ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4514/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2022, reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea Adresei nr. 3886/SRU/ 23.06.2022 si a actelor care au stat la baza acesteia, obligarea pârâtului la încadrarea pe postul de ofițer specialist principal 1 din cadrul Direcției Suport Logistic - Serviciul Logistic - Norme logistice și asigurare tehnico-materială, la plata despăgubirilor în cuantum de 30.000 lei, suspendarea executării actului administrativ și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 332 din data de 3 martie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ de invalidare a concursului cu privire la postul prevăzut la poziția nr. 162 din Statul de organizare al Inspectoratului General pentru Imigrări, aprobat prin Nota nr. 41367/ 10.06.2022 și comunicat reclamantei prin Adresa nr. 3886/ SRU 23.06.2022. A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ de invalidare a concursului cu privire la postul prevăzut la poziția nr. 162 din Statul de organizare al Inspectoratului General pentru Imigrări, aprobat prin Nota nr. 41367/ 10.06.2022, comunicat reclamantei prin Adresa nr. 3886/SRU 23.06.2022. A anulat actul administrativ de invalidare a concursului cu privire la postul prevăzut la poziția nr. 162 din Statul de organizare al Inspectoratului General pentru Imigrări, aprobat prin Nota nr. 41367/10.06.2022 de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Imigrări și comunicat reclamantei prin Adresa nr.3886/ SRU 23.06.2022. A obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări la continuarea concursului în ceea ce privește ocuparea postului prevăzut la poziția nr. 162 din Statul de organizare al Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru care reclamanta A a fost declarată “candidat admis” la 18.02.2022. A respins in rest cererea formulată de către reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca neîntemeiată. Iar în conformitate cu art. 453 alin. (2) Cod procedura civila, obliga paratul la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1925 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 332 din data de 3 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A a invocat pe cale de excepție, excepția tardivității cererii de recurs și excepția nulității recursului solicitând respingerea acestuia ca atare. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr.80/ 2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 05 octombrie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 15 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului dedus judecății în prezenta cauză invocată prin întâmpinare de către recurenta-reclamantă, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași art., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, se constată că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 16 iunie 2023, astfel cum se menționează în dovada de înmânare aflată la fila 146 vol. II dosar de fond, iar recursul a fost înaintat, prin poștă elctronică, la data de 04 iunie 2023, astfel cum reiese din înscrisul atașat la fila 5 a dosarului de recurs. Așadar, în raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 16 iunie 2023, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 03 iulie 2023. În ceea ce privește înscrisurile de la filele 60-61 din dosarul de recurs, atașate răspunsului la întâmpinare care reprezintă fotocopii de pe registrul de ieșiri ca o justificare a datei la care a fost depusă cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că acest înscris este un înscris irelevant pentru stabilirea termenului de comunicare a cererii de recurs în condițiile în care C. proc. civ. prevede reguli clare de comunicare prin poștă a actelor de procedură, iar registrul de ieșiri acte, ori borderoul de înscrisuri, ținute de o instituție nu sunt prevăzute de normele legale ca acte care să confirme legalitatea procedurii de comunicare a unui act de procedură din perspectiva respectării termenului de depunere a cererii de recurs. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat cererea de recurs cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr.554/ 2004. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-pârât, astfel cum permit dispozițiile art. 186 C. proc. civ.. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată de intimata-reclamantă, și va respinge recursul ca tardiv formulat. Având în vedere soluția de respingere a cererii de recurs ca tardiv formulată, în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 7500 lei reprezentând onorariu de avocat.