ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3143/2023

Ședința publică din data de 9 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06.03.2020, reclamantul A. a formulat contestație și cerere de suspendare, în contradictoriu cu AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (AFIR), instituție aflata in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, împotriva Notei privind concluziile rezultate in urma controlului intern si administrativ nr. 872/17.12.2019, efectuat în baza Tematicii de Control nr. 265/04.04.2018 la CRFIR 4 S-V Craiova înregistrata la AFIR sub nr. x/17.12.2019, precum si împotriva Adresei nr. x/24.02.2020 emisă de AFIR prin care i-a fost respinsa plângerea prealabila.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 78 de la data de 25 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, ca inadmisibilă.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinței civile atacate, iar în urma rejudecării fondului cauzei, să se admită cererea de chemare în judecată.

În esență, în motivarea cererii de recurs a susținut că, în mod greșit, prima instanță a considerat că acțiunea sa este inadmisibilă din perspectiva faptului că actul atacat nu este un act administrativ în sensul cerut de legea nr. 554/2004.

După o scurtă prezentare a teoriei actului administrativ, recurentul - reclamant a precizat că în urma controlului intern administrativ efectuat la sediul Centrului Regional 4 SV Oltenia de către Serviciul de Control Intern Și Administrativ al AFIR pe baza tematicii de control nr. 265/04.04.2018, a fost emisă nota nr. x/17.12.2019.

Prin control s-a urmărit verificarea respectării obligațiilor angajaților, respectarea disciplinei în muncă, a procedurilor de lucru însă acest control s-a extins pe o perioadă de 2 ani și a îngreunat activitatea instituției.

În nota de control s-a reținut că recurentul, în calitate de director general adjunct, a exercitat un management defectuos la nivelul structurii pe care o coordonează fiind conturate elemente ale încălcării politicii de securitate a informației, a încălcării de către angajați a obligațiilor stabilite prin fișa postului, precum și alte deficiențe.

La nivelul arhivei instituției au fost relevate o serie de abateri disciplinare săvârșite de recurent și de o altă persoană care avea calitatea de salariat. În această situație, a apreciat recurentul - reclamant că se justifică contestarea raportului de control deoarece, dacă acest act rămâne în ființă, AFIR va proceda la sancționarea sa disciplinară.

Ca și temei de drept, a invocat recurentul-reclamant prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 497 C. proc. civ. .

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant A., prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind nulă pentru nemotivare, iar în subsidiar, ca fiind nefondată, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a învestit instanța cu contestație împotriva Notei privind concluziile rezultate in urma controlului intern si administrativ nr. 872/17.12.2019, efectuat în baza Tematicii de Control nr. 265/04.04.2018 la CRFIR 4 S-V Craiova înregistrata la AFIR sub nr. x/17.12.2019, precum si împotriva Adresei nr. x/24.02.2020 emisă de AFIR prin care i-a fost respinsa plângerea prealabila.

Cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca inadmisibilă, cu motivarea că actul primar contestat în cauză nu este act administrativ în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, în consecință, nu poate face obiectul acțiunii în temeiul art. 1 din același act normativ.

Nemulțumit de soluția primei instanțe, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, reclamantul a formulat prezenta cale de atac, solicitând casarea sentinței civile de la fondul cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată.

Cu titlu prealabil, se impune a preciza că excepția de nulitate a cererii de recurs, invocate prin întâmpinare de către intimata AFIR, a fost respinsă cu motivarea cuprinsă în practicaua ședinței de la data de 9 iunie 2023.

Înalta Curte, în continuare, cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Înalta Curte reține că, deși recurentul a precizat că prima instanță a interpretat greșit normele legii contenciosului administrativ, respectiv dispozițiile de la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, această critică nu se confirmă în cauză, sentința civilă atacată fiind la adăpost de orice critică subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare recurentul a încercat să repună în discuție situația de fapt și să determine instanța de control judiciar să reanalizeze probele administrate în cauză însă în calea de atac a recursului, care nu are caracter devolutiv, nu se pot repune în discuție elementele circumscrise situației de fapt și nici probele administrate de prima instanță.

Astfel, în cadrul recursului va fi analizată sentința civilă atacată prin raportare la dispozițiile legale incidente cauzei, la modalitatea de aplicare a acestor texte de lege, verificându-se dacă norma legală a fost încălcată în litera sau în spiritul său.

Aplicând aceste considerații speței deduse judecății, rezultă faptul că prima instanță, în mod legal și temeinic, cu o argumentație solidă care a avut la bază analiza elementelor de fapt dar și de drept a procedat la emiterea unei soluții corecte și pertinente care nu se impune a fi reformată în cadrul căii de atac de față.

În acest sens, în mod corect, a reținut prima instanță că incidență în cauză prezintă disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". Art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Operațiunile administrative nu pot fi atacate separat în justiției, ci numai odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăzând, în acest sens, că instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecății. Operațiunile administrative sau actele premergătoare nu produc efecte juridice prin ele însele, ci sunt emise în vederea pregătirii unui act administrativ propriu-zis. S-a apreciat că fac parte din această categorie avizele, acordurile, proiectele, anchetele sau cercetările administrative, rapoartele de control etc.

Or, procedând la analiza conținutului actului atacat și având în vedere măsurile care au fost dispuse prin acesta, Înalta Curte reține că acesta nu prezintă valențele actului administrativ tipic în sensul cerut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, așa cum recurentul a acreditat ideea în cadrul prezentei căi de atac motiv pentru care acesta nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ.

În acest context, prima instanță, în mod legal și temeinic, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de fond și a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurentul - reclamant cu motivarea că actul contestat nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, nu a fost emis în regim de putere publică, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar propunerea de masuri de monitorizare a activității, care ar putea eventual să stea la baza declanșării unor proceduri vizate de Codul muncii, respectiv de Codul Administrativ.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte reține că, în mod just, prima instanță a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată față de împrejurarea că actul contestat nu este un act administrativ care poate fi supus cenzurii în fața instanței de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 78/2022 din 25 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2023.