ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 martie 2021
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscalși, înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit) anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.06.2014, privind proiectul "Construire pensiune turistică rurală P + IE + M, trei flori, Jud. Bacău", cod proiect x/01.09.2006, precum și a Deciziei nr. x/12.08.2014, prin care s-a respins contestația administrativă.
Prin sentința nr. 46/30.03.2015, Curtea de Apel Bacău a admis cererea reclamantei în sensul că a anulat procesul-verbal nr. x/06.06.2014 întocmit de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Prin Decizia nr. 2115/07.06.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 46 din 30 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2017*.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 96 din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile atacate, a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ.
II. Soluția instanței de recurs
Argumente de fapt și de drept relevante
Analizând recursul declarat raportat la actele de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 21.11.2018, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 18 martie 2019.
Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
În cauză nu s-a invocat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca tardiv .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96 din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.