ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1937/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2022pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (denumită în continuare "AFIR"), a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2022, emis de AFIR, privind proiectul "construire ferma porcine în comuna Burila Mare, județul Mehedinți", până la soluționarea definitiva a acțiunii de fond.

Reclamanta apreciază că punerea în executare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2022, inainte ca instanța de judecată să se pronunte cu privire la legalitatea acestuia, încalcă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai exact prezumția de nevinovăție în materie contravențională.

În subsidiar, în măsura în care instanța ar trece peste argumentele de mai sus, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat.

Prin sentința nr. 210 din data de 01 august 2022, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, până la judecata în primă instanță a acțiunii de fond. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, reprezentate de onorariu avocat 8.825 RON și 508,61 RON reprezentând cheltuieli transport și cazare efectuate de reprezentantul convențional al reclamantei.

Împotriva sentinței nr. 210 din data de 01 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ceea ce privește cazul bine justificat, prin așa-zisa motivare a soluției pe care o pronunță instanța investită cu judecarea cererii de suspendare, se limitează în a reține doar faptul că sunt încălcate prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 care se referă la elemente factuale noi, apte de a completa sau reconfigura starea de fapt reținută.

Totodată, arată instanța de fond faptul că majoritatea elementelor care arătau legătura cu societățile comerciale aparținând familiei B. erau prezentate încă de la data analizării condițiilor de eligibilitate, AFIR susținând că proiectul nu ar fi fost eligibil în lumina acestor elemente.

Curtea de Apel Craiova mai arată în motivare faptul că, și celelate elemente ivite în perioada executării contractului, însă și acestea au fost cunoscute și verificate de pârâtă, care a efectuat aprobarea plăților.

Astfel, conchide instanța că, atât timp cât proiectul a fost declarat și s-a finalizat, autoritatea publică a apreciat că respectă cerințele de legalitate.

Astfel, învederează în primul rând faptul că, instanța de fond sub pretextul neprejudecării fondului recurge la o motivare ce încalcă flagrant normele legale naționale si europene.

Parcurgând motivarea conferită de Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 210/2022 se desprinde concluzia unei motivări superficiale, ori mai bine-zis, a unei lipse de argumentare a considerentelor care în concret au determinat instanța de fond să pronunțe o soluție în sensul suspendării executării actului administrativ.

Mai mult decât atât, deși instanța de fond afirmă că prin motivarea nu prejudecă fondul, argumentația oferită în sprijinul admiterii cererii de suspendare poate da o soluție și în ceea ce privește fondul cauzei.

Or, aspectele invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat în cadrul acțiunii inițiale, nu pot fi încadrate în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni și care, astfel cum s-a reținut într-o jurisprudență constantă, se pot referi la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situații care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.

Astfel, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.

În acest sens, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenței unui caz bine justificat.

Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari.

În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile si de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fata autorității contractante pentru implementarea proiectului, realizarea procedurii de achiziții, de modul de executare a lucrărilor necesare pentru dezvoltarea proiectului.

Totodată, preciză faptul că, principiul de baza al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Un proiect poate conține cheltuieli eligibile dar și neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului.

Pentru acordarea finanțării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanțare) având caracter estimativ și reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Beneficiarului i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care respectă acești termeni și condiții.

Pentru fiecare tranșă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoțit de documente justificative, care să ateste că cheltuielile eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispozițiile legale aplicabile.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că, AFIR are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

În situația în care este dovedită clar intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuție "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Pe cale de consecință, AF1R poate invalida ulterior tranșele de plată și poate proceda la încetarea/rezilierea contractului de finanțare, în condițiile în care sunt identificate nereguli cu privire la încheierea/executarea Contractului și poate dispune restituirea sumelor deja acordate, conform prevederilor art. 11 și 17 din Anexa I - Prevederi generale, parte integrantă a contractului de finanțare.

Un alt motiv al prezentului recurs este acela că instanța de fond în motivarea sentinței nr. 210/01.08.2022 ignoră situația de fapt rezumându-se în a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la una dintre susținerile Reclamantei.

Conform interpretării date de CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4 alin. 8 din RE 65/2011 este necesară prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

În ceea ce privește elementul obiectiv, Curtea a precizat că, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Realtiv la elementul subiectiv, Curtea indică că trebuie apreciate elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. în această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

De asemenea, Curtea menționează că, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 (corespondent in prezent art. 60 din RE 1306/2013) trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Raportând concluziile CJUE la speța de față, din verificările efectuate și din cele reține în cadrul capitolului 6 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2022 reiese faptul că ambele elemente, atât cel obiectiv cât și cel subiectiv sunt îndeplinite și dovedite.

În plus, în susținerea apărărilor recurentei-pârâte se invocă și dispozițiile Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă și transmisă instituției noastre, s-au statuat următoarele:

Potrivit acestei Note, s-a concluzionat că, de regulă, procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții. Echipamentele achiziționate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial. Pe 12.09.2013 Curtea Europeană de Justiție a emis următoarea hotărâre: "C-434/12-Slancheva Sila EOOD - hotărâre preliminară - crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri".

Raportând aceste aspecte la prezenta cauză, reiterează ceea ce s-a constatat pe parcursul controlului când au fost identificate elementele obiective și subiective ce au condus la concluzia creării de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil: tranzacții financiare între beneficiar și firme controlate de membri ai familiei B., livrări de animale din ferma beneficiarului și ferme aparținând membrilor familiei B., transferul proprietății la prețuri subevaluate, etc.

Prin urmare, raportat la condiția existenței unui caz bine justificat, solicită să se observe că în fapt, în cuprinsul cererii de suspendare, reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat iar instanța în pronunțarea soluției de admitere a cererii de suspendare aplică și interpretează total eronat legislația incidență, iurisprudența din România și cea a CJUE dar și clauzele contractului de finanțare.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției necesității prevenirii unei pagube iminente consideră, de asemenea că, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Paguba iminentă trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, astfel cum dispune art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, unde aceasta este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor dar previzibil care ar produce perturbarea gravă a funcționării unei societăți.

În final, recurenta-pârâtă solicită să se observe că nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Pentru aceste motive, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare, astfel că suspendarea executării actelor administrative nu se justifică și, pe cale de consecință, solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.03.2022, emis de AFIR, privind proiectul "construire ferma porcine în comuna Burila Mare, județul Mehedinți", până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, până la judecata în primă instanță a acțiunii de fond.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume, în determinarea cazului bine justificat a reținut inexistența datelor suplimentare necunoscute la momentul efectuarii verificarilor anterioare și prezența elementelor de fapt care au determinat emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare încă de la momentului analizei condițiilor de eligibilitate ale proiectului, recunoscute implicit și de către pârâtă, ridică un dubiu asupra legalității actului administrativ, iar cu privire la paguba iminentă, pe baza înscrisurilor contabile depuse de reclamantă, a reținut că executarea de îndată a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21. 03. 2022, ar avea consecințe extrem de serioase și grave pentru societate, date fiind veniturile mult mai mici de care aceasta dispune și va dispune în viitor.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente – caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Concret, Înalta Curte constată că, intimata-reclamantă este beneficiara contractului de finanțare nr. x/31.08.2017 cu o contribuție publică 90% în cuantum de 6.726.339,39 RON, obținut în urma formulării cererii de finanțare, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tututor etapelor de evaluare și implementare.

În urma efectuării misiunii de control ex-post, ca urmare a primirii la Direcția Control și Antifraudă a adresei nr. x/11.11.2021 emisă de Serviciul Active Fizice – Direcția Active Fizice referitoare la constatarea preliminară nr. 10 din Raportul de audit FEADR NON-IACS 2021 al Curții de Conturi a României au fost identificate o serie de elemente a căror interpretare unitară conduce la neeligilitatea cheltuielilor în perioada de valabilitate a contractului de finanțare și s-a propus recupecarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 6.726.339,39 RON.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 17.03.2022, s-a menționat că:

"...deși la momentul evaluării generale a proiectului din 05.09.2016 experții CRFIR au identificat un indicator de avertizare și au recomandat continuarea verificării la depunerea cererilor de plată, la verificările aferente tranșelor de plată nr. x și 3 ...se constată că experții CRFIR 4 SV Craiova nu au mai identificat niciun indicator de avertizare și, prin urmare, nici nu au mers mai departe în ceea ce privește verificarea premiselor de creare a condițiilor artificiale conform secțiunii B din formularul AP 1.5.2 – SM 4.1. – încadrarea într-o situașie de suspiciune rezonabilă de condiții artificiale, concluzia lor fiind că pentru proiectul în cauză nu au fost identificate elemente care să conducă la o suspiciune rezonabilă de creare a condițiilor artificiale".

Ulterior, conform procedurilor AFIR, acest proiect a fost selectat în erșalonul de control de la nivel central, experții Direcției Active Fizice – Compertiment Implementare întocmind în data de 23.02.2021 formularul AP 1.5.2 – SM 4.1 Fișa de verificare privind crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării pentru toate tranșele de plată. Din acest formular rezultă că experții DAF-SAF-CI-Centru au identificat doi indicatori de avertizare privind condițiile artificiale și anume: indicatorul nr. 4 "Se regăsesc în contabilitatea beneficiarului fluxuri financiare, contracte prestări servicii, contracte vânzare/cumpărare între beneficiar și o altă entitate juridică de la care a cumpărat sau către care a vândut suprafețe de teren/efective de animale/mijloace de producție ?" precum și indicatorul nr. 5 "Se regăsesc în extrasele de cont ale beneficiarului, fluxuri între acesta și o altă entitate juridică cu care are asociați/administratori în comun sau care are același tip de activitate?".

"...deși experții DAF-SAF-CI-Centru au identificat, spre deosebire de controalele CRFIR 4 SV Craiova, indicatori de avertixare privind condițiile artificiale de la secțiunea A din formularul AP 1.5.2. – SM 4.1, nici aceștia nu au reușit să încadreze acești indicatori la nicio premisă de creare condiții artificiale, lăsând nebifat doar la premisa nr. 3 a) Diminuarea dimensiunii economice a fermei sub 250.000 SO, prin cedarea voluntară către terți a unor suprafețe de teren/a unui număr de animale/mijloace de producție; b) construirea unei exploatații care se încadrează în pafonul de 250.000 SO prin preluarea de la terți a unor suprafețe de teren/a unui număr de animale/mijloace de producție cedate în mod voluntar de către terți. Astfel, concluzia verificărilor a fost că nu au fost identificate elemente care să conducă la o suspiciune de creare a condițiilor artificiale pentru Contractul nr. x din data de 31.08.2017".

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, atât timp cât autoritatea publică a apreciat că proiectul respectă cerințele de legalitate, fiind declarat eligibil și finalizat, iar pe baza acelorași elemente de fapt, aceeași autoritate exhibă o altă opinie și emite acte juridice executorii cu privire la crearea unor condiții artificiale, în mod corect a reținut prima instanță că, aspectele sus-menționate pot fi încadate în condiția cazului bine justificat.

Cu privire la paguba iminentă, Înalta Curte constată că într-adevăr, executarea sumei de 6.726.388,39 RON ar determina intrarea în incapacitate de plată a intimatei-reclamante, date fiind veniturile mult mai mici de care aceasta dispune și va dispune în viitor, în condițiile în care soldul de încasat este în cuantum de 276.922,23 RON, în timp ce soldul de plătit este în cuantum de 5.307.703,08 RON conform documentelor contabile depuse.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că asupra legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Construire fermă porcine în comuna Burila Mare, județul Mehedinți", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x/31.08.2017 beneficiar A. S.R.L. înregistrat la AFIR sub nr. x/21.03.2022 urmează a se pronunța Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidentr motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 5865,51 RON, către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată, conform facturii nr. x din data de 20.10.2022, depusă la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 210 din 1 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5865,51 RON, către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.