ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5403/2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.12.2023, reclamanta SC A SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Pentru Imigrări-Direcția Migrație și Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș, anularea refuzului eliberării avizului de angajare privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, în ceea ce o privește pe petenta B, cetățean moldovean, identificată cu pașaport seria AB (...), eliberat la 22.08.2018 de autoritățile Republicii Moldova, cu consecința obligării Inspectoratului General pentru Imigrări să acorde avizul de angajare petentei.

Prin Sentința 208 din 21 martie 2024, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș și a obligat pârâtul să elibereze avizul de angajare pentru cetățeanul din Republica Moldova, B.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând respingerea contestației, ca neîntemeiată.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurentul-pârât că, în fapt, angajatorul nu a depus diligențele pentru ocuparea postului vacant de către un cetățean român, UE, SEE, CEE sau de către un cetățean străin titular al dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României.

În urma verificării în evidențe, a constatat că nu există nicio adresă cu nr. (...)/15.11.2022, ci doar din anul 2023 cu același număr. Din conținutul adresei respective reiese că, în urma analizării documentelor și a verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că angajatorul nu a depus fișa postului pentru locul de muncă vacant și certificatul de atestare fiscală din care rezultă că angajatorul are obligațiile achitate pe ultimul trimestru încheiat anterior depunerii cererii.

Curtea nu a avut în vedere faptul că fișa postului a fost depusă, însă era semnată de cetățeanul străin, deși acesta nu aparține nimănui până la încheierea contractului individual de muncă. Fișa postului trebuia depusă fără a fi trecută vreo persoană, în condițiile în care este vorba despre un post vacant. De asemenea, certificatul de atestare fiscală depus nu corespunde perioadei solicitate, din acest motiv comunicându-i-se societății că nu îndeplinește condițiile.

Demersurile prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a din OUG nr. 25/2014 trebuie să fie reale și efective, iar Curtea nu a avut în vedere că nu au fost făcute aceste diligențe, pentru că simpla nerespectare a ordinii efectuării demersurilor indică faptul că se dorea doar angajarea cetățenilor străini în detrimentul celor enumerați de articolul menționat.

Obligațiile de identificare a forței de muncă cad în sarcina reclamantului care nu se poate prevala că nu cunoaște prevederile legale și ce obligații are.

Actul atacat este întocmit legal, temeinic motivat și în cuprinsul acestuia au fost indicate care sunt acele obligații a căror nerespectare au fost avute în vedere la emiterea comunicării.

În cauză, luându-se în considerare toate împrejurările factuale ce au condus la dispunerea refuzului eliberării avizului de muncă, decizia atacată este suficient motivată, oferind posibilitatea reclamantului să își formuleze o apărare eficientă iar instanța poate efectua controlul de legalitate.

Intimata-reclamantă SC A SRL a formulat întâmpinare, prin care a apreciat că recursul este nul sub aspectul motivelor de casare invocate de recurent, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatei-reclamante și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul demersului judiciar este reprezentat de cererea formulată de societatea A SRL, pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din OG nr. 25/2014, împotriva refuzului IGI-Serviciul pentru Imigrări al Județului Timiș privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru cetățeanul moldovean B și obligarea pârâtului să acorde avizul de angajare.

Autoritatea pârâtă a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 25/2014, la art. 5 alin. (1) lit. d și la art. 6 alin. (2) din OG nr. 25/2014, constatând că angajatorul nu a depus fișa postului pentru locul de muncă vacant și certificatul de atestare fiscală din care rezultă că angajatorul nu are obligațiile achitate pe ultimul trimestru încheiat anterior depunerii cererii.

Respingând cererea de chemare în judecată, prima instanță a constatat că reclamanta a depus certificatul de atestare fiscală precum și fișa postului, iar apărările pârâtului referindu-se, exclusiv, la motivele respingerii cererii reclamantei din data de 27.07.2023, prin Adresa nr. (...)/28.08.2023, motivele refuzului exprimat prin această adresă nefăcând obiectul acțiunii.

Recurentul-pârât a criticat această soluție, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că actul atacat este motivat, oferind posibilitate reclamantului să-și formuleze o apărare eficientă iar instanței prerogativa efectuării controlului de legalitate.

Înalta Curte reține că dispozițiile relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 5 alin. (1) lit. d din OG nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora, în vederea obținerii avizului de angajare angajatorul trebuie să depună fișa postului de muncă vacant, și la art. 6 alin. (2) din același act normativ, conform cărora angajatorul va prezenta certificatul de atestare fiscală valabil privind achitarea obligațiilor către bugetul de stat la sfârșitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că în mod legal judecătorul fondului a reținut că reclamanta a depus certificatul de atestare fiscală nr. (...)/15.09.2023 (filele 25-26 dosar fond), care dovedește că, la data formulării cererii nr. (...)/05.10.2023 de către societatea A SRL, aceasta nu avea obligații către bugetul de stat la sfârșitul trimestrului încheiat anterior datei depunerii cererii. De asemenea, se confirmă și cele reținute de instanța de fond vizând depunerea fișei postului de către societatea angajatoare (filala 12-18 dosar fond) completată conform solicitării autorității.

Recurentul-pârât a invocat nerespectarea art. 7 alin. (2) și art. 8 alin. (1) lit. c din OG nr. 25/2014, aspecte care nu au fost reținute prin adresa de refuz a emiterii avizului de angajare și, drept urmare, nu au făcut obiectul analizei instanței de fond

În acest context, Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a combătut susținerile reclamantei și nici considerentele instanței de fond, criticile sale vizând aspecte care vizau o altă cerere formulată de către reclamanta A SRL, ce a fost respinsă prin Adresa nr. (...)/28.08.2023, care, însă, nu a fost contestată de către reclamantă, nefăcând obiectul prezentei cauze.

De altfel, nici în calea de atac a recursului, pârâtul nu a susținut o altă situație de fapt și nu a depus alte înscrisuri în combaterea celor avute în vedere de prima instanță, ci, în esență, a reiterat apărările formulate prin întâmpinarea la acțiune.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului, hotărârea de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a hotărârii de fond, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiș împotriva Sentinței nr. 208 din 21 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.