ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4644/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a formulat contestație și cerere de suspendare împotriva Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern si administrativ nr. 872/17.12.2019, efectuat în baza Tematicii de Control nr. 265/04.04.2018 la CRFIR 4 S-V Craiova înregistrată la AFIR sub nr. x/17.12.2019, precum și împotriva Adresei nr. x/24.02.2020 emisă de AFIR prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă prin care solicită:

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 48/2020 din 31 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale având ca obiect suspendarea executării Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ nr. 872/17.12.2019 emisă de A.F.I.R., până la pronunțarea instanței pe fond și a dispus suspendarea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ nr. 872 din data de 17.12.2019 întocmită de pârât până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că prezumția de nelegalitate a actului administrativ este dovedită, întrucât aspectele invocate de intimatul-reclamant în susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor situații de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni. A arătat recurenta că, așa cum rezultă din cuprinsul notei de control atacate, aceasta cuprinde atât motivele de fapt, cât și motivele de drept care au condus la emiterea actului administrativ, care este temeinic motivat, cu indicarea în detaliu a dispozițiilor legale și procedurale incidente încălcate.

Recurenta a arătat că nici intimatul-reclamant și nici judecătorul fondului nu indică vreo normă legală imperativă încălcată prin numirea echipei de control a cărei nerespectare să atragă anularea notei de control, situație în care acest motiv nu poate constitui motiv de aparență de nelegalitate a Notei SCIA nr. 872/17.12.2019.

A doua critică adusă sentinței atacate de către recurentă vizează aprecierea instanței de fond cu privire la paguba iminentă. A arătat recurenta că împrejurarea că intimatului-reclamant i-au fost solicitate note explicative, în vederea demarării procedurii de cercetare disciplinară, nu este de natură să dovedească paguba iminentă produsă prin nota de control atacată, în condițiile în care prin actul administrativ atacat nu s-a dispus nicio măsură față de acesta.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, arătând că măsura suspendării s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, întrucât prin sentința nr. 145/30.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2020 a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat nulitatea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern și administrativ cu nr. 872/17.12.2019 și a Adresei nr. x/24.02.2020, ambele emise de pârât.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea reclamantului pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă, reclamantul a supus controlului judiciar actele administrative emise de pârâtă și a solicitat anularea acestora și, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării acestora până la soluționarea cauzei pe fond.

Instanța de primă jurisdicție prin sentința atacată a suspendat executarea actelor administrative atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut referitor la cazul bine justificat că acesta este întrunit în prezenta cauză, deoarece aspectele privitoare la calitatea persoanei care a aprobat actul contestat (nota nr. x/17.12.2019) și "competența profesională, a membrilor echipei de control - prin raportare la specificul activității instituției unde își desfășoară activitatea reclamantul, reprezintă împrejurări de fapt și de drept care pot crea o serioasă suspiciune în privința legalității acestui act administrativ.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că există întrunită și condiția pagubei iminente, întrucât pentru reclamant prejudiciul material viitor și previzibil este reprezentat de mențiunile din cuprinsul actului contestat în care se precizează expres că împrejurările identificate pot fi apreciate ca fiind "abateri disciplinare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către acesta, existând astfel riscul real ca împotriva sa să se declanșeze o procedură disciplinară care să-i afecteze activitatea profesională în funcția pe care o ocupă la acest moment, cu consecințe atât în planul coordonării instituției unde ocupă în prezent o funcție de conducere, cât și al drepturilor salariale de care beneficiază.

Analizând criticile formulate de recurentă în raport cu sentința atacată, Înalta Curte constată că aceste critici sunt întemeiate, fiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere următoarele argumente:

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cuprind condițiile de fond ce trebuie întrunite pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Instanța de recurs reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Atat doctrina, cat si jurisprudenta au reținut faptul ca suspendarea executării unui act administrativ este o măsură prevăzută expres de lege, fiind o suspendare ope legis intervenita în condițiile prevăzute de art. 14 din lege.

Înalta Curte reține că prin sentința nr. 145 din 30.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2020, instanța care a soluționat fondul cererii de chemare în judecată a admis acțiunea reclamantului, considerent pentru care Înalta Curte reține că este conturată condiția cazului bine justificat.

Însă, deși condiția cazului bine justificat se poate aprecia ca fiind îndeplinită, instanța de control judiciar constată că nu este întrunită condiția pagubei iminente.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că notele explicative solicitate intimatului-reclamant, în vederea demarării procedurii de cercetare disciplinară, nu sunt în măsură să dovedească paguba iminentă produsă prin nota de control atacată, întrucât declanșarea procedurii privind răspunderea disciplinară a intimatului-reclamant urmează regulile prevăzute de Legea nr. 188/1999 și nicidecum nu sunt condiționate de menținerea în ființă a actului administrativ atacat.

Nota ce face obiectul cererii de suspendare de față nu constituie temei pentru cercetarea disciplinară a intimatului-reclamant, nefiind un act care să stea exclusiv la baza acestei cercetări, ci procedura de cercetare disciplinară urmează regulile prevăzute de Legea nr. 188/1999. Altfel spus, cercetarea disciplinară nu este condiționată de menținerea efectelor actului a cărui suspendare se solicită.

Ca atare, deși avem la nivel de aparență îndeplinită condiția cazului bine justificat, Înalta Curte constată că în cazul de față nu este întrunită condiția pagubei iminente, situație în care cererea de suspendare a actului administrativ atacat nu poate fi admisă. Constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte va proceda la casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza pe fond, va respinge cererea de suspendare a executării actului atacat, ca neîntemeiată.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de intimatul-reclamant, în sensul că măsura suspendării actului administrativ a fost prelungită de drept.

Conform art. 15 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ "În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei. Chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Or, dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, având în vedere faptul că măsura suspendării nu a fost dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) (care prevede suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond), fiind expres menționat de textul legal situația sesizării instanței după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul.

În cazul de față, reclamantul a sesizat instanța cu cererea de suspendare odată cu cererea de anulare a actului, în condițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, situație de fapt și de drept care nu face posibilă aplicarea art. 15 alin. (4), întrucât măsura prelungirii suspendării de drept vizează o situație expres reglementată, nefiind posibilă extinderea aplicării dispozițiilor legale unor alte situații.

Oricum, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 erau aplicabile în situația în care măsura suspendării este definitivă, ceea ce nu este cazul în speță.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 48/2020 din 31 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.