ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6528/2020

Ședința publică din data de 3 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 29.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar a chemat în judecată pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, solicitând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de MLPDA sub nr. x/23.04.2020 cu privire la proiectul cu finanțare din fonduri europene "Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din sectorul 3".

Prin sentința civilă nr. 425 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Program Operațional Regional, ca neîntemeiată.

S-a restituit reclamantei cauțiunea în valoare de 23.814,00 de RON, consemnată la A. prin ordinul de plată nr. x din data de 11.06.2020.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

A menționat că soluția primei instanțe este eronată, câtă vreme procesul-verbal nu relevă temeiul de drept care a stat la baza măsurilor dispuse prin actul administrativ, respectiv dispozițiile legale care au fost încălcate prin modul de decontare a lucrărilor aferente normelor de deviz C183 și C243, iar aceste aspecte sunt evidente și nu necesită o analiză pe fondul legalității sau temeiniciei procesului-verbal.

Totodată, a arătat recurentul că nemotivarea procesului-verbal rezidă și în faptul că structura de control a ignorat complet argumentele expuse în cuprinsul punctului de vedere formulat față de proiectul de proces-verbal prin care s-a argumentat în mod pertinent și exhaustiv legalitatea modalităților de decontare pentru argumentele reținute în procesul-verbal.

A mai arătat recurentul că inadvertențele și greșelile în modalitatea de calcul a prejudiciului reținut se circumscriu definiției de caz temeinic justificat, cu atât mai mult cu cât sunt de natură să conducă la executarea silită a unei sume stabilite în mod nelegal.

Erorile de calcul indicate în cuprinsul cererii de suspendare constituie un element de nelegalitate a procesului-verbal, având în vedere că nu reflectă realitatea decontărilor efectuate, iar acest aspect rezultă dintr-o analiză sumară a procesului-verbal raportat la documentele anexate.

Recurentul a apreciat că aceste inadvertențe nu presupun o analiză a tuturor motivelor de nelegalitate pe fond, ci reprezintă indicii serioase care creează un dubiu asupra legalității actului administrativ, confirmarea sau infirmarea acestora urmând a fi stabilită pe calea acțiunii în anulare.

A menționat recurentul că motivarea necorespunzătoare a procesului-verbal constituie un caz bine justificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și că temeiurile de drept invocate în cadrul acestuia redau exclusiv cadrul legal de desfășurare a controlului, iar nu dispozițiile legale încălcate de către autoritatea contractantă care să releve existența unei nereguli sau fraude. Nu sunt indicate și individualizate normele de drept intern și comunitar a căror încălcare a condus la aplicarea corecției financiare și stabilirea creanței bugetare.

Procesul-verbal nu este motivat nici în sensul demontării argumentelor privind textele de lege care atestă corectitudinea decontărilor efectuate, în raport cu documentația de atribuire a contractului și cu clauzele contractuale.

În ceea ce privește paguba iminentă, a arătat recurentul că punerea în executare a procesului-verbal ar conduce la blocaje economice și administrative care ar pune instituția în imposibilitatea de a presta serviciile publice la care este obligată. Totodată, recurentul a susținut că întâmpină cheltuieli suplimentare neprevăzute, cauzate de necesitatea luării măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea răspândirii infecțiilor cu COVID-19.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de MLPDA sub nr. x/23.04.2020 cu privire la proiectul cu finanțare din fonduri europene "Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din sectorul 3".

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

În cauză, în acord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte apreciază că nu au fost relevate elemente care să contureze îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în ceea ce privește actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamantă, care, la prima vedere, să constituie indicii suficiente de nelegalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

Împrejurările de fapt și de drept care ar putea contura existența unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a deciziei contestate, ce reclamă o cercetare amănunțită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conținutul actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată.

În cauză, recurentul-reclamant a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor procesului-verbal, argumente ce constituite veritabile motive de nelegalitate ale actului contestat, respectiv pretinse inadvertențe și greșeli în modalitatea de calcul a prejudiciului reținut, argumente ce pot forma obiectul analizei doar în cadrul unei acțiuni în anulare.

A susținut recurentul că erorile de calcul indicate în cuprinsul cererii de suspendare constituie un element de nelegalitate a procesului-verbal, având în vedere că nu reflectă realitatea decontărilor efectuate, iar acest aspect rezultă dintr-o analiză sumară a procesului-verbal raportat la documentele anexate.

A menționat că aceste inadvertențe nu presupun o analiză a tuturor motivelor de nelegalitate pe fond, ci reprezintă indicii serioase care creează un dubiu asupra legalității actului administrativ, confirmarea sau infirmarea acestora urmând a fi stabilită pe calea acțiunii în anulare.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că examinarea elementelor de nelegalitate invocate de acesta necesită administrarea unor probatorii extinse și complexe, precum și verificarea unor împrejurări de fapt ce exced analizei sumare realizată în cadrul cererii de suspendare. Chestiunea litigioasă în speță privește, în esență, cuantumul creanței bugetare stabilite în sarcina recurentului și revine instanței de fond sarcina de a verifica pretinsele erori de calcul indicate în cuprinsul cererii de suspendare. O astfel de analiză excede cadrului cererii de suspendare, având în vedere amplitudinea verificărilor reclamate de parte.

Dintre argumentele expuse de intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, cele pe care instanța le poate analiza din perspectiva cazului bine justificat sunt cele privitoare la nemotivarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Analizând cuprinsul formal al actelor administrative emise de pârâtă, Înalta Curte reține că acestea îndeplinesc cerința de a fi motivate în fapt și în drept.

În ceea ce privește faptul că, în elaborarea procesului-verbal, structura de control s-a limitat la indicarea unor dispoziții legale care nu pot conduce la concluzia existenței unor nereguli în legătură cu proiectele ce au făcut obiectul controlului, Înalta Curte apreciază că această analiză nu poate face obiectul prezentei cereri de suspendare, reprezentând o critică de nelegalitate a actelor administrative care poate fi dezlegată doar de instanța învestită cu anularea actului administrativ.

Astfel cum a constatat și instanța de fond, pretinsa nemotivare a actului nu poate fi reținută, în condițiile în care la punctul 6 din procesul-verbal sunt menționate motivele de fapt care au fost reținute de echipa de control, iar la punctul 7 sunt precizate temeiurile de drept. Faptul că aceste temeiuri ar fi necorespunzătoare sau insuficiente pentru reținerea neregulii (inclusiv din perspectiva argumentelor de drept contrare expuse de reclamant în punctul de vedere la proiectul de proces-verbal) reprezintă o chestiune de fond care excedează cadrul cererii de suspendare.

În ceea ce privește argumentele recurentului în sensul că procesul-verbal nu este motivat nici în sensul demontării argumentelor sale privind textele de lege care atestă corectitudinea decontărilor efectuate, în raport cu documentația de atribuire a contractului și cu clauzele contractuale, argumente prezentate în cadrul punctului de vedere depus cu privire la proiectul de proces-verbal, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi reținute, având în vedere că la filele x din procesul-verbal contestat se răspunde obiecțiunilor formulate de reclamant.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt reliefate, de către intimata-reclamantă, împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepțiunea dată de legiuitor acestei cerințe, conform definiției din cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar reține că îndeplinirea doar a uneia dintre cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiție, prin ea însăși, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluția pronunțată în prezentul recurs.

În concluzie, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Sectorul 3 al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 425 din 16 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sectorul 3 al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 425 din 16 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.