ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2025

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice la data de 07.08.2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Luduș, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – AM POR, a solicitat, în principal, anularea în integralitate a Deciziei nr. 67/17.07.2023 privind soluționarea contestației formulate de UAT Orașul Luduș înregistrată la sediul MIPE sub nr. 107480/29.06.2023 și sub nr. 110834/05.07.2023, decizie emisă de către Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și anularea în integralitate a Scrisorii de informare privind autorizarea Cererii de rambursare nr. 3 înregistrată la sediul Primăriei orașului Luduș sub nr. 28400/08.06.2023 privind Contractul de finanțare încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pentru proiectul „Modernizarea și eficientizarea sistemului de iluminat public", cod SMIS 125626 având ca beneficiar UAT Oraș Luduș, și a Notei de neconformitate nr. 90216.8/28.02.2023, cu consecința anulării măsurilor de aplicare a corecțiilor financiare. În subsidiar, a solicitat diminuarea cotei procentuale de 25% aplicate pentru fiecare abatere reținută, în acord cu principiul proporționalității consfințit prin art. 17 din OUG nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare. I.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice Prin sentința nr.138 din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Luduș împotriva pârâtului Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene – AM POR, a anulat decizia nr. 67/17.07.2023 emisă de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – AM POR și scrisoarea de informare nr. FX2406/07.06.2023 privind autorizarea cererii de rambursare nr. 3 și a notei de neconformitate nr. 90216.8/28.02.2023 emise de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – SM POR. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 138 din data de 12 decembrie 2023, pronunțate în dosarul nr. X/2/2023 de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtull Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – AM POR, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecând să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată. I.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Contencios Administrativ și Fiscal Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 17 aprilie 2024, sub nr. X/2/2023. I.5 Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție, a fost fixat termen de judecată la 29 ianuarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. I.

Motivele de recurs Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, recurentul-pârât a susținut că dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare greșită au condus la emiterea unei soluții viciate sunt cele din materia achizițiilor publice, respectiv dispozițiile Legii nr.98/2016, ale HG nr.395/2016, precum și dispozițiile OUG nr. 66/2011, astfel: Referitor la faptul că intimata-reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a prevăzut cerințe discriminatorii, respectiv cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național, consideră că în mod eronat instanța de fond a apreciat că “solicitarea prezentării autorizației/licenței, la momentul depunerii ofertelor nu este de natură să restricționeze operatorii străini, în sensul în care aceștia, în calitate de ofertanți, ar fi obligați să facă demersuri suplimentare în vederea depunerii unei oferte.” Aceasta deoarece în fișa de date au fost prevăzute cerințe tehnice discriminatorii vizavi de toți participanții la secțiunea IV.4 Prezentarea ofertei IV.4.1 Modul de prezentare al propunerii tehnice: „Este obligatoriu ca ofertanții să folosească doar sisteme de comunicare licențiate ANCOM, atât pentru aparatele de iluminat, cât și pentru punctele de aprindere; Operatorul folosit pentru asigurarea comunicației, va fi declarat în cadrul propunerii tehnice și va trebuie să facă dovada certificării privind managementul securității informației ISO/ CEI 27001", fiind încălcate prevederile art. 155 alin. (6) din Legea nr. 98/2016. 2. În ceea ce privește cerința din fișa de date a achiziției ca ofertanții să realizeze o probă practică prin care să se vadă îndeplinirea cerințelor atât pentru aparate, cât și pentru sistemul de telegestiune, a învederat autoritatea recurentă că în mod greșit instanța de fond a admis criticile reclamantei, date fiind prevederile art. 179 din Legea nr. 98/2016 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora autoritățile contractante, atunci când atribuie un contract, au posibilitatea de a solicita, după caz, fie eșantioane, fie descrieri, fie fotografii ale produselor, dar doar pentru demonstrarea îndeplinirii cerinței de calificare privind îndeplinirea capacității tehnice și profesionale, iar nu pentru verificarea conformităților cu cerințele caietului de sarcini. 3. În ceea ce privește cerința din caietul de sarcini privind personalul, a arătat recurentul că aceasta a fost consideră restrictivă din punct de vedere al numărului minim de contracte similare în care au fost îndeplinite aceleași activități de către experții în cauză, dar și în ceea ce privește raportarea la experiența identică impusă în raport cu obiectul contractului. Iar, în opinia sa, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Instrucțiunii ANAP nr. 1/2017, având în vedere că, potrivit acestora, autoritatea contractanta poate impune cerințe cu privire la experiența specifică a personalului nominal, dar se poate raporta la un număr maxim de până la 3 ani prin dovedirea ocupării, în cadrul unui contract/proiect, a unei poziții cu responsabilități similare cu cele ce fac obiectul respectivului contract, în care va fi nominalizat. Or, în cauză, cerința era restrictivă, deoarece se impunea demonstrarea experienței specifice la nivelul mai multor contracte/proiecte. 4. A mai susținut recurentul că intimata-reclamantă a considerat în mod eronat îndeplinirea criteriilor de calificare în ceea ce privește lipsa obligațiilor de plată la bugetul local pentru punctele de lucru, iar instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale incidente. Astfel, ofertanții au obligația de a depune documentele prin care fac dovada că nu au datorii la bugetul de stat inclusiv pentru punctele de lucru, iar neîndeplinirea acestei cerințe reprezintă motiv de respingere a ofertei ca inadmisibilă. 5. O ultimă critică s-a referit la faptul că prima instanță a apreciat greșit cu privire la modul în care intimata-reclamantă a considerat îndeplinită cerința din caietul de sarcini - „Pentru experții principali se va face dovada implicării acestora în minim 5 proiecte de iluminat public (...)". Astfel, a arătat recurentul-pârât că OI ADR Centru a solicitat clarificări cu privire la acceptarea de către comisia de evaluare a deciziilor de numire pentru experți, având în vedere că acestea nu dovedeau experiența pe pozițiile de manager de proiect și responsabil tehnic cu execuția în cadrul contractelor menționate în deciziile de numire, nefiind depuse documente care să facă dovada implicării acestora pe pozițiile menționate din partea beneficiarilor contractelor. În răspunsul intimatei-reclamante la solicitarea de clarificări s-a arătat că membrii comisiei de evaluare au considerat că o solicitare de clarificări în acest sens ar fi una excesivă, depășindu-le competențele, iar documentul depus reprezintă, în esență, o declarație pe proprie răspundere care, dacă se dovedește a fi falsă, intră în sfera legislației penale. Față la acest răspuns, a apreciat autoritatea de control că oferta declarată câștigătoare nu satisfăcea cerințele caietului de sarcini și astfel trebuia respinsă ca neconformă, cu încălcarea normelor legale în materie Curtea de Apel acceptând susținerile reclamantei, ce au condus la admiterea cererii și sub acest aspect. I.

Apărările formulate în cauză: Intimata-reclamantă, Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Luduș, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, pentru neîncadrarea în motivele de recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind reluate susținerile din cuprinsul cererii dechemare în judecată, ce au fost validate de prima instanță și au susținut soluția pronunțată. I.

Excepția nulității recursului, a fost respinsă de Înalta Curte în ședința publică de astăzi, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) și pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând că aceasta ar fi incidentă numai în situația în care niciuna dintre criticile aduse prin cererea de recurs nu ar putea fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în speța de față. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: II.1. Aspecte de fapt relevante. În urma verificării documentației aferente contractului de achiziție nr. 46/18.04.2022 și a actului adițional nr. 1/04.07.2022 încheiat de UAT Oraș Luduș cu Asocierea S.C. A (lider asociere), S.C. B S.R.L. (asociat), S.C. C S.R.L. (asociat), (terț susținător: S.C. D S.R.L.) încheiat în cadrul proiectului SMIS 125626, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în materia achizițiilor publice aplicând măsura reducerii procentuale de 25% prin Nota de neconformitate nr. 90216.8/28.02.2023, în temeiul OUG nr. 66/2011. Contestația intimatei-reclamante formulată împotriva Notei de neconformitate nr. 90216.8/28.02.2023 comunicate prin Adresa de informare nr. FX2406/07.06.2023 privind autorizarea Cererii de rambursare nr. 3 emise de către Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MIPE (în prezent), a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 67/17.07.2023. Prin sentința recurată criticile reclamantei, ce au vizat Nota de neconformitate nr. 90216.8/28.02.2023 și Decizia nr. 67/17.07.2023, au fost acceptate de instanța de fond, care a admis acțiunea și le-a anulat. Recursul declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – AM POR împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat pentru considerentele ce succed: În mod corect a susținut recurentul că impunerea exigenței deținerii licenței/a unor avize emise de ANCOM la momentul depunerii ofertelor pentru licitație este excesivă, nerelevantă și restricționează participarea ofertanților. Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 155 alin. (6) din Legea nr. 98/2016, “Specificațiile tehnice trebuie să permită tuturor operatorilor economici accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate față de asigurarea unei concurențe efective între operatorii economici”. Or, într-adevăr, obligația obținerea acestei licențieri la momentul depunerii ofertei tehnice, fără a avea certitudinea câștigării licitației, poate constitui, și în aprecierea Înaltei Curți, un obstacol nejustificat, de natură a crea restricții în participarea la procedură. Instanța de fond a considerat, însușindu-și argumentația reclamantei, că solicitarea prezentării autorizației/licenței, la momentul depunerii ofertelor nu este de natură să restricționeze operatorii străini, deoarece, potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din OUG nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, “orice persoană fizică sau juridică care intenționează să furnizeze rețele sau servicii de comunicații electronice pe teritoriul României trebuie să fie avizat de ANCOM indiferent dacă aceasta este română sau străină”. Și atât timp cât se aplică oricărei persoane fizice sau juridice care are intenția de a furniza rețele sau servicii de comunicații electronice pe teritoriul României, nu poate fi considerată o cerință preferențială și discriminatorie. De asemenea, a reținut că autoritatea contractantă a menționat expres în caietul de sarcini că, atunci când sunt invocate standarde europene la care ofertanții trebuie să se raporteze, se interpretează extensiv, în sensul că sunt valabile și standardele echivalente ale acestora. După cum, a respins susținerile pârâtului în sensul că ofertanții ar fi obligați să prezinte la data ofertării autorizația/ avizul ANCOM, susținând că, din analiza caietului de sarcini și a fișei de date, nu au fost identificate mențiuni exprese care să impună ofertanților ca la momentul ofertării să prezinte autorizația/avizul ANCOM. Or, constată Înalta Curte, în primul rând, că cerința analizată a fost reglementată ca atare în secțiunea IV.4 Prezentarea ofertei (subl. n.), IV.4.1 Modul de prezentare a propunerii tehnice: „Este obligatoriu ca ofertanții să folosească doar sisteme de comunicare licențiate ANCOM, atât pentru aparatele de iluminat, cât și pentru punctele de aprindere; Operatorul folosit pentru asigurarea comunicației, va fi declarat în cadrul propunerii tehnice și va trebuie să facă dovada certificării privind managementul securității informației ISO/CEI 27001". De asemenea, observă că autoritatea în domeniu nu a legat reținerea caracterului restrictiv al mențiunii de împrejurarea că solicitarea prezentării autorizației/licenței ar fi fost de natură să restricționeze operatorii străini. Ci, a arătat că solicitarea în sine era restrictivă prin raportare la toți participanții, dat fiind momentul în care trebuia îndeplinită acestă obligație a autorizării, și anume la data depunerii ofertei tehnice, fără a exista certitudinea că ar fi câștigat această procedură. Respectiv, se reține, în ceea ce privește deținerea licenței/avizelor emise de ANCOM, că aceasta/acestea sunt necesare în etapa executării contractului, adică după semnarea acestuia, iar nu la momentul depunerii ofertei, în acest sens fiind și jurisprudența CJUE indicată de recurent – cauza C-295/20 - E: ,,În plus, în temeiul art. 58 din Directiva 2014/24, un ofertant este obligat, pentru a putea fi admis să participe la o procedură de atribuire a unui contract, să demonstreze că îndeplinește, la momentul depunerii ofertei sale, criteriile calitative de selecție enumerate la art. 58 alineatul (1) primul paragraf literele din această directivă. În schimb, el poate aștepta să i se atribuie contractul pentru a face dovada că îndeplinește condițiile de executare a contractului Astfel, criteriile calitative de selecție permit autorității contractante să nu admită să participe decât operatori economici ale căror capacități tehnice și profesionale, întemeiate pe experiența lor recentă, lasă să se înțeleagă că vor fi în măsură să execute contractul în discuție, obținând, dacă este nevoie, autorizațiile sau logistica necesare. În plus, a constrânge ofertanții să îndeplinească toate condițiile de executare a contractului încă de la prezentarea ofertei lor constituie o cerință excesivă, care riscă, așadar, să descurajeze acești operatori să participe la procedurile de achiziții publice și încalcă prin aceasta principiile proporționalității și transparenței, garantate la art. 18 alineatul (I) din directiva menționată". 2. Potrivit art. 179 din Legea nr. 98/2016 cu modificările și completările ulterioare ,,Operatorul economic face dovada îndeplinirii cerințelor privind capacitatea tehnică și profesională, prin prezentarea, după caz, a unora sau mai multora dintre următoarele informații și documente: (...) l) eșantioane, descrieri sau fotografii ale produselor care urmează a fi livrate, a căror autenticitate trebuie certificată la solicitarea autorității contractante; m) certificate emise de institute oficiale responsabile cu controlul calității sau organisme cu competențe recunoscute, care atestă conformitatea produselor care urmează a fi livrate, identificată în mod clar prin trimitere la specificații tehnice sau standarde". O astfel de cerință poate fi impusă ofertanților numai în măsura în care, astfel cum a fost justificată/formulată în documentele achiziției, reflectă în mod concret și obiectiv necesitatea/relevanța îndeplinirii ei, condiționată de specificul/cantitatea/complexitatea produselor ce urmează a fi furnizate, respectiv de importanța pe care poate să o aibă în îndeplinirea contractului. Or, se observă de către Înalta Curte, în acord cu recurentul-pârât, că prezentarea unui eșantion în procedura în discuție, nu are drept scop stabilirea conformității ofertei tehnice, întrucât aceasta excede cadrului legal în materie. Așadar, cu încălcarea prevederilor legale enunțate, prima instanță a acceptat susținerile reclamantei, autoritatea contractantă neputând stabili conformitatea produselor din punct de vedere tehnic sau al performanțelor decât prin raportare la specificațiile tehnice și cerințele speciale ce fac obiectul caietului de sarcini, cerințe în raport cu care ofertanții trebuiau să prezinte dovezi de conformitate în cuprinsul propunerilor tehnice, iar nu eșantioane. 3. Cea de-a treia cerință din caietul de sarcini considerată restrictivă de către autoritatea contractă a fost aceea potrivit căreia: „Pentru experții principali se va face dovada implicării acestora în minim 5 proiecte de iluminat public, iar pentru managerul de proiect și specialistul în iluminat se va face dovada cu minim 2 proiecte dintre care cele 5 au presupus instalarea și punerea în funcțiune a unui sistem de telegestiune. Din cadrul listei cu experți principali fac parte: 2. Inginer coordonator de lucrări, specialitatea electrotehnică sau instalații electrice. Studii superioare finalizate cel puțin cu diplomă de licență/ absolvire și autorizare ANRE minim gr. IIIB sau echivalent; 3. Inginer responsabil tehnic cu execuția. Studii superioare finalizate cel puțin cu diplomă de licență/absolvire, atestat/diplomă RTE emisă de ISC”. Curtea de apel a reținut că această cerință constituie o simplă aplicație practică a dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 98/2016 și a conchis în sensul că ,,Dată fiind anvergură și importanța proiectului pentru autoritatea contractantă, solicitarea unei astfel de expertize nu restricționează accesul ofertanților, cerința fiind una uzuală și facilă, mai ales prin raportare la faptul că solicitarea vizează cuantumul experienței prin prisma contractelor încheiate, iar nu experiența cuantificată în ani." Critica formulată de recurentul-pârât sub acest aspect este și ea întemeiată. Reține, astfel, Înalta Curte că Instrucțiunea ANAP nr. 1/2017 dispune în sensul că autoritatea contractanta poate impune cerințe cu privire la experiența specifică a personalului nominal, dar se poate raporta la un număr maxim de până la 3 ani prin dovedirea ocupării, în cadrul unui contract/proiect, a unei poziții cu responsabilități similare cu cele ce fac obiectul respectivului contract, în care va fi nominalizat. Or, în cauză, cerința era, într-adevăr, restrictivă, deoarece se impunea demonstrarea experienței specifice la nivelul mai multor contracte/proiecte, cu depășirea în mod evident a numărului maxim de ani ce putea fi impus. 4. Și critica privind îndeplinirea criteriilor de calificare vizând lipsa obligațiilor de plată la bugetul local pentru punctele de lucru este întemeiată. Potrivit cerinței din fișa de date a achiziției și anunțul de participare (cap. III.1.1), ofertanții, terții susținători și subcontractanții nu trebuiau să se regăsească în situațiile prevăzute la art. 164 165, 167 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, respectiv documentele justificative care făceau dovada îndeplinirii celor asumate prin DUAE urmau a fi prezentate, la solicitarea autorității contractante, de către ofertantul clasat pe locul l. Printre aceste documente se solicita prezentarea certificatelor constatatoare privind lipsa datoriilor restante, cu privire la plata impozitelor, taxelor sau contribuțiilor la bugetul general consolidat (buget local, buget de stat, etc) la momentul prezentării. În cauză, autoritatea contractantă, cu încălcarea acestei cerințe, a considerat conformă o ofertă ce nu cuprindea documentele amintite în ceea ce privea punctele de lucru ale ofertantului, iar instanța de fond a acceptat apărările sale, reținând că ofertanții sunt prezumati de bună-credință până la proba contrară. Înalta Curte va înlătura argumentația prezentată de prima instanță, obervând că obligația impusă conform cerinței din fișa de date a achiziției și anunțul de participare la cap. III.1.1 era obligatorie și nu se putea deroga de la acesta cu motivația oferită de judecătorul fondului. Într-adevăr, motivul pentru care se solicită certificatele de atestare fiscală pentru toate punctele de lucru/sediile secundare este acela de a proba neîncadrarea în prevederile art. 165 din Legea nr. 98/2016 prin raportare la operatorul economic în ansamblul său, respectiv inclusiv pentru toate sediile secundare/punctele de lucru ce îl reprezintă sau intră în componența lui. Or, certificatul de atestare fiscală atestă tocmai modul de îndeplinire a obligațiilor de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare individualizate în titluri executorii, emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal. Ca atare, autoritățile contractante au obligația să solicite ofertanților prezentarea acestor certificate, inclusiv pentru punctele de lucru înscrise în certificatul O.N.R.C. Și, din moment ce procedura de achiziție s-a finalizat prin alegerea unui ofertant ce nu îndeplinea toate cerințele din documentația de atribuire, rezultă că în cauză a fost încălcat principiului tratamentului egal, ofertantului respectiv fiind necesar a i se aplica sancțiunea impusă de art. 215 din Legea nr. 98/2016 „(4) Oferta este considerată inacceptabilă dacă nu îndeplinește condițiile de formă aferente elaborării și prezentării acesteia, (...); (5) Oferta este considerată neconformă dacă nu respectă cerințele prezentate în documentele achiziției, (...).” De reținut, așa cum a subliniat și recurentul, că momentul în raport de care se apreciază condiția de formă a îndeplinirii acestei obligații este acela al inițierii procedurii de atribuire, 17.08.2021, iar nu al solicitării documentelor justificative DUAE, 16.03.2022, după cum a susținut reclamantul. Iar, la data inițierii procedurii, art. 165 alin. (3) din Legea nr. 98/2016 nu era în vigoare, astfel că în mod eronat ofertantul a depus declarație de îndeplinire a obligațiilor de plată în locul certificatului fiscal privind impozitele și taxele locale pentru punctele de lucru, după cum în mod greșit instanța de fond a luat în considerare acest document. Astfel, admisibilitatea ofertei s-a bazat pe o prezumție a faptului că pentru sediile secundare nu existau nici un fel de impozite și taxe de achiat, fără documente probatorii în acest sens, fapt care a condus la încălcarea principiului tratamentului egal. 5. O ultimă critică s-a referit la faptul că prima instanță a apreciat greșit cu privire la modul în care intimata-reclamantă a considerat îndeplinită cerința din caietul de sarcini - „Pentru experții principali se va face dovada implicării acestora în minim 5 proiecte de iluminat public (...)". Astfel, a reținut Curtea de apel că autoritatea contractantă a instituit o enumerare enunțiativă a documentelor care pot fi aduse în demonstrarea experienței echipei de proiect, fără a menționa un document anume expres sau o listă de astfel de documente, menționând că în cazul în care autoritatea contractantă considera că informațiile sunt insuficiente, avea dreptul de a solicita date suplimentare. Argumentația instanței de fond nu poate fi primită. Dovada experienței similare pentru experții propuși pe pozițiile de manager de proiect și responsabil tehnic cu execuția trebuia să fie făcută conform cerinței obligatorii instituite în caietul de sarcini, respectiv prin depunerea a minim 5 contracte în care beneficiarii să fi certificat desfășurarea activității pe aceste poziții. În caz contrar, trebuia a se conchide în sensul că oferta nu satisface în mod corespunzător cerințele caietului de sarcini, fiind neconfomă. Or, în cauză, comisia a acceptat dovedirea cerinței prin depunerea unor alte documente, ceea ce condus, în mod evident, la încălcarea art. 137 alin. (3) lit. a din HG nr. 395/2016 în vigoare la data desfășurării procedurii, fiind încălcat, totodată, principiul tratamentului egal, instituit prin art. 2 alin. (2) lit. b din Legea nr. 98/2016 cu modificările și completările ulterioare. În sfârșit, Înalta Curte consideră că aplicarea unei corecții financiare de 25% nu a încălcat principiul proporționalității, după cum a susținut reclamanta. Într-adevăr, principiul evocat este consacrat în activitatea administrației și a făcut obiectul analizei în jurisprudența CJUE, dar și în cea națională, reținându-se, în mod constant, că se impune ca, în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să justifice consecințe economice negative, chiar considerabile pentru anumiți operatori, stabilindu-se ca "sancțiunile din dreptul intern să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului" (cauza C-146/05, Hot din 2709.2009, Colle KG si Finanzanet) iar "măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (Hot. C-45/2006 Campina). Or, în cauză, se constată că valoarea sancțiunii a fost justificată de numeroasele nereguli identificate în cadrul verificării din partea autorității în domeniu și caracterul lor deosebit de grav, care au condus la încălcarea unor principii esențiale în desfășurarea oricărei proceduri de achiziție publică, reclamanta nefăcând nicio probă contrară, a caracterului disproporționat, în raport de scopul urmărit. II.2. Temeiul de drept al soluției Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 496 alin. (1) și 2 C. proc.civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând va respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Se vor menține în rest dispozițiile sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE,