ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4683/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), instituție aflata in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, a formulat contestație și cerere de suspendare împotriva Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ nr. 872/17.12.2019, prin care a solicitat:

Prin sentința nr. 145 din data 30 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, având ca obiect anulare act administrativ și a constatat nulitatea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ cu nr. x/17.12.2019 și a Adresei nr. x/24.02.2020, ambele emise de pârât.

Împotriva sentinței nr. 145 din data 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de pârâtă, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 14 ianuarie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 (2) și art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii pronunțată de instanța de fond.

Recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal prima instanță nu a reținut excepția prematurității și excepția lipsei de interes a reclamantului și pe fond a dispus anularea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ nr. 872/17.12.2019 reținând un singur motiv de nelegalitate deci cele patru motive invocate, respectiv inexistența unui element de formă esențial, respectiv semnătura valabilă a Directorului general la data de 17.12.2019.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală constatările instanței privind excepțiile invocate, iar în ceea ce privește soluția de fond de anulare a actului de control se arată că aceasta este nelegală în raport de faptul că la data de 17.12.2019 numitul B. avea calitatea de reprezentant legal al autorității, nefiindu-i încetată calitatea de Director, care i-a fost prelungită până la data de 31.12.2019.

Se arată că este greșită reținerea primei instanțe în sensul că delegarea dispusă prin Ordinul nr. 1889/12.12.2019 nu a încetat pe motiv că nu a existat un act juridic cu forță juridică superioară prin care să se constate acest fapt.

Se arată că această reținere este nelegală în condițiile în care la data semnării notei contestate 17.12.2019 numitul B. avea calitatea de titular al postului de Director General al AFIR și avea dreptul conform fișei postului să semneze nota contestată această atribuție nefiind înlăturată ca urmare a delegării dispuse prin Ordinul nr. 1889 din 12.12.2019.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea verificării celorlalte aspecte de nelegalitate invocate de reclamant și care nu au făcut obiectul analizei primei instanțe.

La dosar reclamantul-intimat a formulat întâmpinare și a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinitee condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normelor de drept material în aprecierea motivelor de nulitate ale actului contestat - respectiv Notei de control din 17.12.2019.

Prin sentința atacată prima instanță nu a reținut ca fondate excepțiile prematurității și a lipsei de interes calificate ca apărări de fond excepției invocate de recurenta-pârâtă și a constatat nulitatea celor două acte contestate însușindu-și primul motiv de nulitate invocat și anume lipsa unei semnături valabile a Directorului General al AFIR.

Instanța de fond a plecat de la premisa că persoana a semnat nota de control la data de 17.12.2014 nu avea dreptul să o semneze deoarece aceeași persoană a fost delegată conform Ordinului al Ministrului Agriculturii nr. 1889/12.12.2019 până la data de 31.12.2019 și nu a existat un ordin al aceluiași ministru de încetare al delegării.

În opinia Curții soluția instanței de fond este nelegală deoarece ca efect al delegării temporare - semnatarul notei de control din 17.12.2019 nu și-a pierdut funcția de director și atribuțiile sale manageriale de Director General având atribuții conform fișei postului, fără ca delegarea să împiedice exercitarea în concret a atribuțiilor sale de Director General al AFIR.

Prin delegarea temporară care a încetat de drept la data de 31.12.2019 nu i-a încetat calitatea de titular al postului de Director General al AFIR acesta având drept de reprezentare și semnătură pentru toate actele emise în perioada 12.12.2019-31.12.2019 deci inclusiv în ceea ce privește semnarea notei de control contestate din 17.12.2019.

Curtea constată că prima instanță nu a verificat decât acest prim aspect de nelegalitate care nu este fondat în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi analizate celelalte trei motive de nulitate neanalizate de prima instanță în primul ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării instanța va verifica în ce măsură nota de control contestată, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este un act administrativ individual în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004și dacă poate forma obiectul unei acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-407 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 145 din 30 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.