ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6098/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 17.03.2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, contestând Decizia nr. 337/30.01.2014 de soluționare a contestației administrative, a Notei de aprobarea încetării contractului de finanțare nr. x/07.06.2010, înregistrată sub nr. x/21.11.2013 și împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare încheiat la data de 2.04.2013 înregistrat la emitent sub nr. x/4.04.2013.

Reclamanta a solicitat repunerea în termenul de contestație și anularea actelor contestate.

Prin sentința nr. 1516 din 8 aprilie 2019 a Curții de Apel București veche – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1516/08.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea contestației și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a plângerii prealabile, respectiv a contestației înregistrate sub nr. x/30.12.2013, formulată împotriva Notei de aprobare a încetarii contractului de finanțare nr. x/07.06.2010, înregistată sub nr. x/21.11.2013 și comunicată la data de 29.11.2013 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 02.04.2013, comunicat reclamantei la data de 15.01.2014 și înregistrat la APDRP cu nr. 9.975/04.04.2013, transmis și înregistrat la CRPDRP 3 Sud Muntenia cu nr. 18.767/18.11.2013 (SEC/C/FEADR/8.575/20.11.2013).

Recurenta susține în esență că, în mod nelegal, instanța de fond a stabilit că în situația înmânării corespundenței altor persoane decât destinatarul însuși, respectiv delegatului sau persoanei împuternicite cu primirea corespondenței, semnătura indescifrabilă a primitorului asigură un minim standard de confirmare a primirii chiar și în lipsa numelui și prenumelui persoanei care semnează, precum și în lipsa impresiunii ștampilei societății. În opinia recurentei, în mod evident, în lipsa elementelor de mai sus, o semnătura indescifrabilă nu poate fi atribuită niciunei persoane, pentru a putea fi stabilită dincolo de orice dubiu legalitatea îndeplinirii procedurii de comunicare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta A. S.R.L a solicitat instanței, în principal, repunerea în termenul de formulare a contestației împotriva titlului executoriu iar, în ceea ce privește fondul cauzei, aceasta solicită anularea actelor administrative reprezentate de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare nr. x/04.04.2013 și de către Decizia de soluționare a contestației formulată în data de 19.11.2013.

Inițial, în primul ciclu procesual prin sentința nr. 3051/12.11.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel București este respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de A. S.R.L.

Împotriva acestei soluții, A.. a formulat recursul înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 3682/21.11.2017 a fost admis recursul declarat de A. S.R.L., casată sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

În rejudecare, reclamanta a reluat solicitarea de a fi repusă în termenul de formulare a contestației împotriva titlului executoriu emis de AFIR, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare nr. x/04.04.2013.

Prin sentința nr. 1516/08.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014* este respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de A. S.R.L

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul-verbal a fost comunicat reclamantei la sediul indicat în contractul de finanțare, astfel cum părțile au convenit prin clauza prevăzută de art. 9 alin. (1) din contractul de finanțare, astfel că în mod corect s-a reținut în decizia de soluționare a contestației faptul că procesul-verbal a fost comunicat reclamantei la data de 15.04.2013.

Astfel fiind, Curtea de Apel București a arătat in motivarea Sentinței faptul că AFIR a comunicat în mod legal procesul-verbal de constatare și este neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a contestației administrative.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția pronunțată de instanța de fond. Instanța de fond a reținut că, în situația înmânării corespundenței altor persoane decât destinatarul însuși, respectiv delegatului sau persoanei împuternicite cu primirea corespondenței, semnătura indescifrabilă a primitorului asigură un minim standard de confirmare a primirii chiar și în lipsa numelui și prenumelui persoanei care semnează, precum și în lipsa impresiunii ștampilei societății recurentei.

Or, în mod evident, în lipsa elementelor de mai sus, o semnătura indescifrabilă nu poate fi atribuită niciunei persoane, pentru a putea fi stabilită dincolo de orice dubiu legalitatea îndeplinirii procedurii de comunicare.

Instanța de control judiciar apreciază că lipsa numelui și a prenumelui celui care a primit corespondența, precum și a impresiunii ștampilei persoanei juridice, atrag o îndoială puternică asupra împrejurării că actele administrative în litigiu au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, astfel cum menționează expres dispozițiile art. 162 C. proc. civ.

În cauza de față, pretinsa confirmare de primire din data de 15.04.2013 a procesuluî-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare poarta o semnătura indescifrabilă a unui asa-zis "delegat", a cărui identitate este necunoscută.

Prin urmare, se observă, că, semnătura respectivă nu aparține niciunui reprezentant legal sau angajat al societății recurente, iar pe de altă parte ea nu este insoțită de ștampila societății, asa cum se impunea, la acea dată, în situația destinatarului persoana juridică.

Lipsa datelor de identificare (nume, prenume) ale asa-zisului delegat, care a semnat indescifrabil confirmarea de primire a procesului-verbal în litigiu, precum si lipsa impresiunii ștampilei societății recurente atestă lipsa unei comunicări legale, care a determinat imposibilitatea formulării de către recurentă a contestației pe calea contenciosului administrativ în termenele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va anula Decizia nr. 337/30.01.2014 și va obliga pârâtul la soluționarea contestației administrative pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1516 din 8 aprilie 2019 a Curții de Apel București veche – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, admite acțiunea.

Anulează Decizia nr. 337/30.01.2014 și obligă pârâtul la soluționarea contestației administrative pe fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.