ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (denumită în continuare „AFIR”), în temeiul art. 51 din OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat:

Prin Sentința nr. 33 din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A S.R.L., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. pr.. civ.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv pentru care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței competente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond a răspuns motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, exclusiv prin preluarea, uneori ad literam, alteori ușor parafrazată, a argumentelor invocate de intimata pârâtă AFIR prin actele administrative contestate în cauză și actele de procedură depuse în etapa procesuală a fondului — întâmpinare, note de ședință și concluzii scrise.

Astfel, instanța de fond nu are niciun considerent propriu prin care să explice de ce a respins argumentele reclamantei.

Recurenta a susținut că, deși acceptă faptul că instanța de fond are posibilitatea să nu răspundă la toate argumentele sale, în virtutea obligației de a arata motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, prima instanță ar fi trebuit să explice de ce argumentele AFIR sunt preferabile argumentelor societății reclamante, iar nu să și le însușească, pur și simplu, și să le redea în cuprinsul hotărârii, ca și cum ar fi propriile sale considerente.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., recurenta a susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea art. 31 din OUG nr. 66/2011 și a dispozițiilor art. 60 din Regulamentul nr. 1306/2013 coroborat cu art. 35 alin. (1) din Regulamentul 640/11 martie 2014.

A mai arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea Deciziei pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C 434/12, a Notei directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană și a Ghidului de prevenire a neregulilor.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

A a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 3957/21.03.2022 emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale cu privire la proiectul “Construire fermă porcine în comuna Burila Mare, județul Mehedinți", ce face obiectul Contractului de finanțare (...)(...)/31.08.2017, precum și a Deciziei nr. 7263/23.05.2022 emise în soluționarea contestației prealabile formulate de societate.

Împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, a formulat recurs reclamanta A, arătând că hotărarea este nemotivată și dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de recurs constată fondate criticile formulate de către recurenta reclamantă, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ceea ce privește neanalizarea corespunzătoare a acțiunii, respectiv, omisiunea instanței de a analiza efectiv susținerile reclamantei.

Potrivit art. 22 alin. (5) C. pr. civ., „judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut”, această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași art., obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

De asemenea, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b C. pr. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, se rezumă la enunțarea unor dispoziții legale și preluarea, aproape indentică, a unor pasaje din înscrisurile depuse în apărare de pârâta AFIR. În acest sens, deși, în cadrul criticilor privind nelegalitatea actelor administrative contestate, reclamanta aduce argumente de fapt și de drept de natură a demonstra temeinicia pretențiilor sale, prima instanță nu a făcut vizibile rațiunile și argumentele pentru care susținerile și apărările reclamantei au fost înlăturate sau nu au format convingerea judecătorului fondului.

Astfel, prima instanță, redând identic situația de fapt expusă de pârâta AFIR, a constatat legalitatea actelor contestate în sensul că au fost identificate în mod corespunzător de autoritatea pârâtă elementele obiective și subiective de natură a conduce la crearea unor condiții artificiale, reținând că numitele B și C sunt coordonatoarele de fapt ale activității finanțate din fonduri europene, fără a face referire la susținerile reclamantei și fără a expune argumentele pentru care aceste critici au fost înlăturate.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze recurentei-reclamante dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, întrucât în cauza de față motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele pe care instanța și-a format convingerea asupra fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la aceeași instanță.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste susțineri urmând a fi avut în vedere de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Instanța de fond va judeca din nou cauza pentru a efectua cercetarea judecătorească în limitele învestirii sale, prin analizarea pretențiilor deduse judecății, ținând seama de toate motivele și apărările invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâtă prin întâmpinare, în scopul expunerii propriului raționament în dezlegarea problemei de drept dedusă judecății.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A S.R.L., va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva Sentinței nr. 33 din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza pentru o nouă judecată la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.