ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A. și A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), au solicitat anularea Deciziei nr. 31012/15.11.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.092016, emise de pârâtă.

Hotărârea instanței de fond pronunțată în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 40 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 31012/15.11.2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016, emise de pârâtă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 6803 din 15 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) împotriva sentinței civile nr. 40 din 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia sub nr. x/2017*.

Hotărârea atacată în cauză Prin sentința civilă nr. 24 din 24 martie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea în rejudecare, după casare, formulată de reclamantele A. și A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; - a anulat Decizia nr. 31012/15.11.2016; - a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016, respectiv în ceea ce privește constatarea neregulii cod OLAF 1999 constând în nerespectarea criteriului general de eligibilitate EGl (nerespectarea de către beneficiar a creșterii și menținerii dimensiunii economice a exploatației cu cel puțin 4 UDE în anul finalizării investiției și în cei 3 ani ulteriori), precum și în ceea ce privește consecințele constatării acestei nereguli (rezilierea contractului de finanțare și stabilirea în sarcina beneficiarului a obligației de restituire a sumei de 105.720 RON), menținând constatările din procesul-verbal menționat referitoare la modalitatea de identificare a stupilor, nerespectarea de către beneficiar a previziunilor detaliate în planul de afaceri și existența unei contabilități incorecte; - a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 1.050 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primul ciclu procesual.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 24 din 24 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței recurate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată. Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 226/2015. Aceasta a mai menționat și că, în analizarea susținerilor părților, instanța de fond a ignorat cu desăvârșire perioada în care a fost efectuat controlul autorității, respectiv 14 iulie 2016 – 12 septembrie 2016, respectiv data vizitei pe teren, 22 iulie 2016, însușindu-și argumentele reclamantei care făceau referire la perioada septembrie- octombrie 2016, așadar la o perioadă ulterioară controlului autorității contractante, iar în acest sens urmând a fi avut în vedere și faptul că reclamanta nu neagă existența neregulilor, ci prezintă justificări pentru acțiunile întreprinse. A doua critică vizează aprecierile instanței de fond referitoare la neaplicarea principiului proporționalității, iar în acest sens are în vedere și faptul că motivarea sentinței recurate reprezintă o preluare aproape integrală a motivelor din sentința civilă nr. 40/15.03.2018. Recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 16 alin. (3) din contractul de finanțare, învederând că, în raport de teza finală a acestui articol, în speță, avem de-a face cu un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forței sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanța trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu. Totodată, obligația sa cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese, printre altele, din prevederile art. 5 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2) lit. c) și d), art. 26 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 65/2011. Având în vedere prevederile legale și contractuale asumate de reclamantă, este evident, în opinia recurentei-pârâte, faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea contractantă având dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat. Așa fiind, rezultă că în mod temeinic și legal a emis actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligații legale și cu respectarea clauzelor contractuale, dar și a legislației naționale și comunitare incidente în speță, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat motivele contradictorii pe care se întemeiază în opinia sa sentința recurată. Astfel, deși instanța de fond a reținut existența neregulilor în implementarea proiectului beneficiarei, a dispus anularea actelor administrative contestate. Dincolo de aprecierile cu privire la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, care nu aduce clarificările necesare soluționării cauzei, recurenta-pârâtă a susținut că în prezenta cauză verificările la locul de implementare al proiectului au fost făcute în plin anotimp de vară cu mult înaintea anotimpului de iarnă, deci concluziile expertului tehnic nu pot fi primite întrucât se raportează la un alt cadru decât cel real. Mai mult, în pofida faptului că beneficiarul nu a prezentat niciun document din care să reiasă pierderile și cauza acesteia în rândul familiilor de albine, respectiv un document din partea unei autorități abilitate să constate situațiile invocate, instanța de fond preia integral concluzia raportului de expertiză în sprijinul susținerilor reclamantelor. În acest sens, a apreciat și că beneficiarul avea obligația de a anunța imediat Autoritatea Contractantă de situația creată, maxim 5 zilei, fapt ce nu s-a întâmplat la niciunul din cele două evenimente. Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a criticat aprecierile instanței de fond referitoare la "formalismul autorității" în stabilirea neregulii, ignorând obligativitatea respectării criteriilor de eligibilitate EG1, a căror nerespectarea atrage retragerea finanțării comunitare. 4. Apărările formulate în cauză Intimatele-reclamante A. și A. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare: Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, subsumate motivelor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate. În fapt, ca urmare a Contractului de finanțare nr. x, pârâta AFIR a acordat beneficiarului A., un sprijin financiar nerambursabil în valoare de 176.200 RON. Prima tranșă, în sumă de 105.720 RON, a fost acordată în luna august 2015, iar la data de 16 iunie 2016, A. a depus cerere de plată pentru tranșa a doua. Deși cererea de plată a fost declarată eligibilă la data de 30 iunie 2016 întocmindu-se și formalitățile de plată, plata celei de-a doua tranșe a fost suspendată, pârâta invocând o suspiciune de nereguli și dispunând efectuarea unor verificări în scopul evitării decontării acelorași bunuri în cadrul mai multor proiecte. Ca rezultat al controlului dispus pârâta a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016 reținând că nu se confirmă suspiciunea de neregulă privind decontarea acelorași bunuri în cadrul mai multor proiecte. Prin același proces-verbal au fost reținute însă următoarele abateri de la dispozițiile legale aplicabile: 1. nereguli privind modalitatea de identificare a stupilor, plăcuțele de identificare fiind amplasate pe capacele stupilor, iar nu pe corpul de bază, 2. nerespectarea, de către beneficiar, a previziunilor detaliate în planul de afaceri (capitolul X), în sensul că nu a recoltat și comercializat produse apicole în conformitate cu planul, de la înființare și până la data controlului nefiind emisă nicio factură pentru produsele apicole vândute, 3. virarea unei sume din contul beneficiarului către persoana fizică A., fără a se oferi vreo explicație și fără ca suma să figureze în registrul jurnal de încasări și plăți din anul 2015. 4. nerespectarea de către beneficiar a creșterii și menținerii dimensiunii economice a exploatației cu cel puțin 4 UDE în anul finalizării investiției și în cei 3 ani ulteriori. Analizând abaterile arătate mai sus echipa de control a concluzionat că acestea întrunesc elementele constitutive a două nereguli: - neregula cu cod cf OLAF 1999 alte nereguli, constând în aceea că beneficiarul nu a menținut criteriul de eligibilitate EG1 conform obligațiilor din contractul de finanțare; prin procesul-verbal s-a constatat că această neregulă are consecințe financiare, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (11) (3) impunându-se recuperarea tranșei 1 de plată; - neregula cu cod cf OLAF 1399- alte cazuri de contabilitate incorectă. Cu privire la această neregulă nu s-a specificat în procesul-verbal producerea unor consecințe financiare. Consecventă cu aceste constatări, întocmind capitolul concluzii din procesul-verbal, echipa de control a propus, raportat strict la această neregulă (fila x paragraful 2 rezilierea contractului de finanțare și, ca sancțiune, restituirea de către beneficiar a întregii finanțări acordate până la acel moment (105.720 RON), în termen de 30 zile de la data comunicării procesului – verbal. Învestită cu cererea în anulare a Deciziei nr. 31012/15.11.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016, instanța de fond a dispus anularea acestora, reținând ca nelegale constatările echipei de control în ceea ce privește nerespectarea criteriului de eligibilitate EG1. Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a Deciziei nr. 31012/15.11.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Astfel, reclamanta s-a obligat prin Planul de afaceri să îndeplinească obiectivul economico-financiar al investiției reprezentat de reducerea costurilor de producție și creșterea rentabilității economice a exploatației apicole, creșterea viabilității economice, respectiv creșterea venitului. În acest sens, "investiția realizată pentru restructurare și modernizare în vederea realizării conformității cu standardele europene, reprezintă 34,23%, respectiv 60.750 RON urmare a achiziționării unui număr de 135 stupi Dadanți, din care 55 stupi vor fi folosiți pentru creșterea cu cele 55 de familii de albine, iar restul de 80 pentru înlocuirea stupilor existenți, care au un grad avansat și nu sunt performați. Diferența de sprijin financiar va fi folosită, de asemenea, pentru extinderea și modernizarea fermei apicole." De asemenea, în Capitolul V al Planului de afaceri, intitulat Tipul și cantitatea produselor obținute în timpul și după restructurare,inclusiv oportunitățile de piață, beneficiara și-a propus să ajungă în anul trei la 230 de stupi, plecând de la un număr de 175 de stupi, evident crescând și cantitatea de miere de la 3.500 kg la 4.600 kg. Prin urmare, toate activitățile pe care solicitantul s-a angajat să le efectueze în cadrul Planului de afaceri și pentru care a primit punctaj la selecție, au devenit condiții obligatorii pentru obținerea sprijinului și pe toată perioada contractului de finanțare. Potrivit art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din Anexa I la contractual de finanțare". Conform art. 16 alin. (3): "În cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații. Autoritatea Contractantă va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare." Ca urmare a vizitei pe teren efectuată în data de 22 iulie 2016 și a verificărilor documentare s-a constatat ca neregulă faptul că beneficiarul nu a menținut criteriul de eligibilitate EG1, conform obligațiilor din contractul de finanțare: "Beneficiarul trebuie să prezinte un plan de afaceri prin care să demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole și creșterea dimensiunii cu minimum 4 UDE; beneficiarul are obligația să respecte, pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare". S-a apreciat astfel că neregula prezintă consecințe financiare, care impun recuperarea tranșei I de plată în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (11)(3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare. În dezacord cu opinia judecătorului fondului, instanța de recurs constată că fapta imputată beneficiarului, constând în aceea că, la momentul controlului, din totalul de 230 identificați în stupină, 16 erau nepopulați, ceea ce reprezintă descreștere a dimensiunii fermei odată ce procentul de creștere a devenit 2,964 UDE față de obiectivul de creștere minimă de 4 UDE, confirmă concluzia autorității contractante privind existența unei modificări substanțiale a obiectivelor prevăzute în planul de afaceri, situație față de care se impunea ca pârâta să dispună măsurile contestate în cauză. Astfel, deși instanța de fond reține că nu i se poate imputa reclamantei faptul că a luat o măsură temporară, în scopul reducerii riscurilor inerente ale activității apicole și al evitării pierderilor de material biologic în perioada iernii, Înalta Curte constată că aceste concluzii nu se corelează cu situația de fapt reținută în cauză și cu concluziile expertizei tehnice de specialitate efectuată în dosarul dedus judecății. Conform raportului de expertiză apicolă "perioada de unificare, cea clasică este în perioada septembrie – octombrie și accidental dacă se mai poate în luna noiembrie; tot accidental se mai poate face și primăvara (martie- aprilie) pentru a le salva de la moarte" or, vizita pe teren și constatarea faptului că 16 din cei 230 de stupi asumați de beneficiar ca obiectiv erau nepopulați a avut loc la sfârșitul lunii iulie, respectiv în afara perioadelor în care expertul a stabilit că ar putea fi efectuată o astfel de măsură. Totodată, deși s-a reținut că anul 2016 a fost un an nefavorabil apiculturii, situație care a impus măsura de unificare a roiurilor pe perioada iernii, acest aspect nu poate justifica neîndeplinirea obiectivului asumat de beneficiar la momentul semnării contractului de finanțare, respectiv anul 2015, un an care, potrivit raportului de expertiză, a fost unul cu cea mai mică producție de miere din ultimii 30 ani și mai puțin bun decât anul 2016. Așadar, semnarea contractului de finanțare s-a realizat pe fondul unei perioade mai puțin propice pentru apicultură, cunoscută de beneficiar, care, cu toate acestea, s-a angajat să îmbunătățească performanța generală a exploatației agricole, precum și să îi crească dimensiunea cu minimum 4 UDE. Totodată, instanța de control judiciar are în vedere și faptul că, chiar dacă s-ar lua în considerare că scăderea numărului de stupi a fost consecința efectuării măsurii de unificare, din concluziile raportului de expertiză, nu reiese că aceasta ar fi avut ca rezultat creșterea ulterioară a materialului biologic, această măsură având ca principal scop în cel mai bun caz salvgardarea efectivului de albine de la acel moment, iar nu creșterea acestuia. Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar nu poate valida nici concluziile primei instanțe referitoare la nerespectarea de către autoritatea pârâtă a principiului proporționalității. Astfel, în condițiile în care în cauză au fost reținute mai multe nereguli în sarcina intimatei-reclamante, o parte dintre acestea nefiind contestate nici măcar de aceasta, măsura rezilierii contractului de finanțare și, ca sancțiune, restituirea de către beneficiar a întregii finanțări acordate până la acel moment, a fost stabilită în raport de gravitatea abaterilor constatate, cu respectarea principiului proporționalității, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. În acest sens, se are în vedere și că, în cauză, nu s-ar putea reține că măsura dispusă de autoritatea contractantă ar fi fost luată cu nerespectarea principiului proporționalității, și în raport de faptul că obiectivul asumat de beneficiar privind creșterea rentabilității economice a exploatației apicole, respectiv creșterea venitului, nu a fost îndeplinit, în condițiile în care în registrele jurnal de încasări și plăți din anii 2015 și 2016, depuse de beneficiar la dosarul cererii de plată, tranșa a II-a, înregistrat la OJFIR Bacău cu nr. R3 – 115/16.06.2016, nu sunt înregistrate vânzări de produse apicole de la înființarea întreprinderii și până la data depunerii DCP. Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 24 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casarea, în parte, a sentinței recurate și rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.