ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3686/2024

Cererea de chemare în judecată SECTORUL A AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat la data de 22.12.2020 în contradictoriu cu MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL cerere de chemare în judecată prin care a solicitat: - în principal anularea Deciziei nr. 298/18.06.2020 emise de MLPDA -DG POR și, pe fondul cauzei, admiterea contestației formulate și, în consecință, anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 60348/23.04.2020 emis în cadrul proiectului ’’Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul A”. - în subsidiar anularea Deciziei nr. 298/18.06.2020 emise de MLPDA - DG POR și, pe fondul cauzei, admiterea contestației formulate și, în consecință, anularea constatărilor din cuprinsul Procesului Verbal nr. 60348/23.04.2020 și a concluziilor de la pct. 8 din cadrul Procesului Verbal privind existența unei intenții de fraudă, respectiv existența unor ”indicii certe cu privire la prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau reținerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele gestionate de Comunitățile Europene sau în numele acestora”. SC B SRL și SC C SA au formulat cereri de intervenție accesorie în favoarea reclamantei.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 626 din data 04 aprilie 2023, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expert și a obligat reclamanta la plata sumei de 3000 lei cu titlu de onorariu de expert majorat în favoarea doamnei expert D; a respins acțiunea ca neîntemeiată; a respins cererile de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei ca neîntemeiate; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cererile de recurs formulate în cauză Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul Sectorul A al Municipiului București și intervenienta S.C. B S.R.L. 3.1 Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant Sectorul A al Municipiului București a solicitat casarea sentinței, rejudecarea pe fond a cauzei și anularea Deciziei MLPDA DG POR nr. 298/18.06.2020 (Decizia); de asemenea, în principal, a solicitat anularea întregului Proces-verbal nr. 60348/23.04.2020 (Procesul-verbal), iar în subsidiar, anularea constatărilor de la pct. 8 din Procesul-verbal. Un prim set de argumente (cele de la pct. II, 1.1 – 1.3 din cererea de recurs) privesc partea din sentință referitoare la Norma 423 – Demontare, remontare aparate exterioare de climatizare, casarea fiind solicitată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.. Astfel, recurentul consideră, sub un prim aspect (art. 488 pct. 5 C. proc. civ.), că prima instanță a încălcat principiul rolului activ al judecătorului reglementat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. deoarece a înlăturat fără să analizeze raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, favorabil recurentei-reclamante. Sub al doilea aspect (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), se susține că instanța de fond a încălcat normele de drept material cuprinse în art. 170 și 204 din OUG nr. 34/2006, art. 95 din HG nr. 925/2006 și art. 1270 C. civ. și că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a Instrucțiunilor MDRAP nr. 41/2017 și a art. 54 alin. (4) din Legea nr. 273/2006. De asemenea, se arată că din considerentele sentinței nu rezultă vreo încălcare de către reclamantă a legislației achizițiilor publice. Un al doilea set de argumente (cele de la pct. II, 2.1 – 2.4 din cererea de recurs) privesc partea din sentință referitoare la Norma 183 – Schela tubulară, casarea fiind solicitată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Se invocă și în acest caz încălcarea principiului rolului activ al instanței reglementat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. (motiv de nelegalitate încadrabil în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.), critică la care se adaugă și lipsa unei motivări proprii a instanței, în condițiile în care considerentele sentinței se limitează să preia susținerile autorității pârâte, fără o analiză proprie și fără să se arate de ce au fost înlăturate concluziile expertizei administrate în cauză (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.). În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul invocă aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în OUG nr. 34/2006, HG nr. 925/2006, Instrucțiunile MDRAP nr. 41/2017 și art. 54 din Legea nr. 273/2006. În sfârșit, un ultim set de argumente (cele de la pct. III, 1 și 2 din cererea de recurs) privesc casarea pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și se referă, în prima parte, la întreaga sentință care, în opinia recurentului, este dată cu aplicarea greșită a HG nr. 399/2015, a Regulamentului nr. 1303/2013 și a OUG nr. 66/2011 iar în a doua parte, la menținerea nelegală la presupusa incidență a unor indicatori de fraudă în cuprinsul Procesului-verbal. 3.2 Invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta-intervenientă S.C. C S.A. a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare având în vedere necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, cu completarea obiectivelor, probă ce a fost înlăturată de instanța de fond, iar, în subsidiar, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea sentinței, rejudecarea cauzei și anularea Deciziei MLPDA DG POR nr. 298/18.06.2020 (Decizia) și a Procesului-verbal nr. 60348/23.04.2020. Cu privire la primele motive de nelegalitate (art. 488 pct. 5 și 6 cod de procedură civilă), recurenta-intervenientă susține că instanța de fond a stabilit starea de fapt cu încălcarea dispozițiilor art. 22 Cod de procedură civilă referitoare la aflarea adevărului, și cu nerespectarea principiile contradictorialității, disponibilității și egalității părților (în plan probator), precum și a dreptului la apărare (înlăturarea expertizei aduce atingere acestor principii ale procesului civil). De asemenea, se susține că instanța nu a făcut o analiză proprie a probelor administrate în cauză ci a preluat fără să motiveze susținerile pârâtului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, împrejurare ce echivalează nu nemotivarea hotărârii judecătorești și cu omisiunea de a cerceta fondul cauzei (argumentul este reluat și în contextul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (6) și 8 C. de proc. civ., prin raportare la art. 1270 C. civ. referitoare la forța obligatorie a contractelor). În ce privește motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (6) și 8 C. de proc. civ., recurenta-intervenientă, la fel ca și recurenul-reclamant, analizează încălcarea de către Curtea de Apel București a normelor de drept material precum și insuficienta motivare a cauzei în legătură cu cele două norme de deviz, C 243 (Demontare, remontare aparate exterioare de climatizare) și C 183 (Schela tubulară).

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului declarat de reclamantul Sectorul A al Municipiului București a formulat întâmpinare intervenienta S.C. C S.A. prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii în anulare a Deciziei nr. 298/18.06.2020 emisă de MLPDA-DG POR și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis în cadrul proiectului „Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3” nr. 60348/23.04.2020. Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus note scrise la recursurile formulate de Sectorul A al Municipiului București și de către S.C. C S.A., prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. 2, coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. 5 și 6 C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 06.09.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate de recurente și a apărărilor intimaților, Înalta Curte reține următoarele: 6.1 Cu privire la motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. de proc. civ. Înalta Curte reamintește părților că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate limitativ enumerate de art. 488 alin. (1) C. de proc. civ.. Potrivit art. 483 alin. (3) C. de proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Drept urmare, starea de fapt reținută de prima instanță nu face obiectul recursului. Se va verifica însă dacă faptele au fost stabilite prin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (așa cum sunt principiile fundamentale care guvernează procesul civil, invocate de recurente) sau fără arătarea motivelor pe care se întemeiază constatările instanței (așa cum de asemenea susțin ambele recurente), deoarece o astfel de verificare ține de regulile de drept aplicabile în cauză. Din această perspectivă, se observă că instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt ca cea menționată în cuprinsul Deciziei MLPDA DG POR nr. 298/18.06.2020 și a Procesului-verbal nr. 60348/23.04.2020. Astfel, cu privire la Norma C 243, demontare și remontare aparate exterioare de climatizare, instanța a reținut că au fost decontate materiale într-o cantitate mult mai mare decât cea efectiv încorporată în lucrare. Faptele au fost reținute în baza proceselor-verbale întocmite la finalul lucrărilor (pag. 26 din sentință), prin înlăturarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză. În ce privește Norma C 183, schelă tubulară, instanța a reținut că din documentele de la dosarul cauzei (Formularele F3) rezultă că valoarea manoperei pentru montarea și demontarea schelelor necesare pentru efectuarea lucrărilor includea timpul necesar pentru aceste operațiuni, per metru pătrat de schelă, iar decontarea s-a făcut prin multiplicarea acestei valori cu un coeficient suplimentar de 4,5 reprezentând numărul de ore necesar montării-demontării unui metru pătrat de schelă, astfel încât timpul a fost luat în calcul de două ori (pag. 27 din sentință). În acord cu pârâtul, instanța a considerat că manopera reală exclude acest timp suplimentar de 4,5 ore per metru pătrat de schelă. Și în acest caz opiniile experților au fost înlăturate în temeiul documentelor menționate. Așadar, instanța de fond a reținut starea de fapt în baza unei aprecieri asupra probelor administrate și, potrivit propriei convingeri, a înlăturat unele probe în favoarea altora. Referitor la aprecierea probelor, Înalta Curte constată că potrivit art. 264 alin. (1) C. de proc. civ. instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor iar potrivit alin. (2), în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare. Legea nu stabilește o putere doveditoare superioară a rapoartelor de expertiză față de proba cu înscrisuri. Este adevărat însă că în măsura în care opiniile experților privesc chestiuni tehnice, care presupun cunoștințe de specialitate, acestea nu pot fi înlăturate în baza simțului comun. Nu acesta este însă cazul în speță. Instanța de fond a făcut aprecieri cu privire la chestiuni ușor de înțeles, care au făcut obiectul principal al litigiului și cu privire la care toate părțile au putut să se apere. Faptul că judecătorul fondului a apreciat, după ascultarea tuturor părților, că sunt mai convingătoare înscrisurile care atestă, spre exemplu, că un aparat de climatizare cu o greutate de 40 kg este mai probabil să necesite freon în greutate de 100 gr, mai degrabă decât de 40 kg, nu aduce atingere niciunui din principiile fundamentale ale procesului civil, ci reprezintă un act normal de apreciere a probelor pe care Înalta Curte îl confirmă. În discuție nu sunt regulile achiziției publice sau faptul că potrivit documentațiilor de atribuire a contractelor cantitățile aferente categoriei de lucrări C 243 erau inițial doar estimate, urmând ca ele să fie finalizate ”pe baza realității din teren”, așa cum susțin recurentele, ci în discuție este tocmai această ”realitate din teren”. În mod corect Curtea de Apel București a urmărit această realitate faptică și a stabilit adevărul în baza probelor pe care le-a apreciat credibile, utile și pertinente. De asemenea, în ce privește formula de calcul a valorii manoperei pentru montarea-demontarea schelelor și constatarea că timpul a fost luat în calcul de două ori nu depășește nivelul mediu de înțelegere. Înlăturarea opiniilor experților cu privire la această chestiune în baza unor înscrisuri aflate la dosarul cauzei și a aprecierii privind forța lor probantă, a credibilității lor superioare, nu aduce atingere art. 22 alin. (2) C. de proc. civ. ci reprezintă, ca și în cazul precedent, o situație firească de apreciere liberă a probelor de către instanță. Este eronată susținerea recurentelor că înlăturarea unor probe în favoarea altora ar aduce atingere dreptului la apărare sau principiului contradictorialității, în condițiile în care probele au fost discutate în contradictoriu și părțile au putut să pună concluzii asupra lor. Cu privire la motivare, Înalta Curte constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. 1 lit. b C. proc. civ., arătând explicit considerentele care au format convingerea instanței referitor la starea de fapt reală. Potrivit unei jurisprudența consolidate, aceste prevederi nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, argumentele putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație nu constituie automat motiv de casare a sentinței. Pentru a avea această consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de „ascultare” a părții, ceea ce nu este cazul în speță. Curtea de Apel București a arătat care este aspectul litigios, care sunt probele pe care le-a administrat pentru aflarea adevărului și motivele pentru care a apreciat ca fiind mai pertinentă proba cu înscrisuri decât proba expertizei. Împrejurarea că starea de fapt reținută de instanța de fond în condițiile de mai sus este defavorabilă recurentelor nu justifică nici casarea cu trimitere pentru administrarea unui probatoriu suplimentar (noi expertize), nici rejudecarea fondului de către Înalta Curte. 6.3 Cu privire la motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentele au invocat încălcarea normelor de drept material referitoare la contractul de achiziție publică (art. 170 și 204 din OUG nr. 34/2006, art. 95 din HG nr. 925/2006 și, ca normă generală, art. 1270 C. civ.), la documentele care trebuie să însoțească cererea de plată (Instrucțiunile nr. 41/2017 ale Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), a celor care privesc execuția bugetară (art. 54 din Legea nr. 273/2006), a regulilor de eligibilitate a cheltuielilor (HG nr. 399/2015) și, în ce privește indicatorii de fraudă, a normelor de drept material cuprinse în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, OUG nr. 66/2011 și HG nr. 875/2011. De asemenea, au considerat că în cuprinsul sentinței nu sunt înlăturate motivat apărările întemeiate pe aceste texte legale. Criticile sunt neîntemeiate. În ce privește presupusa lipsă a motivării, Înalta Curte constată că instanța de fond s-a concentrat pe un element decisiv, respectiv realitatea faptică a materialelor încorporate în lucrare (în cazul Normei C 243) și a timpului efectiv destinat pentru montarea și demontarea schelelor (în cazul Normei C 183). În condițiile stării de fapt reținute era inutil să analizeze apărări care îți au logica în condițiile unei stări de fapt diferite, respectiv cea pretinsă de reclamantă și intervenientă. Într-adevăr, numai dacă materialele încorporate în lucrare și timpul efectiv prestat ar fi fost cele afirmate de cel două părți, normele care reglementează contractul de achiziție publică și cele care reglementează plata ar fi fost susceptibil să fie încălcate, sau greșit aplicate. În ce privește suspiciunea de fraudă, instanța a arătat în mod corect că reclamanta beneficiază de prezumția de nevinovăție și că stabilirea efectivă a fraudei se face doar în cadrul procedurii penale, distinctă de procedura administrativă ce face obiectul judecății. Într-adevăr, suspiciunea sau indicatorii de fraudă nu se confundă cu frauda. Așa fiind, Înalta Cure constată că sentința respectă și în acest caz exigențele art. 425 alin. 1 lit. b Cod de procedură civilă, interpretat în sensul amintit la pct. 6.2. Pentru aceleași considerente se vor înlătura criticile privind încălcarea sau greșita aplicare a normelor de drept material; este de adăugat doar că unele norme de drept material presupus încălcate de instanța de fond nu au legătură cu cauza (cele referitoare la execuția bugetară). 6.4 Soluția dată recursurilor Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod de procedură civilă, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.