ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3875/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/9.10.2023, reclamanta A. S.R.L. contestă Decizia de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, comunicată în data de 4.10.2023, emisă de Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, și solicită instanței de judecată ca prin hotărârea pronunțată în prezentul litigiu, să dispună:

- în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea în tot a Deciziei Inspectorului General - Chestor principal de poliție B., emisă în dosar nr. x;

- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, anularea actului să fie executată la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

- obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Migrație, Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetățeanul străin C.;

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 7 din 9 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, acțiune având ca obiect:

- anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiș, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetățeanul străin C.;

- obligarea pârâtului Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetățeanul străin C.;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a reținut că nu ar desfășura activități compatibile cu funcția pentru care se solicită avizul de angajare, însă nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul constatator de la Registrul Comerțului de unde reiese faptul că societatea este autorizată să desfășoare ca domeniu de activitate principal COD CAEN 5320 - Alte activități poștale și de curier.

Acest cod CAEN îi permite societății să desfășoare: primirea, prelucrarea, transportul si distribuirea (interna sau internaționala) scrisorilor, pachetelor și coletelor (de tip poștal) de către firme ce desfășoară activități în afara obligativității serviciului universal.

În ceea ce privește motivarea deciziei, putem observa că pârâta se plafonează la evidențierea condiției pe care nu o consideră îndeplinită fără a motiva expres raționamentul pentru care a ajuns Ia această concluzie, astfel decizia atacată poartă o motivare lacunară din punct de vedere juridic, ceea ce echivalează cu o nemotivare a acesteia, fiind un motiv de nulitate a actului. în mod greșit instanța de fond exclude această neregulă și se raportează la referatul cu propunere de refuz al emiterii avizului solicitat al lucrătorului IGI, întrucât motivarea cuprinsă în acel referat nu este comunicată solicitantei odată cu comunicarea deciziei de respingere a cererii sale, iar subscrisei nu îi sunt aduse la cunoștință motivele care au stat la baza refuzului pârâtei în a emite avizul de angajare, referatul cu propunere de refuz al emiterii avizului rămâne Ia dosarul administrativ al pârâtei, subscrisa luând la cunoștință despre conținutul acestuia Ia termenul de judecată la care instanța de fond a rămas în pronunțare cu privire la contestația formulată.

Pe de altă parte, instanța de fond consideră în mod greșit că pârâta a acționat justificat odată cu emiterea deciziei de refuz al emiterii avizului solicitat de subscrisă, deoarece decizia atacată poartă motivarea:

"nu desfășoară activități compatibile cu funcția pe care intenționează să îl încadreze în muncă pe cetățeanul străin". Subscrisa a solicitat eliberarea avizului de muncă pentru cetățeanul străin, pe care urma să îl încadreze ca livrator în regim fast-food [D.), având un număr de angajați care desfășoară această activitate în cadrul societății.

Este evident că subscrisa nu îl putea încadra în muncă pe cetățeanul străin pe postul de "AGENT", arătând atât pârâtei cât și instanței de fond că desfășoară activități de curierat, astfel cum au fost descrise supra.

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Timiș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului-pârât și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Obiectul demersului judiciar este reprezentat de cererea formulată de societatea A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului IGI-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș nr. x din data de 21.09.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru cetățeanul străin C. și obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Autoritatea pârâtă a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014, la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât din verificările efectuate a rezultat că societatea nu desfășoară efectiv activități compatibile cu funcția pentru care se solicită avizul de angajare, și la art. 30 alin. (1) din același act normativ, întrucât taxa depusă la cererea de obținere a avizului de angajare a fost plătită de către societatea comercială E. S.R.L..

Respingând cererea de chemare în judecată, prima instanță a reținut, în esență, că refuzul pârâtului nu a fost unul nejustificat, de vreme ce nu era îndeplinită una din condițiile legale, respectiv că societatea solicitantă nu a dovedit că desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Recurenta-reclamantă a criticat această soluție, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale ce reglementează condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în sensul că nu a avut în vedere certificatul constatator de la Registrul Comerțului de unde reiese că este autorizată să desfășoare activități de curierat.

Dispozițiile relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora, "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător."

Alin. (2) lit. a) al aceluiași articol prevede, printre condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, și cea ca angajatorul, persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, să desfășoare pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

O.G. nr. 25/2014, la art. 2 alin. (1) lit. a), definește angajatorul ca fiind "persoana juridică sau persoana fizică cu sediul social ori profesional, respectiv domiciliul în România ori filiala din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, care încadrează în muncă un străin în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;", avizul de angajare ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcție." și lucrătorul permanent ca fiind "străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;".

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfășoare în mod efectiv, direct și nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, încheierea unui contract de muncă temporară, în vederea desfășurării efective a muncii la altă persoană (utilizator), neîncadrându-se în cerințele legii, depășind scopul acesteia.

Analizând legalitatea și temeinicia actului contestat, instanța de control judiciar constată, cu privire la pretinsa neîndeplinirea a condiției generale de emitere a avizului de muncă, constând în desfășurarea de activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, că sunt întemeiate susținerile reclamantei.

Astfel, instanța de control judiciar, din verificarea documentație care a stat la baza emiterii actului administrativ, constată că reclamanta a depus Certificat constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, din care rezultă fără dubiu, că societatea este autorizată să desfășoare ca activitate principală "5320 - Alte activități poștale și de curier", aspect care, contrar susținerilor instituției pârâte, conferă acesteia dreptul de a angaja personal pe postul de agent curier.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Așadar, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul pârât Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., va dispune anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiș, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetățeanul străin C. și va obliga pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetățeanul străin C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7 din 9 ianuarie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L..

Dispune anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiș, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetățeanul străin C..

Obligă pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetățeanul străin C..

Obligă pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.