ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2024

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări al Județului Timiș:

a) admiterea contestației împotriva Deciziei de neacordare a avizului de angajare - tip permanent nr. x/SITM din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al județului Timiș;

b) anularea Deciziei de neacordare a avizului de angajare - tip permanent nr. x/SITM din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al județului Timiș, având în vedere că este lovită de nulitate, fiind emisă cu exces de putere, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004;

c) obligarea pârâtului IGI - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș la eliberarea avizului de angajare pentru:

- B., cetățean din India;

- C., cetățean din India;

- D., cetățean din India, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004;

d) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 712/18.08.2023 pronunțată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRARI - SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI TIMIS, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 23.08.2023.

Prin sentința civilă nr. 542 pronunțată la 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 542 pronunțate la 28 septembrie 2023 de Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației formulate împotriva Deciziei de neacordare a avizului de angajare – tip permanent nr. x/2023.

După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:

Hotărârea recurată în prezentul litigiu a fost pronunțată fără ca instanța de judecată să analizeze principiul proporționalității în momentul emiterii actului administrativ contestat.

Principiul proporționalității în emiterea actelor administrative este reglementat pe niveluri legislative, respectiv art. 53 din Constituția României, art. 9 din Codul Administrativ, art. 28 alin. (2

2

) din Ordonanța nr. 25/2014 și art. 81 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Interpretând dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că controlul judecătoresc în oportunitate este, prin excelență, un control al proporționalității.

Instanța de judecată nu a făcut absolut nicio trimitere la principiul proporționalității, astfel cum acesta este reglementat de textele de lege menționate. Instanța de prim grad avea obligația să analizeze principiul proporționalității și, pe cale de consecință, să constate dacă decizia de neemitere a avizului a fost emisă sau nu cu exces de putere de către intimatul IGI Timiș.

Deși în temeiul art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, cetățenii străini aveau obligația să se încadreze în cele 90 de zile de la data încetării raporturilor de muncă inițiale pentru a-și clarifica situația din punct de vedere legal în România, trebuie observat că procedura de obținere a noilor cereri a fost depășită cu doar 3 zile de la scurgerea celor 90 de zile

Menționează că soluționarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se realizează cu luarea în considerare a circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporționalității.

Societatea recurentă a prezentat instanței de prim grad care erau acele circumstanțe specifice cazului care au condus la depășirea termenului legal de 90 de zile. În acest sens. a arătat că din înscrisurile anexate contestației, societatea A. S.R.L. a început demersurile pentru întocmirea dosarelor și înregistrarea cererilor la Serviciul de Imigrări încă din luna mai 2023.

Or, dosarul care se depune la Serviciul pentru Imigrări trebuie să conțină înscrisuri care se eliberează de alte autorități (adeverință AJOFM. cazier judiciar. cazier fiscal. certificat constatator ONRC) iar eliberarea acestor înscrisuri a durat atât de mult încât unele documente pe care le avea deja la dosar au expirat.

Mai mult, cu privire la străinul C., a arătat că acesta a lucrat anterior la o altă societate pe teritoriul României iar procedura de schimbare a angajatorului a fost extrem de anevoioasă, astfel că au fost nevoiți să reia procedura, motiv pentru care în cazul domnului C. nu a reușit să depună cererea înainte de expirarea permisului de ședere.

Altfel spus, nu poate fi reținută doar culpa societății în nerespectarea termenului de 90 de zile, când în acest proces complex de obținere a avizului de muncă sunt implicate nu mai puțin de 4 instituții sau autorități publice - fiecare cu procedura proprie de analizarea și soluționare a cererilor de eliberare a documentelor necesare obținerii avizului de angajare.

Prin urmare, atât timp cât decizia de refuz a prelungirii dreptului de ședere se ia în considerare prin analiza circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporționalității, astfel cum prevede art. 52 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 194/2002, este absolut injust și discriminatoriu ca soluționarea cererii de eliberare sau nu a avizului de muncă să se facă fără respectarea principiul proporționalității de către Inspectoratul de Imigrări, iar instanța de judecată să nu sancționeze în niciun fel intimatul pentru neaplicarea conformă a legii. Pe lângă aplicare legii conform literei acesteia, aceasta se impune a fi aplicată și conform spiritului acesteia. Or, spiritul acesteia impunea aplicarea principiului proporționalității la prezentul litigiu.

În lumina celor expuse mai sus, având în vedere că cel puțin pentru străinii B. și D. permisele de ședere sunt valabile până în data de 15.09.2023, solicită a se constata că refuzul intimatei de a nu elibera avizele de angajare este emis cu exces de putere, decizia nr. x/SlTM fiind nelegală.

Astfel, având în vedere toate considerentele expuse, din care rezultă fără echivoc faptul că pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș a emis decizia de neacordare a avizului de angajare cu exces de putere, iar instanța de prim grad nu a sancționat excesul de putere conform principiului proporționalității, se impune admiterea prezentului recurs și, pe cale de consecință, în rejudecare să se dispună admiterea contestației împotriva Deciziei de neacordare a avizelor de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al județului Timiș, anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al județului Timiș, având în vedere că este lovită de nulitate, fiind emisă cu exces de putere, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004 și obligarea intimatului la eliberarea avizelor de angajare pentru cetățenii străini menționați în contestație.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. 2 lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, raportat la situația de fapt privind înregistrarea cererilor recurentei și refuzul nejustificat solicitat a se constata în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului I.G.I. Timiș de a emite avizele de angajare pentru - B.; - C.; - D., în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004;, anularea Deciziei de neacordare a avizelor de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI — Serviciul pentru imigrări al județului Timiș și obligarea pârâtului să emită avizele de angajare solicitate pentru cele trei persoane fizice.

În concret, pe 23.06.2023, cu o întârziere de 3 zile de la expirarea timpului de depunere conform art. art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, reclamanta A. S.R.L. a depus online cereri pentru emiterea avizelor de angajare a 3 cetățeni din India B., C. și D., deși la acea dată cetățenii indieni B. și D. aveau permisul de ședere în România cu data de expirare la 15.09.2023 și cetățeanul indian C. figura cu ședere ilegală pe teritoriul României, permisul său de ședere expirând la data de 14.06.2023.

Instanța de fond a respins acțiunea, reținând că la data formulării cererilor de obținere a avizului de angajare în muncă de către reclamantă, 23.06.2023 (data încărcării cererilor pe platforma on-line), respectiv 30.06.2023 (data înregistrării cererilor cu nr. x, nr. x și nr. x) raporturile de muncă ale celor 3 străini încetaseră din 20.03.2023, 90 de zile de la data încetării raporturilor de muncă împlinindu-se în data de 20.06.2023, ceea ce a condus la încetarea valabilității permisului unic potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 și implicit, la imposibilitatea încadrării în muncă la un alt angajator potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de aceste prevederi legale și nici cea reglementată de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a respins acțiunea motivat de faptul că termenul de depunere a cererii era expirat de 3 zile, aspect care ar fi atras încetarea valabilității permisului unic conform art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, fără a observa că nu tardivitatea depunerii a fost motivarea respingerii cererii pentru emiterea avizelor de angajare.

În concret, la momentul depunerii cererii 23 iunie 2023, cetățenii indieni B. și D. aveau permisul de ședere în România cu data de expirare la 15.09.2023, iar pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Timiș a mod eronat a respins cererea în baza art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, motivat de faptul că la data depunerii cererii în vederea obținerii avizului de angajare în muncă, aceștia se aflau în ședere legală pe teritoriul României.

Înalta Curte, ca instanță de recurs apreciază contrar primei instanțe că în cauză acțiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce privește nelegalitatea deciziei prin care autoritatea a respins cererile cetățenilor străini pentru acordarea vizelor de muncă pe motiv că la data luării deciziei, cei 3 cetățeni indieni figurau cu ședere nelegală pe teritoriul României.

În opinia Curții în cauză sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare în raport de dispozițiile art. 28 (1) din O.G. nr. 25/2014, aceasta în condițiile în care documentația pentru prelungire a fost depusă, cel puțin pentru 2 cetățeni din India în perioada de valabilitate a vizelor care au expirat la data de 15.09.2023.

Având în vedere că cetățenii indieni B. și D. îndeplineau condițiile pentru acordarea vizelor de muncă, urmează a se avea în vedere în soluția adoptată și în motivarea acesteia de proporționalitatea sancțiunii pe care trebuie să o suporte cetățeanul indian C. care figura cu ședere ilegală pe teritoriul României, permisul său de ședere expirând la data de 14.06.2023, în condițiile în care cetățeanul este terț în relație cu instituția pârâtă.

Înalta Curte subliniază importanța garanțiilor procedurale în litigiile care, precum cel de față, produc consecințe ireversibile asupra vieții persoanei, în cauză cetățeanul indian C..

Instanța de fond nu a aplicat principiul proporționalității în cazul persoanelor fizice de naționalitate indiană, având în vedere că la data inițierii procedurilor de obținere a avizului de angajare se aflau în Romania cu drept de ședere legală și nu au avut cum să controleze întregul proces desfasurat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., finalizat cu refuzul emiterii avizului de angajare.

Emiterea sau refuzul eliberării unui aviz de angajare afectează în principal străinul implicat, care își poate prelungi dreptul de ședere sau trebuie să părăsească România. Străinul este doar un terț în procedura de eliberare a avizului, dar suportă cele mai importante și severe efecte ale acesteia. Atât, IGI Timiș, cât și prima instanța au analizat doar documentația depusă de societatea A., fiecare respingând cererea pe criterii diferite, ignorând principiul proporționalității în relația cu cetățenii din India, în cauză afectați direct de aceste soluții.

Prin urmare, refuzul emiterii avizului de angajare unei persoane care avusese un drept de ședere legal în Romania, pierdut din culpa angajatorului, reprezintă pentru acesta o penalitate care depașește ceea ce este strict necesar pentru combaterea migratiei ilegale, îngrădind libertățile mai mult decât era necesar.

Mai mult diferența de tratament între persoane în situații semnificativ similare nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

Pentru identitate de rațiune, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost încălcat principiul proporționalității din perspectiva necesității asigurării unui echilibru între "formele de activitate ale administrației publice" și "efectele asupra persoanelor", fiind obligatoriu ca reglementările sau măsurile să fie inițiate, adoptate, emise, de autoritățile/instituțiile publice în urma evaluării nevoilor, problemelor, riscurilor și impactului soluțiilor propuse.

În cauză judecătorul fondului trebuia să aplice legislației în materie astfel încât să conducă la aplicarea unei sancțiuni adecvate gravității încălcării pe care o reprimă, ținând seama de faptul că nu avea cum să rețină că persoanele fizice nu au respectat condițiile de prelungire a dreptului lor de sedere prevăzute în O.U.G. nr. 194/2002 și nu ar fi facut niciun demers în acest scop. Aceștia au întreprins demersuri găsind un angajator care a depus cerere pentru obținerea unui aviz de angajare cu o întârziere de 3 zile, iar instituția pârâtă a respins cererea motivat de faptul că cei 3 cetățeni nu se aflau în Romania cu drept de ședere legală.

Instanța de recurs reține astfel ca fiind favorabile circumstanțele pe care recurenta-reclamantă le-a invocat prin recurs, instanța de fond nu a observat consecințele pe care, respingerea cererii, le are din perspectiva criteriul proporționalității și care atrag admiterea acțiunii în tot, pentru identitate de soluție (tratament) pentru cetățenii din India, B., C. și D..

Reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează în sensul admiterii recursului și casării sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și rejudecând cauza, va admite acțiunea, va anula Decizia nr. x/SITM din data de 31.07.2023, va obliga pârâtul IGI - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș la eliberarea avizului de angajare pentru B., C. și D., cetățeani din India și va obliga pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 542 pronunțate la 28 septembrie 2023 de Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și rejudecând cauza:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș.

Anulează Decizia nr. x/SITM din data de 31.07.2023 și obligă pârâtul IGI - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș la eliberarea avizului de angajare pentru B., C. și D., cetățeani din India.

Obligă pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2024.