ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de intervenție accesorie formulată și înregistrată la data de 30.07.2021, în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a arătat că interesul procesual în formularea cererii în interesul unităților de cult, constă în folosul practic pe care l-ar avea în situația în care s-ar respinge recursul formulat în cauză de către Garda Forestieră, întrucât asociația are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor unităților de cult proprietate de păduri din Protopopiatul Suceava, precum și menținerea structurii silvice private în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafețelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relațiile cu organele executive ale statului.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de A..

Împotriva încheierii din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, intervenienta în numele altei persoane A. a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul prezentării situației de fapt, recurenta a invocat aplicarea gresită a dispozițiilor art. 63 C. proc. civ., întrucât aceasta justifică un interes în cauză, fiind forma de organizare a unităților de cult proprietare de teren forestier din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, instanta respingând cererea pentru nedepunerea statutului, asociatia omițând, din eroare, sa depună actele până la termenul fixat.

De asemenea, a arătat că justifică un interes propriu pentru a interveni in cauză in favoarea unităților de cult, constând în folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar respinge recursul Gărzii Forestiere Suceava.

Intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea incheierii recurate ca fiind legală, dată cu corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările fomulate prin întâmpinare și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul.

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta motivează interesul său în promovarea cererii de intervenție, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivul de casare antereferit, chiar dacă aceastea au fost invocate expres.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic invocate de recurenta-pârâtă prin memoriul de recurs, în esență, se referă la decizia de casare, iar nu la sentința atacată.

Prima instanță a reținut că "În cauză, A. nu s-a conformat solicitărilor instanței de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri în lipsa cărora nu se face dovada existenței A. ca entitate juridică ce a formulat cererea de intervenție, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ.. De asemenea, în lipsa actelor constitutive ale petentei nu poate fi verificată nici condiția existenței interesului în promovarea cererii de intervenție accesorie. În lipsa acestor documente, cererea de intervenție va fi respinsă ca inadmisibilă."

Așadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-intervenientă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, astfel cum s-a reținut anterior.

Or, recurenta a urmărit prin promovarea căii de atac o readministrare a probelor și o reapreciere a probelor administrate în fața instanței de fond, invocând nedepunerea din eroare a înscrisurilor solicitate de prima instanță, aspecte care nu pot constitui critici de nelegalitate a încheierii recurate în înțelesul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de admitere a acțiunii privind anularea actelor administrative în discuție nu au fost contestate, pe calea recursului.

Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de intervenientul în numele altei persoane A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.