ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Asigurare Logistică Integrată, a solicitat:

- anularea Actului nr. 654929 din 07.04.2022, întocmit de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică - Direcția Asigurare Logistică Integrată și a oricărui alt act sau procedură administrativă pe care s-a întemeiat invalidarea concursului organizat potrivit anunțului de concurs nr. 627.977 din 22.10.2021, postat pe pagina de internet a M.A.I. în data de 22.10.2021, ora 16:43;

- obligarea pârâtelor la validarea concursului organizat pentru încadrarea directă a două posturi de agent de poliție din cadrul Serviciului Achiziții Tehnice, Planificare Resurse și Depozitare, prevăzute la pozițiile 125 și 132 din statul de organizare al direcției, făcut public prin anunțul de concurs nr. 627.977/22.10.2021, postat pe pagina de internet a M.A.I. în data de 22.10.2021, ora 16:43;

- obligarea pârâtelor, în considerarea competențelor, la realizarea tuturor procedurilor administrative în vederea emiterii și la emiterea actului administrativ de numire a reclamantului în funcția de Agent I în cadrul Serviciului Achiziții Tehnice, Planificare Resurse și Depozitare din cadrul Direcția Asigurare Logistică Integrată a MAI - Direcția Generală Logistică, începând cu data de 07.04.2022;

- obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri egale cu veniturile salariale, de la data 07.04.2022 și până la data integrării efective în funcție, indexate cu rata inflației, majorate și actualizate conform legii, împreună cu dobânzile legale remuneratorii și penalizatoare cuvenite; obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în cuantum de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la plata tuturor sumelor reprezentând cheltuieli ocazionate de participarea reclamantului la concursul invalidat, indexate cu rata inflației, în considerarea invalidării unilaterale a concursului fără culpa reclamantului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 249 din data de 25 ianuarie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București - secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că, prin demersul juridic inițiat de către reclamant se tinde la anularea unor acte administrative emise de un organ de specialitate al administrației publice centrale, respectiv de Direcția Asigurare Logistică Integrată din cadrul Direcției Generale de Logistică a Ministerului Afacerilor Interne, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului.

Tribunalul București a apreciat ca fiind lipsite de relevanță afirmațiile pârâtului potrivit cărora instituția pârâtă are calitate de ordonator terțiar de credite și este o structură subordonată, fără personalitate juridică, câtă vreme Direcția Asigurare Logistică Integrată face parte din Direcția Generală de Logistică, iar aceasta din urmă este inclusă în aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne.

Cum cauza de față are ca obiect o procedură de concurs organizată de către o autoritate centrală, prima instanță a reținut, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București- secțiile de contencios administrativ și fiscale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 740 din data de 3 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, Curtea de Apel București a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a unei cauze de contencios administrativ se stabilește în raport de criteriul rangului autorității emitente și nu în raport de calitatea părților pe care reclamantul înțelege să le cheme în judecată. Astfel, deși reclamantul a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală Logistică, obiectul prezentei cauze nu îl constituie un act administrativ emis de către aceste autorități, ci actele emise de Direcția Asigurare Logistică Integrată, autoritate care a organizat concursul.

De asemenea, Curtea de Apel București a avut în vedere și dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției generale logistice, aprobat prin Ordinul MAI nr. 144/2016, apreciind că Direcția Asigurare Logistică Integrată nu face parte din structura organizatorică a Direcției Generale Logistică (aceasta din urmă fiind inclusă în aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne), ci este o structură subordonată Direcției Generale Logistică. Prin urmare, actul contestat a fost emis de o autoritate publică locală și nu centrală, sens în care devin incidente dispozițile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului și nu Curții de apel.

În consecință, Curtea de Apel București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență în raport de hotărârile pronunțate și de obiectul dedus judecății, Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.(...)"

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte:

- pe de-o parte, criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- pe de altă parte, criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Asigurare Logistică Integrată, prin care a solicitat anularea Actului nr. 654929 din 07.04.2022, întocmit de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică - Direcția Asigurare Logistică Integrată și a oricărui alt act sau procedură administrativă pe care s-a întemeiat invalidarea concursului organizat potrivit anunțului de concurs nr. 627.977 din 22.10.2021, postat pe pagina de internet a M.A.I. în data de 22.10.2021.

Trebuie subliniat că obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de un organ de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv de către Direcția Asigurare Logistică Integrată. Cererea de obligare a pârâților de a valida concursul organizat potrivit anunțului de concurs nr. 627.977 din 22.10.2021, postat pe pagina de internet a M.A.I. în data de 22.10.2021 și de a întreprinde toate procedurile administrative în vederea emiterii actului administrativ de numire în funcția de Agent I în cadrul Serviciului Achiziții Tehnice, Planificare Resurse și Depozitare din cadrul Direcția Asigurare Logistică Integrată a MAI - Direcția Generală Logistică, începând cu data de 07.04.2022, precum și cea de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri morale și materiale au caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în cazul acestora, devin incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantului nu fac parte din categoriile enumerate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalență criteriului rangului autorității emitente.

Așadar, Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față, Direcția Asigurare Logistică Integrată, aceasta fiind o structură subordonată Direcției Generale Logistice din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, conform art. 4 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Generale Logistice, aprobat prin Ordinul MAI nr. 144/2016.

Înalta Curte apreciază că împrejurarea că Direcția Asigurare Logistică Integrată nu are personalitate juridică și că este o structură subordonată Direcției Generale Logistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu îi conferă acesteia calitatea de autoritate publică locală, nefiind constituită la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor. Aceasta este o structură unică, ce funcționează la nivel național și se află în subordinea Direcției Generale Logistică, unitate a Aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, fără personalitate juridică.

Conform art. 1 din O.G. nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, "Ministerul Afacerilor Interne este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București", iar potrivit art. 12 din același act normativ, (1) Ministerul Afacerilor Interne are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.

În consecință, competența materială de soluționare a cauzei va fi determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică - Direcția Asigurare Logistică Integrată, care potrivit prevederilor legale anterior menționate, are statut de autoritate publică centrală, activitatea sa fiind desfășurată la nivel național.

În raport de aceste aspecte, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care atribuie curților de apel competența de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ vizând actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Logistică și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Asigurare Logistică Integrată, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.