Decizia nr. 6766/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii În cadrul recursului declarat de reclamante împotriva sentinței nr. 260 din 28 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, obiect al dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2020, A. și Rădăuți a formulat cerere de intervenție accesorie, arătând că interesul procesual în formularea cererii constă în folosul practic pe care l-ar avea în situația în care s-ar admite recursul formulat în cauză de către unitățile de cult reclamante.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din data de 7 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de A. și Rădăuți.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, petenta A. ȘI RĂDĂUȚI, solicitând admiterea recursului și, în consecință, încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate în dosar, iar, pe fondul cauzei, admiterea recursului formulat de unitățile de cult reclamante împotriva sentinței civile nr. 260/28.03.2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinței atacate, cu efectul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În susținerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a criticat încheierea recurată ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor art. 61, coroborat cu art. 63 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de fapt și de drept ale recursului invocând, în esență, următoarele: Recurenta- petentă justifică un interes în prezenta cauză, întrucât Asociația intervenientă este forma de organizare a unităților de cult proprietare de teren forestier din Protopopiatul Rădăuți, iar potrivit art. 4 din Statutul Asociației, principalul obiect de activitate al acesteia vizează gospodărirea durabilă a pădurilor unităților de cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuți, precum și menținerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilișești) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafețelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relațiile cu organele executive ale statului. În acest context, dar și având în vedere că veniturile obținute din gospodărirea terenurilor forestiere sunt singura sursă de venit a Asociației, respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă, susține recurenta, se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta învederează că dintr-o eroare Asociația a omis să depună la dosar actele constitutive până la primul termen de judecată fixat în cauză, termen la care Curtea de Apel i-a și respins intervenția, ca inadmisibilă; or, potrivit art. 22 C. proc. civ.., instanța are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, principiu în temeiul căruia instanța ar fi fost în măsură să revină cu solicitarea către aceasta pentru a depune în cel mai scurt termen documentele menționate, astfel încât să poată soluționa cererea în mod temeinic și legal. Astfel, recurenta susține că analiza pur formală a cererii sale de intervenție a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., și anume, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind interesul Asociației de a interveni în prezenta cauză. Așa cum a arătat, interesul procesual rezidă din faptul că Asociația are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor Unităților de Cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuți, precum și menținerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilișești) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafețelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relațiile cu organele executive ale statului, conform art. 4 din Statutul Asociației, legat de justificarea calității sale de intervenient, în prezenta cauză, fiind incidente dispozițiile art. 61 C. proc. civ. Pe lângă această componentă a interesului procesual, recurenta arată că intervenția sa este motivată și de faptul că are tot interesul să combată legalitatea deciziei emise de Garda Forestieră din prezenta cauză, folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar admite recursul unităților de cult reclamante, precum și scopul principal al Asociației, reprezentând elemente suficiente în dovedirea îndeplinirii condiției interesului de a formula o cerere de intervenție accesorie. De asemenea, mai arată că justifică interesul în formularea cererii și prin prisma necesității de a sprijini apărarea unităților de cult reclamante față de decizia emisă de către Garda Forestieră. Prin urmare, recurenta concluzionează că în mod greșit instanța a respins cererea sa de intervenție, ca inadmisibilă, deoarece interesul personal al Asociației de a interveni în favoarea unităților de cult reclamante este evident și rezultă chiar din scopul înființării Asociației și obiectul principal de activitate al acesteia, în continuarea recursului, dezvoltând aspecte privind temeinicia cererii de intervenție.

Apărarea în cauză Intimatele- reclamante și intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava nu au formulat întâmpinare în recurs.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 1. Considerente de fapt și de drept relevante: Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul petentei A. și Rădăuți, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat, din perspectiva următoarelor considerente: Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Incidența dispozițiilor legale enunțate a fost susținută de recurentă din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 61 C. proc. civ., în discuție fiind admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de aceasta în litigiul declanșat de reclamante, în contradictoriu cu intimata- pârâtă Garda Forestieră Suceava, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 648 din 17.10.2017 emisă de intimată. Față de critica formulată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială ce reglementează intervenția voluntară "oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", "intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți". Prin urmare, intervenientul accesoriu nu are o pretenție proprie, ci participarea lui la proces este efectul dorinței proprii de a susține una dintre părțile care se judecată, situație în care intervenientul accesoriu trebuie să justifice un interes ce trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la petitele cu care a fost învestită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenție acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă partea în favoarea căreia intervine nu ar avea câștig de cauză. Dispozițiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct prin normele procedurale menționate. În acest sens, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile, și, în completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca "interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara". Prin urmare, condiția determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși. Din perspectiva dispozițiilor legale enunțate, Înalta Curte reține că în mod nelegal și greșit s-a reținut de către instanță inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulate de A. și Rădăuți, recurentă în cauza de față, pe motiv că nu s-a conformat solicitărilor instanței de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri în lipsa cărora nu se face dovada existenței Asociației ca și entitate juridică, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ. și că, de asemenea, în lipsa statutului petentei, nu poate fi verificată nici condiția existenței interesului în promovarea cererii de intervenție accesorie. Prin cererea de intervenție în interesul reclamantelor, au fost formulate apărări în sprijinul acestor părți. Astfel, conform art. 61 C. proc. civ. care reglementează intervenția voluntară a altor persoane care pot lua parte la judecată, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția având o natură accesorie atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Se poate aprecia că susținând una dintre părțile inițiale, terțul urmărește să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situație de natură a-i compromite propriile drepturi. De asemenea, se reține că dacă dreptul terțului este amenințat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenție, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual. Prin urmare, în cazul intervenției voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv amenințat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terțul urmărește să obțină un folos practic direct și imediat prin pronunțarea unei hotărâri în favoarea părții în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situație ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situația juridică dedusă judecății, nu vor fi afectate. În litigiul pendinte, cererea de intervenție accesorie a fost formulată în cadrul recursului declarat împotriva sentinței nr. 260 din 28 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, obiectul litigiului purtând asupra cererii formulate de reclamante prin care, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava și a răspunsului nr. x/08.12.2017 la plângerea prealabilă formulată de reclamante. Prin cererea de intervenție accesorie formulată, recurenta A. și Rădăuți a arătat că interesul procesual în formularea cererii constă în folosul practic pe care l-ar avea în situația în care s-ar admite recursul formulat în cauză de către unitățile de cult reclamante și, în acest sens, a arătat că Asociația are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor Unităților de Cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuți, precum și menținerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilișești) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafețelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relațiile cu organele executive ale statului astfel cum se prevede în art. 4 din Statutul Asociației. Astfel fiind, greșit s-a reținut de către prima instanță că recurenta-intervenientă nu cere dreptul dedus judecății în dosarul nr. x/2018 și nici nu cere un drept aflat în strânsă legătură cu acesta, în acest context procesual, afirmarea protejării acestui interes constituind temei legal pentru admisibilitatea cererii sale de intervenție accesorie. Se constată, astfel, că în mod nelegal instanța a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, în raport de natura litigiului dintre reclamante și pârâtă Înalta Curte reținând că o soluție favorabilă în acțiunea privind anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, poate avea drept consecință obținerea unui folos de către titulara cererii de intervenție accesorie și că apărările în sprijinul reclamantelor, în interesul cărora intervine, au legătură cu motivele de invalidare a deciziei emise de unitatea intimată- pârâtă. În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 din Statutul Asociației, principalul obiect de activitate al acesteia vizează gospodărirea durabilă a pădurilor unităților de cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuți, precum și menținerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilișești) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafețelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relațiile cu organele executive ale statului; în vreme ce, prin Decizia nr. 648 din 17.10.2017, emisă de intimata- pârâtă Garda Forestieră Suceava, contestată în cauză, s-a dispus tocmai suspendarea serviciului public cu specific silvic, în temeiul art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 374/2006, în baza Deciziei 648/17.10.2017, solicitându-se reclamantelor să înceteze orice activitate pe terenurile forestiere, iar paza lor să fie asigurată de către Romsilva. În consecință, Înalta Curte apreciază că în mod nelegal instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de recurenta-intervenientă, drepturile părților sunt strâns legate, și, astfel, există conexiunea caracterizată, necesară de natură a justifica intervenția unui terț în pricina desfășurată între alte părți, conexiune care implică acea legătură caracterizată a pretenției terțului cu soarta cererii care se judecă, legătură care există și în cauza de față., decurgând din raporturi juridice strâns legate. (...) Față de acestea, găsit întemeiate susținerile intervenientei accesorii, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, fiind demonstrată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, cu consecința casării în parte a încheierii recurate și, rejudecând, în temeiul disp. art. 67 C. proc. civ. se va dispune încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie; vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa în parte încheierea recurată și, rejudecând: va încuviința în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de A. și Rădăuți; va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.