ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2022

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 09.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanții Parohia Cacica, Parohia Drăgoiești II, Parohia Voroneț, Parohia Sf. Împărați, Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ș.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, au solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017 emisă de Garda Forestieră Suceava și a răspunsului la plângerea prealabilă nr. 27562 din 08.12.2017.

Prin sentința civilă nr. 260 din data de 28 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții Parohia Cacica, Parohia Drăgoiești II, Parohia Voroneț, Parohia Sf. Împărați, Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ș.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Parohia Cacica, Parohia Drăgoiești II, Parohia Voroneț, Parohia Sf. Împărați, Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ș.a. fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 03.03.2020, sub nr. x/2018.

La dosarul de recurs au fost depuse cereri de intervenție în interesul unităților de cult recurente-reclamante, A. Rădăuți și Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2021 instanța de recurs a pus în discuție admisibilitatea cererilor de intervenție în interesul recurentelor, formulate de A. Rădăuți și Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L.

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenientă în interesul unităților de cult recurente, A. Rădăuți, apreciind că este admisibilă cererea de intervenție formulată de această entitate, deoarece a depus actele constitutive, dovedindu-și astfel interesul în cauză. Totodată, văzând că Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. nu a comunicat actele ce i s-au cerut în vederea verificării interesului său în formularea cererii de intervenție, a respins cererea de intervenție formulată de Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L..

Împotriva încheierii din data de 12 octombrie 2021 a declarat recurs Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecarea cererii cu consecința încuviințării în principiu a cererii de intervenție accesorie. A mai solicitat, pe fondul cauzei, admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 260/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 noiembrie 2021, sub nr. dosar x/2018

În dezvoltarea recursului, Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 61 coroborat cu art. 63 din C. proc. civ., având în vedere că justifică un interes în cauză dat fiind faptul că administrează terenurile forestiere deținute de către o parte a unităților de cult recurente, potrivit Codului silvic.

A arătat că activitatea Ocolului Silvic Ilișești este una de apărare, conservare și dezvoltare pe termen lung a fondului forestier, care se află în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar și solidar, astfel încât, în situația în care hotărârea contestată ar produce efecte juridice, ar fi împiedicată să administreze fondul forestier aflat în proprietatea Bisericii, cu consecințe directe și semnificative asupra suprafețelor de pădure, în sensul că nu ar mai putea fi efectuate lucrările fitosanitare, de plantare și rărire a puieților, pădurea fiind astfel într-un pericol real de îmbolnăvire și degradare, iar prejudiciile nu ar putea fi recuperate într-un timp rezonabil.

În opinia recurentului, singurul motiv pentru care instanța de fond a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă vizează nedepunerea actului constitutiv pentru a verifica interesul acestuia de a susține poziția unităților de cult.

Astfel, a arătat că dintr-o eroare Ocolul Silvic Ilișești a omis să depună la dosar actele constitutive până la termenul de judecată fixat în cauză la data de 12 octombrie 2021, termen la care curtea de apel i-a respins intervenția ca inadmisibilă. În susținerea acestui argument a înțeles să depună atașat cererii de recurs, actul constitutiv actualizat al societății Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., x, C.U.I. x, apreciind că, dacă instanța de fond ar fi analizat cererea sa de intervenție în contextul obiectului de activitate, ar fi constatat că justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză în favoarea unităților de cult, justificat și de folosul practic pe care intervenienta l-ar avea în situația în care s-ar admite recursul unităților de cult reclamante.

Ca urmare, a considerat că analiza pur formală a cererii sale de intervenție a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind interesul Ocolului de a interveni în prezenta cauză.

A reiterat argumentul conform căruia interesul său procesual rezidă din faptul că are drept scop principal activitatea de apărare, conservare și dezvoltare pe termen lung a fondului forestier care se află în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar și solidar. Totodată, a subliniat că activitatea de gospodărire în regim silvic a suprafețelor de pădure deținute de recurente este singura activitate producătoare de venituri pentru Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., astfel încât orice perturbare a activității sale prin suspendarea serviciului silvic aferent suprafețelor gospodărite ar avea impact direct și semnificativ asupra sa, prin imposibilitatea de a asigura continuitatea activității din lipsa resurselor financiare și necesitatea de a disponibiliza personalul angajat.

În contextul expunerii unor scurte considerații de ordin teoretic cu privire la cererea de intervenție accesorie, recurentul a susținut că, pe lângă componenta interesului său procesual, intervenția este justificată și de faptul că decizia emisă de Garda Forestieră Suceava și contestată de unitățile de cult recurente, este profund nelegală și netemeinică, astfel că are tot interesul să combată legalitatea unui asemenea act administrativ.

A mai criticat încheierea pronunțată de curtea de apel pentru faptul că în această fază, a admiterii de principiu, instanța nu ar fi trebuit să examineze temeinicia cererii, ci, exclusiv îndeplinirea condițiilor de formă, folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar admite recursul unităților de cult reclamante, precum și scopul principal de activitate al Ocolului reprezentând elemente suficiente în dovedirea îndeplinirii condiției interesului de a formula o cerere de intervenție accesorie.

Prin urmare, a considerat că în mod greșit i-a respins instanța cererea de intervenție ca inadmisibilă, deoarece interesul său personal de a interveni în favoarea unităților de cult reclamante este evident și rezultă chiar din scopul înființării și din obiectul principal de activitate al acesteia.

În continuare, recurentul a susținut temeinicia cererii de intervenție sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea serviciului public cu specific silvic prevăzute în art. 3 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 374/2006, în contextul susținerii criticilor și apărărilor invocate de unitățile de cult recurente-reclamante prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava.

Față de considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 12.10.2021 și încuviințarea în principiu a cererii sale de intervenție accesorie, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului formulat de unitățile de cult reclamante împotriva sentinței civile nr. 260 din data de 28.03.2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava s-a solicitat respingerea recursului promovat de către Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile recurentului subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava prin întâmpinarea formulată în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins în consecință, în considerarea argumentelor ce succed.

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține că prin cererea de recurs recurentul a dezvoltat și argumente referitoare la temeinicia cererii de intervenție sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea serviciului public cu specific silvic prevăzute în art. 3 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 374/2006, în contextul susținerii criticilor și apărărilor invocate de unitățile de cult recurente-reclamante prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă acțiunea în anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava. Ca efect al criticilor formulate din această perspectivă a solicitat admiterea recursului declarat de unitățile de cult reclamante împotriva sentinței civile nr. 260/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În acest sens este de observat că demersul judiciar al Ocolului Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. vizează verificarea legalității încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea acestuia de intervenție accesorie, soluție adoptată în considerarea faptului că nu a comunicat actele solicitate în vederea verificării interesului în formularea intervenției.

Ca urmare, în calitate de instanță de control judiciar, Înalta Curte este învestită cu verificarea conformității soluției pronunțate de către curtea de apel asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, cu regulile de drept aplicabile, controlul de legalitate a soluției date asupra acesteia urmând a fi efectuat în aceste limite, iar aspectele ce țin de fondul cererii de intervenție accesorie ca apărare în susținerea recursului unităților de cult recurente-reclamante în cadrul dosarului aflat pe rolul și în competența soluționării Curții de Apel Suceava excedează cadrului procesual astfel stabilit în cauza pendinte.

În consecință, vor fi înlăturate criticile recurentului Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. aduse încheierii din data de 21.10.2021 din această perspectivă.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța a interpretat și a aplicat în mod greșit normele de drept aplicabile în speță, respectiv dispozițiile art. 61 coroborat cu art. 63 din C. proc. civ., sub aspectul reținerii îndeplinirii condiției referitoare la dovedirea interesului acestuia de a interveni în cauză pentru a susține poziția unităților de cult.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente.

În esență, ceea ce a reproșat recurentul curții de apel este faptul că i-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie doar pentru că nu a depus actul constitutiv în termenul acordat în acest sens, pentru a verifica interesul acestuia de a susține poziția unităților de cult. În opinia sa, dacă instanța ar fi analizat cererea de intervenție în contextul obiectului său de activitate, ar fi constatat că justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză în favoarea unităților de cult, justificat și de folosul practic pe care l-ar avea în situația în care s-ar admite recursul unităților de cult reclamante.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar constată că prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, soluție pe care, la rândul său, o adoptă ca atare.

Potrivit art. 61 din C. proc. civ., forma în vigoare în perioada de referință, (1) "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare; (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți". Totodată, art. 63 din același act normativ prevede la alin. (1) "Cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător", iar la alin. (2) prevede că "Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac".

În argumentarea recursului, recurentul critică încheierea atacată, apreciind ca fiind întrunite condițiile intervenției accesorii, astfel cum sunt cuprinse în art. 61 alin. (1) alin. (3) din C. proc. civ., context în care, poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare oricine justifică un interes justificat de obiectul său de activitate, intervenția fiind accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Din reglementările legale evocate supra se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare, care caracterizează oricare dintre formele acesteia, și anume: existența unui proces în curs de desfășurare, inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia, invocarea de către terț a unui interes propriu și, de principiu, lipsa calității de parte originară a terțului intervenient.

Totodată, se reține că persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să formuleze cererea cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. civ. și să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală, când terțul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunța împotriva părții în apărarea căreia intervine terțul i-ar prejudicia acestuia drepturile și interesele.

Așadar, în cazul cererii de intervenție accesorie, terțul trebuie să justifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau interes propriu, suplimentar dreptului părții în folosul căreia a intervenit.

Analizând cerințele intervenției voluntare în cauza de față, se constată că prin cererea de intervenție accesorie aflată la dosarul cauzei s-a arătat că interesul intervenientului Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. derivă din scopul obiectului său de activitate, care constă în apărarea, conservarea și dezvoltarea pe termen lung a fondului forestier aflat în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar și solidar.

În vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, Curtea de Apel Suceava a dispus emiterea unei adrese către semnatarul intervenției, Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., solicitându-i să depună la dosar actul constitutiv pentru a se verifica obiectul său de activitate, respectiv interesul în formularea cererii de intervenție, stabilind termen pentru îndeplinirea măsurii dispuse și pentru discutarea admisibilității în principiu a intervenției accesorii la data de 12 octombrie 2021.

La termenul menționat instanța a constatat că Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. nu a comunicat actele solicitate în vederea verificării interesului său în formularea cererii de intervenție accesorie, respingându-i astfel solicitarea.

În acest context, este neîndoielnic că un administrator al fondului forestier aflat în proprietatea Bisericii, care pretinde că are un interes personal, propriu, născut și actual în apărarea poziției unităților de cult reclamante cu privire la modul în care a fost emis un act administrativ de către Garda Forestieră Suceava, prin care s-a dispus suspendarea serviciului public cu specific silvic, cu impact asupra patrimoniului societății și viitorului acesteia, astfel cum susține semnatarul intervenției accesorii, trebuia să dovedească aceste susțineri prin prezentarea actului constitutiv.

Instanța de control judiciar observă că instanța învestită cu soluționarea intervenției accesorii trebuia să se raporteze, în analiza interesului, la raportul juridic dedus judecății, raport juridic născut între pârâta Garda Forestieră Suceava și unitățile de cult cărora le este adresată Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru terenul cu vegetație forestieră consemnat in documentația anexă la decizie.

Totodată, este important a se aminti că, astfel cum s-a statuat în mod constant în practica instanței supreme (ex. Decizia nr. 3344/18 iunie 2019 și Decizia nr. 2904/13 mai 2021), chiar dacă natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, totuși, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci, acesta trebuie să justifice interesul său propriu, determinat, legitim, născut și actual în participarea la judecata procesului.

Ca urmare, contrar susținerilor recurentului, pentru verificarea obiectului său de activitate și, implicit, a condiției interesului în formularea cererii de intervenție, era necesară depunerea actului constitutiv al societății, nefiind suficient ca instanța să analizeze intervenția exclusiv prin raportare la afirmația semnatarului cererii de intervenție referitoare la obiectul său de activitate, nesusținută de un suport probator corespunzător.

Se reține, așadar, că nu pot fi primite alegațiile recurentului privind incidența în speță a cazului de nelegalitate referitor la interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în materie, respectiv art. 61 și art. 63 din C. proc. civ., pe motiv că analiza formală a cererii de intervenție a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice, câtă vreme instanța a respectat prevederile legale indicate, solicitându-i semnatarului cererii de intervenție accesorie, prin adresele emise în cauză, depunerea actelor necesare verificării condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii formulate.

Ca efect al neîndeplinirii măsurii dispuse de către instanță, întrucât nu a depus actul constitutiv al societății pentru a dovedi interesul său propriu, determinat, legitim, născut și actual în participarea la judecata procesului, recurentul nu poate susține cu suficient temei că instanța a pronunțat soluția cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile în materie, neverificându-se în speță incidența motivului de nelegalitate invocat.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că în cuprinsul cererii de recurs a susținut recurentul că, dintr-o eroare, a omis să depună la dosar actele constitutive până la termenul de judecată fixat în cauză la data de 12 octombrie 2021. Sub acest aspect este important a se aminti că, potrivit adagiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", partea nu se poate prevala pentru susținerea intereselor sale de propria culpă, în speță aceea de a nu comunica actele solicitate în dovedirea condiției interesului în formularea cererii de intervenție, respectiv actul constitutiv al societății, până la termenul stabilit în acest sens, și nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că în mod just a apreciat curtea de apel că nedepunerea actului constitutiv în termenul acordat în acest sens, care să permită verificarea obiectului de activitate al titularului cererii de intervenție, în vederea aprecierii îndeplinirii condiției interesului în participarea la judecata procesului, are drept consecință respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., iar criticile formulate din această perspectivă sunt nefondate și vor fi înlăturate.

În fine, nu se poate reține că prin pronunțarea soluției de respingere a cererii de intervenție accesorie s-ar fi produs vreo vătămare inițiatorului acestui demers judiciar, câtă vreme i-a fost acordată posibilitatea să depună în fața curții de apel, în termenul stabilit, actele solicitate pentru a-și dovedi interesul, și, totodată, acesta poate uza de prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac".

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea încheierii din data de 12.10.2021, recurată în cauză, curtea de apel reținând în mod corect că titularul cererii de intervenție accesorie, respectiv Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L., nu și-a dovedit interesul în participarea la judecata procesului, în termenul stabilit de instanță, argumentele expuse de recurent în calea de atac a recursului și depunerea ulterioară a actului constitutiv actualizat al societății, odată cu recursul, nefiind apte să determine casarea soluției pronunțate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Față de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 64 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. și, în consecință, va menține încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul Ocolul Silvic Bisericesc Ilișești S.R.L. împotriva încheierii din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.