Decizia nr. 909/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 833/2020 a Tribunalului București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 5 aprilie 2019, înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, solicitând acordarea de despăgubiri în cuantum de 10.000 euro, sumă majorată ulterior la 100.000 RON, pentru suferirea unei condamnări penale greșite. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată iar, pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința civilă nr. 833 din data de 10 iulie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., ca fiind inadmisibilă. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul a formulat o contestație împotriva sentinței civile nr. 833 din data de 10 iulie 2020 a aceleiași instanțe. Prin încheierea din data de 18 mai 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a calificat contestația în anulare ca fiind cerere de apel și a dispus trimiterea dosarului, spre competentă soluționare, Curții de Apel București.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 1739A din data de 2 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 833 din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Statul Român, prin Ministerul Justiției, ca nefondat.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1739A din data de 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul a declarat recurs, în cerere menționând că va dezvolta ulterior, când se va acorda termen, criticile pentru care solicită verificarea legalității deciziei recurate. La data de 3 ianuarie 2023, a depus un memoriu, denumit "întâmpinare" în care a arătat motivele de fapt, care l-au determinat să atace decizia pronunțată de instanța de apel.

Apărările formulate de intimați Prin întâmpinarea depusă în termen procedural, intimatul Statul Român, prin Ministerul Justiției, a invocat excepția nulității cererii de recurs și a solicitat anularea căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra excepției invocate de intimatul Statul Român, prin Ministerul Justiției Recurentul - reclamant A. a supus controlului judiciar decizia civilă nr. 1739 A din data de 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fără a arăta motivele de nelegalitate, care justifică demersul său judiciar. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele mentiuni: a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea. Prezentele dispozitii se aplica si in cazul in care recurentul locuieste in strainatate; b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sediul intimatului; c) indicarea hotararii care se ataca; d) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnatura partii sau a mandatarului partii in cazul prevazut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic. (3) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si c)-e), precum si cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale, anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca acesta să cuprindă criticile recurentului cu privire la decizia, pe care o supune controlului judiciar, iar aceste critici să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Prin urmare, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul este formulat în mod formal, întrucât nu cuprinde nici motivele de nelegalitate prevăzute de lege și nici argumentele, care să justifice promovarea acestui demers. Simpla afirmație că decizia este nelegală nu este suficientă pentru a determina încadrarea în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu este susținută de argumente, care corespundă cazurilor de casare legale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când nu există critici sau aspectele formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului. Aceasta deoarece, accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac. Recurentul a înțeles să formuleze critici abia prin memoriul depus la data de 3 ianuarie 2023. Însă, având în vedere faptul că termenul de motivare a recursului este identic celui în care poate fi exercitată calea de atac și că termenul de 30 de zile, pentru exercitarea și motivarea recursului împotriva deciziei recurate, a expirat anterior datei de 3 ianuarie 2023, instanța de recurs nu este legal învestită să examineze motivele suplimentare deduse judecății prin cererea precizatoare, ele fiind tardiv formulate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1739A din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.