovadă a încălcării principiului contradictorialității, în circumstanțele arătate (absența părților la termenul de dezbatere a apelului), dar și față de obligativitatea și generalitatea aplicării sale ori publicitatea asigurată deciziilor de recurs în interesul legii, în conformitate cu prevederile art. 517 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Contrar susținerilor recurentei, Decizia în interesul legii nr. 7/2014 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137/24.02.2025 (prin care s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului), vizează o chestiune de principiu valabilă și în contextul legislativ dat de O.U.G. nr. 80/2013, nefiind aplicabile dispozițiile art. 518 C. proc. civ. privind încetarea efectelor deciziei, câtă vreme problema de drept care a fost avută în vedere de această decizie se regăsește și în configurația juridică actuală în materia taxelor judiciare de timbru. Reglementarea activității administrative a instanței (din care face parte și transpunerea cauzelor de la un complet de judecată la altul ori de la o secție a instanței la alta) nu ține de sfera competenței instanțelor și nu poate face obiect al căii extraordinare de atac a recursului în configurarea art. 488 C. proc. civ., întrucât nu reprezintă norme de drept material sau norme de procedură a căror greșită aplicare sau interpretare să afecteze drepturile procesuale ale părților, fiind vorba doar de norme menite să organizeze activitatea înăuntrul instanțelor. - Critica privind încălcarea principiului legalității prevăzut de art. 126 alin. (2) din Constituția României și de art. 7 C. proc. civ. reiterează circumstanțele factuale în care dosarul cauzei a fost transpus de la o secție la alta a tribunalului și aspectele ținând de activitatea administrativă a instanței, astfel cum este reglementată de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu trimitere la art. 107 alin. (3) din acesta, aspecte asupra cărora s-a apreciat anterior că nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. . - În ce privește pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, se constată că recurenta s-a limitat la a susține o afirmație generică, în sensul că instanța ce a pronunțat decizia recurată nu ar întruni cerințele unei protecții jurisdicționale efective potrivit reglementărilor internaționale în materie, tocmai în considerarea argumentelor de nelegalitate la adresa activității acesteia pe care le-a susținut anterior în cuprinsul memoriului de recurs. Or, de bună seamă că, neputând primi criticile reclamantei pentru argumentele mai sus redate, nici această din urmă susținere a sa nu poate fi văzută ca întemeiată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.