ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21 septembrie 2018, sub nr.x/86/2018, reclamanții Parohia A ș.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, în temeiul dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004, au solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 648 din 17.10.2017 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Încheierea pronunțată asupra cererii de intervenție accesorie
Prin cererea de intervenție accesorie formulată și înregistrată la data de 11.09.2023, Parohia B a arătat că interesul procesual în formularea prezentei cereri în interesul unităților de cult, constă în folosul practic pe care l-ar avea în situația în care s-ar respinge recursul formulat în cauză de către Garda Forestieră, întrucât parohiei, unitate de cult care nu are în proprietate suprafețe de pădure, îi sunt distribuite ajutoare din veniturile obținute ca urmare a exploatării terenurilor forestiere aflate în proprietatea altor unități de cult ce formează fondul forestier proprietate privată bisericească, administrat în mod unitar și solidar.
Mai mult, a învederat că intervenția este motivată și de faptul că decizia emisă de Garda Forestieră și contestată de către unitățile de cult este nelegală și netemeinică, astfel că are tot interesul să combată legalitatea unui asemenea act administrativ, despre care are convingerea că este nelegal și netemeinic.
Prin urmare, a precizat că justifică un interes în prezenta cauză, aflat în strânsă legătură cu dreptul dedus judecății, întrucât prin actul administrativ emis de Garda Forestieră funcționarea normală a unităților de cult riscă să fie grav perturbată, ca urmare a faptului că acestea ar fi lipsite de resursele generate de administrarea proprietăților forestiere – resurse esențiale în desfășurarea activității curente.
Prin Încheierea din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de Parohia B,
3.Calea de atac exercitată în cauză
Recurenta-intervenientă Parohia B a declarat recurs împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.
În opinia recurentei-reclamante hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 61 coroborat cu art. 63 din C. de proc. civ., având în vedere faptul că recurenta justifică un interes în prezenta cauză.
În cazul în care decizia contestată ar produce efecte juridice recurenta și-ar pierde ajutorul atribuit din veniturile obținute ca urmare a exploatării terenurilor forestiere aflate în proprietatea unităților de cult care au calitatea de intimate-reclamante în cauză.
În acest context, în privința interesului, arătă faptul că recurentei unitate de cult care nu are în proprietate suprafețe de pădure, îi sunt distribuite ajutoare din veniturile obținute ca urmare a exploatării terenurilor forestiere aflate în proprietatea altor unități de cult, ce formează fondul forestier proprietate privată bisericească, administrat în mod unitar și solitar.
De altfel, intervenția unității de cult este motivată și de faptul că, Decizia nr.648 emisă de către Garda Forestieră, decizie ce a fost contestată de către unitățile de cult intimate este nelegală, astfel că recurenta-reclamantă avea tot interesul să combată legalitatea unui asemenea act administrativ, pe care îl consideră că este nelegal și netemeinic.
Prin urmare, susține recurenta-reclamantă că respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă,
În privința cererii de intervenție accesorie formulată de recurenta-reclamantă, Curtea de Apel Suceava a respins cererea ca inadmisibilă apreciind că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune înscrisurile solicitate, în lipsa cărora nu poate fi verificată condiția interesului.
În această fază a admiterii în principiu a cererii de intervenție, instanța nu examinează temeinicia cererii ci doar îndeplinirea condițiilor de formă.
Folosul practic pe care recurenta-reclamantă l-ar avea dacă s-ar admite recursul unităților de cult reclamante precum și faptul că ar fi lipsite de resursele generate de administrarea proprietăților forestiere reprezintă elemente suficiente în dovedirea îndeplinirii condiției interesului de a formula o cerere de intervenție accesorie.
Susține recurenta-reclamantă că a justificat interesul în formularea cererii și prin prisma necesității de a sprijini apărarea unităților de cult reclamante față de decizia emisă de către Garda Forestieră din prezenta cauză și contestată de către unitățile de cult care este profund nelegală și netemeinică, astfel că recurenta avea tot interesul să combată legalitatea unui asemenea act administrativ.
Prin urmare, în mod greșit instanța a respins cererea de intervenție a recurentei ca inadmisibilă, deoarece interesul personal al acesteia de a interveni în favoarea unităților de cult reclamante este evident întrucât si-ar pierde ajutorul atribuit din veniturile obținute ca urmare a exploatării terenurilor forestiere aflate în proprietatea unităților de cult.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile recurentului subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din perspectiva următoarelor considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21 septembrie 2018, sub nr.x/86/2018, reclamanții Parohia A ș.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, în temeiul dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 648 din 17.10.2017 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-intervenientă Parohia B este nefondat.
Criticile formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.488 alin. (1) pct.8 din C. proc. civ., sunt nefondate, încheierea pronunțată în cauză fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă, la circumstanțele de fapt ale litigiului, a normelor de drept procesual incidente, respectiv a prevederilor art. 61 alin.(3) din C. proc. civ..
Atât în cadrul cererii adresate în cadrul judecării cauzei în fața Curții de Apel Suceava, cât și prin memoriul de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurenta nu a probat interesul în formularea cererii și necesitatea sprijinirii apărării reclamanților.
În analiza interesului, în raport de dispozițiile art. 33 din C. de proc. civ., instanța trebuie însă să se raporteze la raportul juridic dedus judecății, raport juridic născut între pârâta Garda Forestieră Suceava și unitățile de cult cărora le este adresată Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru terenul cu vegetație forestieră consemnat în documentația anexă la decizie.
Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare a intereselor părții în favoarea căreia se intervine, totuși trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Intervenientul trebuie să justifice interesul său propriu, determinat, legitim născut și actual în participarea la judecata procesului, cu particularitatea că prezenta acțiune nu vizează fondul cauzei, acesta formând obiectul dosarului nr. 1060/86/2018, ci cererea de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. pr. Civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă Parohia B împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 14 noiembrie 2024.