ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtii de Apel București, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară : - anularea rezoluției de clasare nr. 595/04.04.2022, emisă în lucrarea nr. 22-543 de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători; - anularea rezoluției din data de 10.05.2022, emisă în lucrarea nr. C22-752 de Inspecția Judiciară - Inspector Șef; - obligarea pârâtei la completarea verificărilor.

Prin Sentința nr. 211 din 8 februarie 2023 Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmată de restituirea cauzei la Inspecția Judiciară pentru refacerea cercetării disciplinare.

În motivarea recursului, în contextul unei prezentări detaliate a contextului factual care a determinat formularea sesizării adresate Inspecției Judiciare, s-a arătat că prima instanță a apreciat, în mod nelegal, că depășirea termenului de 45 de zile reglementat de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu este de natură să atragă nulitatea rezoluției de clasare contestate și nu a produs reclamantului nicio vătămare, în considerarea dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

În opinia recurentului, remediul prevăzut de lege pentru pronunțarea unei rezoluții nelegale este admiterea plângerii și trimiterea cererii pentru completarea verificărilor, conform cerinței art. 451 alin. (2) lit. b din Legea nr. 317/2004. De asemenea, dispozițiile art. 45 alin. (7) din același act normativ au un caracter imperativ, judecătorul refuzând să aplice remediul reglementat de legiuitor.

A mai arătat recurentul că este nelegală și reținerea instanței conform căreia reclamantului nu i s-ar fi produs vreo vătămare prin depășirea termenului de 45 de zile pentru finalizarea verificărilor prealabile și, invocând principii de drept internațional, a susținut că orice încălcare a unei obligații presupune repararea într-o formă adecvată/restabilirea situației care ar fi existat dacă actul nelegal nu ar fi fost emis. În cauză recurentului i s-a produs un prejudiciu și sunt întrunite condițiile cumulativ impuse pentru repararea integrală a acestuia.

Pe de altă parte, soluțiile de clasare dispuse prin rezoluțiile contestate nu răspund aspectelor sesizate și nu lămuresc împrejurările referitoare la săvârșirea abaterii disciplinare de către cei doi magistrați, întrucât se referă la o situțaie diferită, confirmată de altfel de către instanță prin descrierea corectă, dar nerelevantă.

Un alt aspect neclarificat sau clarificat în mod necorespunzător este cel referitor la norma de drept procesual din cuprinsul art. 64 alin. (3) C. proc. pen., recurentul contestând interpretarea dată acesteia atât de către inspectorul judiciar cât și de instanța de fond.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cărora le pot fi subsumate susținerile recurentului din calea de atac promovată, Înalta Curte reține următoarele :

Reclamantul A a supus controlului de legalitate rezoluția de clasare nr. 595/04.04.2022, emisă în lucrarea nr. 22-543 de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători și rezoluția Inspectorului Șef din data de 10.05.2022, emisă în lucrarea nr. C22-752. În fapt, sesizarea adresată Inspecției Judiciare a vizat modul de soluționare a dosarului Î.C.C.J. nr. x/219/2021, având ca obiect contestație la executare, formulată în privința condamnării și pedepsei cu închisoarea aplicate reclamantului în dosarul aceleiași instanțe nr. x/36/2019, reclamantul apreciind că doi dintre membrii completului de judecată nu au respectat obligația de a se abține de la soluționarea contestației la executare, întrucât au făcut parte din completul care a pronunțat decizia definitivă de condamnare.

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamant împotriva soluției primei instanțe de respingere a acțiunii în anulare a celor două rezoluții emise de Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că singura critică de nelegalitate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., formulată în privința hotărârii instanței de fond vizează modul de interpretare al dispozițiilor art. 45 alin. (3) și efectele nerespectării termenului de 45 de zile reglementat de acestea pentru realizarea verificărilor prealabile.

Astfel, prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în limitele de competență conferite de dispozițiile art. 451 alin. (4) și (5) din Legea nr. 317/2004 și a reținut caracterul neîntemeiat al motivului de nelegalitate vizând nerespectarea duratei de efectuare a verificărilor prealabile, apreciind că depășirea termenului reglementat de actul normativ special nu este de natură să atragă nulitatea rezoluției de clasare, în condițiile în care petentului nu i s-a produs nicio vătămare.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la data sesizării „ Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare, potrivit alin. (1) Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.” De asemenea, potrivit art. 18 alin. (2) din anexa la H.C.S.M. nr.1027/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, „Rezoluția de clasare se întocmește, de regulă, în termen de 10 zile de la finalizarea verificărilor prealabile (...)”.

În cauză, sesizarea formulată de reclamanatul A a fost înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. 22-543 la data de 14.02.2022, iar sesizarea similară adresată inițial Administrației Prezidențiale a fost transmisă Inspecției Judiciare, după declinări succesive de competentă și înregistrată la data de 17.03.2022 sub nr. 22-927. La data de 23.03.2022, cele două sesizări au fost conexate.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că inspectorul judiciar desemnat a exercitat atribuțiile reglementate de dispozițiile Legii nr. 317/2004, verificările prealabile efectuate constând în accesarea evidențelor informatice Ecris și în lecturarea deciziei nr. 40/27.01.2022 pronunțată în dosarul Î.C.C.J. - Secția Penală nr. x/219/2021.

Prin rezoluția nr. 595/04.04.2022, emisă în lucrarea nr.22-543 de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători, s-a dispus clasarea sesizării, cu motivarea că în cazul celor doi magistrați nu erau aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (3) C. proc. pen., deoarece contestația la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, iar prin intermediul ei nu se poate modifica o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, în sensul reindividualizării pedepsei, ci doar se rezolvă anumite incidente apărute înainte, pe parcursul sau după executarea hotărârii, magistrații vizați de sesizare nu aveau obligația de a se abține, neexistând, astfel, indicii ale săvârșirii unei abateri disciplinare.

Înalta Curte reține caracterul nefondat al susținerilor recurenului, referitoare la pretinsul remediu aplicabil în situația depășirii termenului de 45 de zile și constată, la rândul său, incertitudinea datei finalizării verificărilor prealabile singura dată certă cu privire la finalizarea acestor verificări fiind data întocmirii rezoluției de clasare - 4.04.2022, dată care se situează în afara termenului reglementat de dispozițiile anterior menționate. Cu toate acestea, instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentului referitoare la pretinsul remediu reglementat în cuprinsul art. 451 din Legea nr. 317/2004, la obligația pârâtei de reparare a prejudiciului produs sau la îndeplinirea condițiilor pentru a putea interveni această reparare, cu atât mai mult cu cât nici actul normativ special și normele de aplicare nu reglementează în mod expres o sancțiune în situația dată, ci doar impune ca rezoluția de clasare sau, după caz, rezoluția de începere a cercetării disciplinare, să fie întocmită în termen de 10 zile de la finalizarea verificărilor prealabile, termen respectat în prezenta cauză.

În realitate, este evident că recurentul este nemulțumit de soluția adoptată de inspectorul judiciar și de interpretarea dată de acesta normei disciplinare, deși analiza conținutului rezoluției relevă faptul că verificările efectuate au fost unele corespunzătoare, soluția de clasare fiind rezultatul unui raționament argumentat, cu motive de fapt și de drept detaliate în concret, care răspund aspectelor sesizate și lămuresc împrejurările invocate de petent. Instanța de fond a constatat, în mod corect, legalitatea rezoluției de clasare, apreciind, la rândul său, că în cazul celor doi magistrați nu erau aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (3) C. proc. pen., câtă vreme contestația la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, iar prin intermediul ei nu se poate modifica o hotărâre judecătorescă rămasă definitivă, în sensul reindividualizării pedepsei, astfel încât aceștia nu avea obligația de a se abține, neexistând indicii ale săvârșirii vreunei abateri disciplinare.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată recurată nu este afectată de nelegalitate, ea reflectând o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept în materie, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței nr. 211 din 8 februarie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.