ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3910/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.05.2015, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitand anularea Deciziei nr. 13356/09.04.2015, emisă de AFIR în soluționarea contestației formulate de A. S.R.L.; anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5284 din data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă, aparținând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davidești, jud. Argeș", emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și comunicat reclamantei la data de 18.02.2015, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.398.982,80 RON, constituind valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli; exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.398.982,80 RON; obligarea AFIR la achitarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, s-a anulat Decizia nr. 13356/09.04.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.02.2015, a fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 3 398 982,80 RON, a fost obligată pârâtă la plata sumei de 30607 RON cheltuieli de judecată – onorariu de avocat conform facturii x/12.06.2018 către reclamantă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs solicitând casarea hotărârii recurate, reținerea spre rejudecare în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimata -reclamantă S.C A. S.R.L.

Recurenta apreciază că Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - potrivit art. 488 alin1.pct. 8 C. proc. civ., respectiv a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 224/2003, art. 2 din Ghidul Solicitantului aferent măsurii 121, dar și cu interpretarea greșită a dispozițiilor Contractului de finanțare.

Un prim motiv de recurs vizează interpretarea eronată a dispozițiilor art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum și reținerea în mod netemeinic și nelegal de instanța de fond a următoarelor aspecte: "Societatea reclamantă nu are un acționar majoritar, deoarece ambii asociați dețin o cotă egală de 50%, în condițiile în care pentru a avea calitatea de acționar majoritar este necesar ca persoana respectiva să dețină cel puțin 50%+1%."

Reținerea instanței este netemeinică și nelegală, întrucât deși instanța reține aplicarea dispozițiilor art. 3. alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, totuși face o interpretare greșită a acestei prevederi legale.

Un alt motiv de recurs vizează reținerea neîntemeiată a instanței potrivit căreia "este lipsit de relevanță care este adevăratul beneficiar al sumelor de bani prin repartizarea profitului, acest aspect fiind unul străin de acționarul societății și fiind lipsit de relevanță în ceea ce privește criteriul de eligibilitate întrucât nu se poate ignora legătura intimatei - reclamante cu S.C. A., prin intermediul dlui B. care deține acționariat cu un procent majoritar, fiind astfel încălcată condiția de admisibilitate în vederea declarării unui proiect ca fiind eligibil, una dintre condiții fiind aceea că acționarii majoritari ai solicitantului să nu aibă protecție aprobate sau în derulare în cadrul acestei măsuri, putându-se observa cu ușurință faptul că dl. B. este principatul beneficiar al rezultatelor economice pentru toate cele trei societăți.

Învederează recurenta instanței de recurs că, un aspect ce nu a fost analizar de instanța de fond vizează autonomia reclamantei, sens în care precizează că, în cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1., iar conform acestei anexe solicitantul pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanțare trebuie să completeze corect și conform realității o serie de informații privind tipul întreprinderii.

Instanța de fond nu a analizat caracterul autonom al proiectului asumat de beneficiară, întrucât nu s-a respectat declarația privind autonomia societății întrucât toate cele trei societăți își desfășoară activitatea prin intermediul dlui. B..

În plus, instanța de fond nu a analizat faptul că în accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, A.P.D.R.P. având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanțare șj anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte.

Un alt motiv de recurs vizează acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.398.932,80 RON și de 30.607 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat. Față de cuantumul onorariului, recurenta solicită instanței de recurs să procedeze la aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât criticile formulate de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauza de față, intimata-reclamantă a depus cererea de finanțare pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil în vederea implementării proiectului "Modernizare fermă avicolă aparținând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davidești, jud. Argeș" pe măsura 121, la 28.10.2010. Contractul de finanțare x/2011 a fost semnat la data de 25.05.2011, iar proiectul s-a finalizat in 05.09.2013.

Conform Contractului de finanțare amendat prin Actul Adițional nr. 5/05.08.2013, valoarea totală eligibilă a proiectului este de maxim 8.574.052 RON (maxim 1.982.046 euro). Autoritatea Contractanta se angajează să acorde o finanțare de maxim 3.429.620 RON (maxim 792.818 euro), reprezentând maxim 40% din valoarea totala eligibilă a proiectului. Finanțarea nerambursabilă de care a beneficiat reclamanta a fost în valoare totală de 3.429.620 RON, din care: din FEADR: - 3.429.620 RON din care: - contribuție UE 80% - 2.743.696 RON; - contribuție publică națională 20% - 685.924 RON; - Contribuție privată: - 5.144.432 iei.

Pana la data emiterii procesului-verbal de constatare 5.284/13.02.22015, A.F.I.R. a decontat reclamantei suma totală de 3.398.982,80 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă aparținând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davidești, jud. Argeș", s–a constatat că intimata-reclamantă era neeligibilă la depunerea cererii de finanțare, deoarece în momentul depunerii cererii de finanțare, acționarul majoritar, dl B. (50% ca persoană fizică și 8% prin celălalt acționar 50% persoană juridică - C. S.R.L. și director general în cadrul acestei societăți) avea deja în derulare un proiect, tot pe măsura 121 FEADR (C1210010930300090), prin D. S.R.L. unde era acționar unic.

S-a reținut în cuprinsul actului atacat că solicitantul de fonduri nerambursabile, prin reprezentantul legal B., a încercat să ducă în eroare Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale cu scopul obținerii de fonduri nerambursabile, prin prezentarea unei declarații pe proprie răspundere, nereale - "Declarație pe proprie răspundere".

În aceste condiții, recurenta-pârâtă a concluzionat că se impune rezilierea contractului de finanțare x încheiat cu intimata-reclamantă și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil plătit beneficiarului în cadrul proiectului. Valoarea cheltuielilor pretins afectate de nereguli a fost determinată de organele de control la suma de 3.398.982,80 RON, cu privire la care în cuprinsul Procesului Verbal s-a statuat că este datorată autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene cu titlu de creanță bugetară.

Împotriva Procesului-verbal, intimata-reclamantă a formulat contestație administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 46 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat organului competent să dispună: i) anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5284 din data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă aparținând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davidești, jud. Argeș"; ii) comunicarea Raportului de control nr. 42.974/15.12.2014; iii) exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.398.982,80 RON.

Prin Decizia înregistrată sub nr. x/09.04.2015, Comisia de soluționare a contestației a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă.

Prin sentința pronunțată în primul ciclu procesual, instanța a analizat doar aspectele de nelegalitate cu privire la legalitatea controlului și nerespectarea termenului de 90 de zile impus de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, precum și o presupusă nelegalitate a procesului-verbal decurgând din necomunicarea actelor premergătoare, de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantei, motive care au fost invalidate de către instanța supremă.

În cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, Curtea a analizat exclusiv motivele de nelegalitate invocate de reclamantă și neanalizate în primul ciclu procesual, respectiv: faptul că verificările realizate de pârâtă nu pot privi modul de derulare a etapelor precontractuale și aspectele de ordin substanțial invocate, cu privire la criteriul de eligibilitate încălcat.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, în forma în vigoare la data depunerii cererii de finanțare: Proiectele solicitanților ai căror acționari majoritari au în derulare alte proiecte finanțate din FEADR în cadrul aceleiași măsuri nu sunt eligibile, cu excepția celor care aplică pentru schema de ajutor de stat XS 13/2008".

Prin urmare, din interpretarea textului de lege rezultă că, pentru ca A. să fie considerat un solicitant eligibil, era necesar ca aceasta să nu aibă un acționar majoritar care să deruleze, la rândul său și în același timp, proiecte finanțate în cadrul aceleiași măsuri, condiție pe care și instanța de fond a considerat-o îndeplinită în speță.

Prima instanță a analizat temeinic prin Sentința recurată actele administrative emise de recurentă, fără a se demonstra încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale de către Haditon, aspect recunoscut de intimată care prin Procesul-verbal încheiat la data de 18.08.2014, în urma controlului efectuat ila fața locului, atestă faptul că fondurile au fost utilizate conform proiectului și nu există nereguli sau neconcordante față de proiect.

În mod corect instanța de fond a retinut că pentru a defini noțiunea de acționar majoritar, se va raporta la prevederile Ghidului solicitantului, care stabilește că noțiunea de "acționar majoritar" se referă la o persoană fizică sau juridică care este acționar sau asociat majoritar în sensul majorității absolute. reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale)".

Înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv certificatul constatator nr. x/14.10.2010, depus la data formulării cererii de finanțare, asociații S.C. A. S.R.L. sunt C. S.R.L. cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% și B. cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%, acesta având și funcția de director general.

În ceea ce privește societatea D. S.R.L., în raport de care s-a reținut derularea concomitentă a două proiecte, se reține că aceasta este deținută de numitul B. care are calitate de asociat unic, deținând prin urmare o cotă de 100%.

Este important a se preciza că această calitate de acționar majoritar a fost reținută de recurenta-pârâtă prin raportare la faptul că numitul B. deține în cadrul C. S.R.L. o cotă de participare de 8%, AFIR reținând astfel că acesta se găsește într-o evidentă poziție de control și decizie, respectiv deține o influență dominantă în ambele societăți.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de recurs în acord cu judecătorul fondului, consideră că în cauză este îndeplinită cerința instituită de art. art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, întrucât la data depunerii proiectului de reclamantă, respectiv 28.10.2010, nici numitul B. și nici C. S.R.L. nu aveau calitatea de acționari majoritari în cadrul S.C. A. S.R.L. sau în cadrul S.C. E., societate care avea în derulare un proiect.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că, potrivit Legii nr. 31/1994, societățile comerciale sunt subiecte de drept distincte de asociații care au participat la înființarea lor, neputându-se pune semnul egalității între numitul B., în acest caz, și C. sau S.C. E.. Determinarea acționarului majoritar din cadrul intimatei-reclamante nu se poate face printr-o simplă operație matematică de însumare a cotei de participare de 50% a numitului B. cu cota de participare de 8% deținută în cadrul C. de către acesta.

De fapt, societatea intimată nu are un acționar majoritar, deoarece ambii asociați dețin o cotă egală de 50%, în condițiile în care, pentru a avea calitatea de acționar majoritar, este necesar ca persoana respectivă de dețină cel puțin 50% + 1%.

Prin urmare, în mod eronat s-a stabilit că numitul B. are putere de decizie și control în cadrul intimatei. De fapt, acesta deține o cotă de 8% în cadrul C., care, fiind o cotă minoritară, nu poate determina voința societară și, prin urmare, nu se poate considera că e de natură a-i atribui acestuia vreo putere în sensul arătat de recurentă. Pe de altă parte, cota deținută de persoana juridică nu este una de 50%+1%, ci este egală cu cea deținută de celălalt acționar, cei doi fiind în mod evident pe poziții egale.

În concluzie, instanța consideră că determinarea asociatului majoritar nu se poate face prin reținerea criteriilor enunțate de recurentă, în condițiile în care reglementarea legală cuprinde și o definiție a noțiunii de "asociați majoritari", majoritate ce se stabilește prin raportare la totalul părților sociale ale asociatului la societatea respectivă.

Astfel, rezultă că la data depunerii cererii de finanțare și la data completării formularului pentru intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., dl. B. nu era acționar majoritar la S.C. E., neexistând astfel nicio acțiune de inducere în eroare a autorității administrative și nici elemente pe baza cărora să se poată concluziona că solicitantul S.C. A. S.R.L. ar fi acționat în sensul creării în mod artificial a condițiilor de eligibilitate sau că nu ar fi fost respectată în cauză declarația privind autonomia societății.

În aceste condiții, instanța de control judiciar observă faptul că nici elementul subiectiv - intenția de a eluda regula de minimis nici elementul obiectiv - neatingerea finalității urmărite de schema de ajutor din cadrul FEADR, nu sunt întrunite în prezenta cauză, astfel încât incidența dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 nu poate fi reținută.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 453 C. proc. civ., instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2456,55 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.