ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.07.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional:

- anularea Deciziei nr. 47 din 16.05.2018 de soluționare a contestației;

- anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 03.04.2018, emisă cu ocazia verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractelor subsecvente de servicii nr. x/19.02.2014 și nr. y/20.05.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013 având ca obiect "Servicii de arhitectură și servicii conexe necesare pentru realizarea proiectelor de reabilitare termică - blocuri Sector 3";

- anularea Notei de neconformitate AMPOR nr. 84107/07.07.2017;

- anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015;

- înlăturarea reducerii de 5% din valoarea contractelor subsecvente indicate anterior și obligarea autorității pârâte la aprobarea integrală a cererii de rambursare nr. x, aferente contractului de finanțare nr. x/18.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 593 din 18 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispăzițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată; a respins acțiunea privind anularea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015, ca inadmisibilă; a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 593 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 București, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit aspectele deduse judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, întrucât nu a ținut cont de apărările reclamantului, iar aspectelor pe care le-a reținut, le-a dat o eronată interpretare și, mai mult, a înțeles în mod greșit natura și obiectul pricinii.

Astfel, instanța de fond a reținut că prin lipsa indicării mențiunii "atestate/calificări echivalente" și necesitatea prezentării unor atestate eliberate de autoritățile competente din România, valabile la momentul depunerii ofertei, ar fi impus o cerință ce a determinat restricționarea accesului operatorilor economici la procedură, în condițiile în care aceștia puteau face dovada îndeplinirii cerinței prin depunerea unor documente echivalente atestatelor menționate în mod expres în cadrul fișei de date a achiziției.

Cu privire la faptul că în documentația de atribuire, în cadrul cerinței IIL2.3.a), autoritatea contractantă a solicitat potențialor ofertanți ca din echipa de realizare a contractului să facă parte și următorii specialiști: expert structuri și auditor energetic, potrivit cerințelor specificate în anunț, ce ar contraveni normelor legale în materie, arată că aceste specificații au fost înțelese ca fiind excesive și restrictive.

Susține că formularea reținută de către instanță este scoasă din context, deoarece nu s-a observat că în anunț se solicită ca acești specialiști să facă parte din cadrul ofertantului, fără a se solicita în mod expres ca din echipă să facă parte numai acești specialiști.

Astfel, consideră că nu a restrâns participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a vreunui operator economic care putea face dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale, în baza calificărilor/diplomelor/atestatelor deținute și prezentate, conform anunțului.

Recurentul-reclamant apreciază că aceste condiții nu erau restrictive, ci indicau un cadru general, în baza principiului "ceea ce nu este interzis, este permis", astfel că se puteau prezenta din partea ofertanților orice alte documente necesare în vederea participării la procedură. Mai mult, arată că nu există nicio contestație cu privire la condițiile de participare stabilite prin anunț.

Pe de altă parte, arată că legislația națională în materie de achiziție publică face trimitere și la normele europene aplicabile, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Legislația aplicabilă în materie de achiziții publice prevede că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada capacității tehnice și/sau profesionale (art. 184 și art. 187 din nr. O.U.G. nr. 34/2006), iar atunci când se solicită îndeplinirea unor cerințe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să le indice în documentația de atribuire.

Susține că, în ceea ce privește capacitatea tehnică și/sau profesională a ofertanților, aceasta se apreciază în funcție de experiența, aptitudinile, eficiența și eficacitatea operatorilor economici, fiind necesar ca selectarea ofertantului câștigător să se realizeze în scopul finalizării corespunzătoare a contractului de achiziție publică. Astfel, operatorul economic selectat trebuie să dovedească o solidă situație economică și financiară, precum și capacitatea tehnică și profesională necesară îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, fiind permis autorităților contractante să fixeze în mod liber cerințele minime de calificare.

Invocă dispozițiile art. 4 din Instrucțiunile nr. 1/2013 emise de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice - ANRMAP, în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, din a căror interpretare reiese că autoritatea contractantă are obligația să accepte documente echivalente, emise de organisme stabilite în alte state. De altfel, art. 23 alin. (2) din Instrucțiunile nr. 1/2013 emise de ANRMAP prevede că autoritatea contractantă are obligația să accepte certificate echivalente.

De asemenea, arată că art. 192 din Ordonanța de urgență nr. 34/2006 și principiul recunoașterii reciproce impun autorității contractante obligația de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene.

Consideră că în speță nu se poate reține încălcarea vreunei norme legale sau excluderea vreunei ofertant economic de la participarea la procedura de atribuire, nefiind făcută vreo dovadă în acest sens, în condițiile în care toate cerințele privind capacitatea au legătură directă și sunt proporționale cu obiectul contractului de achiziție publică.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond referitoare la prejudiciul creat, consideră că acesta este ipotetic, bazat pe o prezumție, astfel că nu poate fi primit, impunându-se a se ține cont de probatoriul administrat pentru a se demonstra prejudiciul efectiv.

De asemenea, susține că motivarea trebuie să aibă consecvență, să fie clară, lipsită de ambiguitate și contradicții și să demonstreze că judecătorul a examinat aspectele deduse judecății, ținând cont și de jurisprudența în materie.

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurentul nu a indicat care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanță, ci a susținut că instanța a înțeles în mod greșit natura și obiectul pricinii.

Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect natura abaterii din speță și a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente, iar în ceea ce privește prejudiciul, arată că este suficient a se reține potențialitatea acestuia.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional: anularea Deciziei nr. 47 din 16.05.2018 de soluționare a contestației; anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la AMPOR sub nr. x din 03.04.2018, emisă cu ocazia verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractelor subsecvente de servicii nr. x/19.02.2014 și nr. y/20.05.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013 având ca obiect "Servicii de arhitectură și servicii conexe necesare pentru realizarea proiectelor de reabilitare termică - blocuri Sector 3"; anularea Notei de neconformitate AMPOR nr. 84107/07.07.2017; anularea actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015; înlăturarea reducerii de 5% din valoarea contractelor subsecvente indicate anterior și obligarea autorității pârâte la aprobarea integrală a cererii de rambursare nr. x, aferente contractului de finanțare nr. x/18.05.2017.

În fapt, prin Nota de neconformitate AMPOR nr. 84107/07.07.2017 s-a aplicat o corecție financiară de 5 % la contractul subsecvent de servicii nr. x/19.01.2014 și la actul adițional nr x/17.17.2014 și nr. y/09.02.2016, precum și la contractul subsecvent de servicii nr. x/20.10.2015, conform Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015, reținându-se restricționarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări, prin aceea că în documentația de atribuire, în cadrul cerinței III.2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă a solicitat potențialilor ofertanți ca din echipa de realizare a contractului să facă parte și următorul personal:

"EXPERT STRUCTURI - Absolvent de studii superioare tehnice; Experiența profesională dovedită prin participarea la cel puțin un proiect similar. Atestat de către MLPTL ca expert tehnic pentru domeniul Construcții și arhitectură, cerința A1, in conformitate cu Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței nr. 777/2003 de aprobare a Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții", cu modificările și completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen.

AUDITOR ENERGETIC - Absolvent de studii superioare tehnice; Atestat ca auditor energetic gradul I în conformitate cu reglementarea tehnica "Regulament privind atestarea auditorilor energetici pentru clădiri", aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2237/2010, cu modificările și completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen de valabilitate la data limită stabilită pentru depunerea ofertelor."

Prin Nota de neconformitate nr. x/18.08.2015, ca urmare a reținerii neregulii de mai sus, s-a aplicat o corecție financiară de 5% la Acordul cadru nr. 10755/04.11.2013, corecție ce se aplică și contractelor subsecvente încheiate în baza acestui contract cadru.

Prin Informarea nr. x/2018 intimatul-pârât a adus la cunoștința recurentului-reclamant modalitatea de soluționare a cererii de rambursare nr. x, în valoare de 158.942,43 RON, aferente proiectului "Creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe din Sectorul 3 - FE 22", precum și sumele considerate neeligibile din cadrul cererii de plată.

Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva Notei de neconformitate AMPOR nr. 84107/07.07.2017 și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, iar prin Decizia nr. 47 din 16.05.2018 de soluționare a contestației, emise de intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, s-a respins contestația formulată de contestatorul Sectorul 3 al Municipiului București, ca neîntemeiată.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015, iar în rest a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București susține că nu se poate reține încălcarea vreunei norme legale sau excluderea vreunui ofertant economic de la participarea la procedura de atribuire, în condițiile în care art. 4 din Instrucțiunile nr. 1/2013, emise de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice - ANRMAP, în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 prevăd că autoritatea contractantă are obligația să accepte documente echivalente, emise de organisme stabilite în alte state. Pe de altă parte, susține că art. 23 alin. (2) din Instrucțiunile nr. 1/2013, emise de ANRMAP, prevede că autoritatea contractantă are obligația să accepte certificate echivalente, iar art. 192 din Ordonanța de urgență nr. 34/2006 și principiul recunoașterii reciproce impun autorității contractante obligația de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, în condițiile în care tocmai aceste prevederi sunt cele care au fost nesocotite de autoritatea contractantă atunci când a impus condițiile nelegale reținute. Faptul că un ofertant ar fi putut depune certificări echivalente invocând prevederile legale care îi confereau acest drept nu înlătură constatarea că prin fișa de date a achiziției autoritatea contractantă nu a recunoscut această posibilitate.

Dacă ar fi acceptat astfel de oferte autoritatea contractantă ar fi încălcat propria documentație de atribuire, ceea ce ar fi fost de natură să înfrângă principiul transparenței și principiul nediscriminării, conduita autorității contractante nefiind previzibilă pentru toți posibilii ofertanți.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Aspectele deduse judecății prin prezenta cauză și care se circumscriu noțiunii de neregulă au consacrare legislativă în următoarele texte de lege:

Art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire):

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia."

În același sens sunt și prevederile art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției."

Examinând cerințele impuse, se constată că recurentul-reclamant a invocat că menționarea cerinței a fost necesară pentru asigurarea derulării contractului cu respectarea condițiilor de calitatea în construcții.

Înalta Curte constată că argumentul nu este fondat, întrucât intimatul-pârât a apreciat că cerințele sunt restrictive nu în raport cu criteriile de calificare impuse de către recurentul-reclamant, ci în raport cu împrejurarea că autoritatea contractantă nu a făcut mențiunea acceptării de atestate/calificări echivalente, dublată de necesitatea prezentării unor atestate eliberate de autoritățile competente din România.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că potențialii ofertanți au obligația, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, de a respecta cerințele stabilite prin Fișa de date a achiziție, astfel încât împrejurarea că dispozițiile legale permiteau depunerea de atestări echivalente nu este de natură să complinească această deficiență a documentației de atribuire, ci din contră, subliniază faptul că documentația a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii privind anularea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015, în raport cu faptul că prin contestația administrativă formulată, a cărei decizie de soluționare face obiectul acțiunii de față, reclamantul nu a contestat și această notă de neconformitate.

De altfel, legalitatea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, în care prin sentința civilă nr. 5400 din data de 17.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată, hotărârea fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că prin Nota de neconformitate nr. x/18.08.2015 s-a aplicat corecția de 5 % cu privire la întreaga procedură de atribuire a Acordului cadru, iar aplicarea acestei corecții produce efecte inclusiv cu privire la contractele subsecvente încheiate în baza respectivului acord, dat fiind faptul că vicierea procedurii de achiziție publică la încheierea Acordului cadru produce efecte și asupra actelor subsecvente, astfel că în mod legal autoritatea pârâtă a aplicat corecția asupra tuturor contractelor încheiate ulterior, care nu au fost supuse atribuirii prin organizarea unei proceduri de achiziție publică distincte.

Din această perspectivă, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului-reclamant în sensul că dovada că nu a fost încălcat liberul acces la procedura de achiziție publică o constituie împrejurarea că nu a existat vreo contestație cu privire la condițiile de participare stabilite prin anunț, în condițiile în care nu poate fi reținută o interdependență între legalitatea cerințelor stabilite prin fișa de date a achiziției și contestațiile cu privire la condițiile de participare.

Referitor la critica recurentului privind prejudiciul, Înalta Curte constată că noțiunea de "neregulă" este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În același sens, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 face referire la faptul că neregula vizează orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Din interpretarea textelor de lege de mai sus reiese că, pentru a se constata existența unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu, ci doar caracterul potențial prejudiciabil al abaterii constatate, cu efecte asupra bugetului Uniunii Europene, or, în speță, acesta este dovedit, având în vedere condițiile restrictive de personal inserate în fișa de date a achiziției, cu încălcarea prevederilor contractului de finanțare și ale legislației în materia achizițiilor publice, întrucât prin limitarea concurenței la societăți care erau în măsură să depună certificări naționale, s-au creat premisele achiziționării serviciilor la prețuri mai mari decât cele la care ar fi putut fi achiziționate în condițiile unei concurențe mai largi.

În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, prin Hotărârea Curții din 26.05.2016, a statuat că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate".

Astfel fiind, potrivit normelor interne și europene, prejudiciul poate fi și potențial, ipoteză ce nu presupune dovedirea în concret a acestuia.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind corect justificate observațiile și aprecierile primei instanțe, pe care instanța de control judiciar și le însușește în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Sectorul 3 București, prin primar A., împotriva sentinței civile nr. 593 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Sectorul 3 București, prin primar A., împotriva sentinței civile nr. 593 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.