ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22.09.2023, pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/30.08.2023 emise de pârât și obligarea pârâtului la eliberarea avizului de angajare pentru B., cetățean din Etiopia, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2024, Curtea a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia de neacordare a avizului de muncă nr. x/30.08.2023 emisă de IGI-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș și a obligat pârâtul la soluționarea cererii reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., valabil până la data de 03.02.2027.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, ridicată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:...semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă..., precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii, "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care 1-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care 1-a semnat, trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanței de judecată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a depus cererea de recurs prin poștă electronică, la data de 17.01.2024, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 18.01.2024, fără, însă, a fi semnată de reprezentantul instituției, nici prin semnătură olografa (cel puțin în formă scanată) și nici prin semnătură electronică și fără a avea aplicată ștampila autorității pârâte.

Prin adresa instanței, emisă la 27.02.2024, recurentului i s-a pus în vedere obligația de a depune o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancțiunea nulității. Obligația privind complinirea lipsei semnăturii recursului a fost reiterată recurentului-pârât și prin citația emisă pentru termenul de judecată.

Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului, prevăzute de dispozițiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 și ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Astfel, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia,

"(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Pentru considerentele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș împotriva sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.