Decizia nr. 4686/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 788/2022 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contecios Administrativ și Fiscal la data de 10.02.2020 sub nr. de dosar x/2/2020, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea în parte a Ordinului nr. x/C/07.01.2020 al Ministrului Justiției, în sensul anulării măsurii de revocare a reclamantei A, din funcția de președinte al Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie (A.N.C.) și membru in Comisia pentru cetățenie, ca fiind nelegală, - anularea Raportului de control nr. x/57734/490/2019/30.10.2019 întocmit de inspectorii Corpului de Control al Ministrului Justiției, aprobat de Ministrul Justiției B, pentru nerespectarea condițiilor de legalitate.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 788 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins atât excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea raportului de control cât și cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe civile a promovat recurs reclamanta A. Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, sentința Curții de Apel București este criticată pentru următoarele considerente: a - în primul rând, se arată că Ordinul ministrului justiției nr. x/C/07.01.2020, a cărui anulare parțială s-a solicitat, este nemotivat în ce privește revocarea din funcție a reclamantei; în măsura în care ordinul se întemeiază pe Raportul de control nr. x/57734/2019 din 30.10.2019 întocmit de Corpul de control al ministrului justiție (numit în continuare raportul de control sau, pe scurt, raportul), se susține că tot nemotivat este deoarece dispune mai mult decât s-a propus prin raport; b - în al doilea rând, se susține că în mod eronat instanța de fond a considerat că raportul de control nu este vătămător pentru reclamantă, în condițiile în care acesta propune sesizarea Ministerului Public și al Comisiei de disciplină din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC) în legătură cu presupuse fapte săvârșite de reclamantă; c - în al treilea rând, recurenta-reclamantă descrie atribuțiile pe care le avea în cadrul ANC și arată de ce, în opina sa, raportul de control este nelegal.

Apărările formulate în cauză 4.1 Împotriva recursului promovat de reclamanta A a formulat întâmpinare intimatul-pârât Ministerul Justiției, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, solicitând a se constata că recursul declarat de recurenta – reclamantă este nemotivat, motiv pentru care se impune anularea sa. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. 4.2 Recurenta – reclamantă A a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, reiterând considerentele pentru care raportul de control este nelegal.

Procedura de soluționare a recursului În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. 2, coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. 5 și 6 C. proc. civ., prin rezoluția președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19.03.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților. Urmare a cererii de repunere a cauzei pe rol formulate de recurenta-reclamantă din data de 12 iulie 2024, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2024 când, după repunerea cauzei pe rol, luând act de cererea recurentei – reclamante, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare: în principal, asupra excepției nulității recursului, invocate de către intimatul-pârât în cadrul întâmpinării, și, în subsidiar, condiționat de soluția dată excepției nulității, asupra recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, a apărărilor din întâmpinare și răspunsul la întâmpinare precum și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. x/C/07.01.2020 (Ordinul), recurenta-reclamantă a fost revocată din funcția de președinte al Comisiei pentru cetățenie (Comisia) iar prin art. 3 au fost numiți membrii noii Comisii, din a cărei compunere recurenta-reclamantă nu mai făcea parte. Ordinul s-a întemeiat pe Raportul de control nr. x/57734/490/2019/30.10.2019 întocmit de Corpul de control al ministrului justiției (Raportul de control). De asemenea, Raportul de control a propus sesizarea in rem a procurorului pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri precum și, referitor la activitatea reclamantei, sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC), autoritate în cadrul căreia Comisia pentru cetățenie este o entitate fără personalitate juridică. Curtea de Apel București în calitate de instanță de fond, făcând aplicarea art. 14 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române și a art. 2 alin. (1) lit. n din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu luarea în considerare și a statutul reclamantei de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, a respins acțiunea îndreptată împotriva Ordinului cu motivarea că se întemeiază pe constatările din Raportul de control și că revocarea din funcția de președinte al Comisiei precum și neincluderea reclamantei printre membrii noii Comisii se înscriu în marja de apreciere a ministrului justiției. În ce privește comportamentul și faptele reclamantei descrise în Raportul de control, instanța a considerat că, în limitele litigiului cu care a fost sesizată, nu poate reține decât că membrii Comisiei au reclamat imixtiuni ale reclamantei în activitatea de soluționare a cererilor, disfuncționalități și sustragerea de documente din dosare. A considerat că stabilirea adevărului acestor acuzații nu se poate face decât în cadrul eventualelor litigii în legătură cu fiecare dosar de cetățenie în parte. În acest context, Înalta Curte reamintește părților că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate limitativ enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, criticile îndreptate împotriva altor chestiuni decât cele care privesc conformitatea sentinței cu regulile de drept aplicabile excedează obiectului recursului. 6.1 Cu privire la excepția nulității recursului Înalta Curte constată că, într-adevăr, o parte din criticile recurentei-reclamante nu privesc sentința Curții de Apel București ci Ordinul și Raportul de control, respectiv argumentele notate cu ”a” și ”c” de la pct. 3 din prezenta decizie). Totuși, primul argument, deși se referă la nemotivarea Ordinului, poate fi înțeles ca o critică a sentinței deoarece prima instanță a reținut că Ordinul este motivat, argumentul urmând să fie tratat din această perspectivă. Instanța de control este însă de acord cu intimatul în ce privește criticile referitoare la conținutul Raportului de control. În cadrul căii de atac a recursului, adevărul faptelor menționate în Raport nu poate fi verificat deoarece recursul este limitat la chestiuni de legalitate. Este însă o chestiune de legalitate modalitate în care instanța de fond a restrâns analiza Raportului de control. Referitor la argumentul notat ”b” la pct. 3 din prezenta hotărâre, acesta este evident îndreptat împotriva sentinței care, în opinia recurentei, este nelegală deoarece instanța de fond a considerat că Raportul de control nu o vatămă. Așadar, o parte a criticilor recurentei privesc chestiuni de legalitate care pot face obiectul recursului, motiv pentru care excepția nulității recursului este neîntemeiată. În ce privește încadrarea în drept a acestor critici, se constată că reclamanta a indicat motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Casarea unei hotărâri se poate cere, potrivit pct. 6, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar potrivit pct. 8, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Văzând că niciuna din criticile reclamantei-recurente nu poate fi încadrată sub motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece ele privesc chestiuni referitoare la aplicarea normelor de drept material, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 6.2 Cu privire la fondul recursului Referitor la presupusa nemotivare a Ordinului, Înalta Curte constată că acesta reprezintă act administrativ cu caracter individual, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, potrivit unei jurisprudențe consolidate bazate pe principiul dreptului la bună administrare al destinatarilor actului, este supus obligației motivării. Standardele de motivare a actului sunt atinse atunci când acesta oferă suficiente detalii de fapt și de drept pentru a fi inteligibil și pentru a oferi posibilitatea de a fi supus verificării în limitele contenciosului administrativ. În ceea ce privește faptele, nu este necesar ca actul administrativ să le descrie în detaliu în cuprinsul său, fiind suficientă trimiterea la actele și documentele premergătoare actului și pe care acesta se întemeiază. Verificând Ordinul prin prisma normelor de drept material referitoare la motivare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că acesta respectă standardele anterior amintite. De altfel, actele dosarului rezultă că și recurenta-reclamantă a înțeles faptele care au condus la revocarea sa din funcție și la neincluderea în noua Comisie pentru cetățenie numită de ministrul justiției, precum și dispozițiile legale avute în vedere de emitent. Așa cum s-a arătat, împrejurarea că Ordinul nu oferă detaliile faptice arătate pe larg în Raportul de control este lipsită de relevanță. Referitor la modalitatea în care a fost analizat Raportul de control, Înalta Curte confirmă de asemenea abordarea Curții de Apel București. Într-adevăr, ceea ce este supus verificării nu este adevărul faptelor descrise în raport, care este supus regulilor penale și disciplinare, ci indiciile privind realitatea acestora. Aceste indicii indică dacă actul administrativ a fost sau nu emis cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n din Legea nr. 554/2004 (excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor). Or, așa cum bine a arătat prima instanță, ministrul justiției este competent, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, să numească membrii Comisiei pentru cetățenie și pe președintele acesteia, iar dreptul de apreciere asupra excluderii recurentei-reclamante din componenței Comisiei a fost exercitat în limitele marjei de apreciere pe care legea o conferă autorităților administrative, în baza unui Raport de control din care rezultă indicii privind imixtiuni ale recurentei-reclamante în activitatea de soluționare a cererilor, întârzieri și disfuncționalități în soluționarea cererilor și sustragerea de documente din dosare. Așadar, excluderea recurentei din componența Comisiei de cetățenie nu relevă niciun exces de putere din partea emitentului Ordinului. Referitor la vătămarea pe care recurenta o reclamă în raport cu Raportul de control, Înalta Curte constată că vătămarea are relevanță juridică în condițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv dacă privește un drept sau un interes legitim. Deși recurenta nu are un drept anume să ocupe funcția de președinte al Comisiei pentru cetățenie sau să fie membră în aceasta, instanța recunoaște că partea are totuși un interes legitim în acest sens. În condițiile în care din Raportul de control rezultă indiciile mai sus amintite și dreptul de apreciere al ministrului justiției este exercitat în limite legale, nici Raportul și nici Ordinul nu sunt vătămătoare în sensul condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și în mod legal au fost menținute de instanța de fond. 6.3 Soluția recursului Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursul invocată de intimat; de asemenea, va respinge recursul reclamantei ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,