Decizia nr. 3808/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 749/2023 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 28.08.2023, reclamanta A. S.R.L., a contestat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) - Direcția Migrațiune - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, refuzul pârâtei IGI - Serviciul pentru Imigrări al jud. Timiș nr. x/14.07.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea pentru domnii B., cetățean al statului Bangladesh și C., cetățean al statului Bangladesh.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 749 din 15 decembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș; fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 749 din 15 decembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală având în vedere faptul că prima instanță a pronunțat soluția de respingere a contestației raportându-se la faptul că societatea recurentă a depus o adeverința de la AJOFM care nu mai era în termenul de valabilitate de 60 zile zile înainte de depunerea dosarului, iar cetățenii străini nu se mai afla în ședere legală pe teritoriul României, însă trebuie avut în vedere faptul că cetățenilor străini nu le poate fi imputată lipsa permisului de ședere, deoarece în lipsa contractului individual de muncă înregistrat în REVISAL cetățenii străini nu pot aplica pentru obținerea permisului de ședere, contract de muncă ce nu poate fi încheiat în lipsa avizului de angajare. Deși în fata primei instanțe a arătat ca adeverința se afla în termenul de valabilitate, in mod eronat prima instanța a făcut reținerile referitoare la adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant eliberată de AJOFM cu nr. 4492/24.03.2023 depusă de către reclamantă. Astfel, la dosarul primei instanțe a depus un înscris respectiv un extras de pe portalul instituției parate care releva faptul ca a încărcat documentele on-line la data de 26.04.2023 primind numere de înregistrare 748913 și 748955. Dacă pârâta-intimată susține faptul ca această procedură de încărcare a documentelor online pe portalul sau propriu nu poate fi considerata ca fiind data depunerii documentelor, atunci efectiv nu vede relevanta pentru care a fost instituita aceasta procedura de către parată și, de asemenea, nu înțelege utilitatea acesteia atâta timp cat nu este avuta in vedere ca si o depunere a documentelor și, totodată, pentru ce există rubrici speciale în formularul on-line cu privire la încărcarea fiecărui document dacă nu prezintă relevanță data încărcării acestor documente. A mai susținut că s-a statuat de către Curtea de Apel Timișoara în multe dosare identice ca obiect cu prezentul dosar soluționate definitiv (în sensul că intimata-pârâtă nu a declarat recurs în acele dosare ceea ce echivalează cu o recunoaștere si o admitere tacită a soluției Curții de Apel Timișoara în dosarele x/2022, y/2022, z/2023 si multe altele) faptul că prezintă relevanță data încărcării documentelor pe site-ul instituției pârâte, chiar dacă ulterior se face o programare și se solicită de către lucratorii instituției parate completarea dosarului cu anumite documente conform dispozițiilor legale, dispoziții pe care instituția pârâtă, de asemenea, nu le-a avut în vedere și nu le-a aplicat cu ocazia soluționării dosarului administrativ al cetățeanului străin, respectiv dispozițiile art. 28 alin. (2) 1 din O.G. nr. 25/2014. Ca atare, recurenta a apreciat faptul că adeverința AJOFM Timiș este perfect valabilă, fiind emisă în termenul de valabilitate de 60 zile anterior depunerii documentelor. În opinia sa, rigurozitatea cerinței ca documentele sa fie valabile atât la data încărcării pe portal cât și la data programării este excesivă din partea instituției pârâte-intimate atât timp cât programările pe care aceștia le fac sunt uneori de câteva luni de la data încărcării documentelor si a generării de către pârâtă a numărului de înregistrare. Cu toate acestea, dacă instituția pârâtă ar fi tratat cu seriozitate maximă solicitarea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, ar fi făcut aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) 1 din O.G. nr. 25/2014, așa cum a arătat mai sus și așa cum a procedat în alte situații când a pus în vedere societăților să completeze dosarele și a încheiat în acest sens un angajament cu reprezentantul societății solicitante de aviz de angajare.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 12 septembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 27 februarie 2024, conform dovezii aflată la dosar. De asemenea, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere privind reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,