ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2024

Ședința publică din data de 2 octombrie 2024

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, în data de 16.03.2023, reclamantul A. a formulat o contestație, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, prin care a solicitat anularea rezoluției din dosarul x din data de 09.09.2022, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. C22-2345 din data de 03.08.2022, și trimiterea plângerii în vederea pronunțării unei rezoluții pe fondul cererii.

În subsidiar, a solicitat admiterea plângerii, anularea rezoluției de clasarea și începerea cercetării disciplinare, față de magistratul B..

Prin sentința civilă nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis astfel:

- a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 emis de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, invocată de reclamant;

- a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamant;

- a admis excepția tardivității invocării unui nou motiv de nulitate, prin cererea din data de 09.05.2023, invocată din oficiu, și a respins cererea modificatoare indicată ca tardivă;

- a admis în parte cererea inițială formulată de reclamantul A. și a anulat în parte rezoluția Inspectorului-șef al Inspecției judiciare emisă la data de 09.09.2022 în dosarul x cu privire la soluția dispusă față de plângerea formulată de reclamantul A. senior împotriva rezoluției de clasare nr. C22-2345/03.08.2022 și a trimis pentru soluționarea plângerii pe fond de către inspectorul judiciar șef;

- a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 din C. proc. civ., numai în ceea ce privește soluția respingerii ca neîntemeiate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 134 din 19.10.2022 emis de Inspecția Judiciară și a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al semnăturii întâmpinării, precum și în ceea ce privește soluția admiterii excepției tardivității pretinsei invocări a unui nou motiv de nulitate.

Reclamantul a arătat că, prin notele de ședință din 9 mai 2023, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 134 din 19.10.2022 emis de Inspecția Judiciară, privind delegarea unor atribuții, nelegalitatea rezoluțiilor nr. C22-1248 și C22-2345 și a întâmpinării formulate în cauză. Acesta a arătat că rezoluțiile și întâmpinarea depusă în cauză au fost semnate de persoane neidentificate, care nu dețin calitatea de reprezentant legal al instituției.

Potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Inspecția Judiciară este condusă de un inspector-șef, ajutat de un inspector-șef adjunct, iar reprezentarea legală a instituției aparține exclusiv persoanelor numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. În acest context, s-a arătat că Ordinul nr. 134/2022 nu nominalizează nicio persoană împuternicită să semneze în numele instituției, iar semnăturile de pe actele contestate diferă între ele și față de cea a inspectorului-șef.

Reclamantul a susținut că, în lipsa unei hotărâri a Plenului CSM care să confere directorului Direcției Juridice atribuții de reprezentant legal, toate actele semnate de acesta sunt nule. De asemenea, a arătat că nu există nicio dovadă concretă privind identitatea persoanei care a semnat documentele, semnăturile fiind vizibil diferite și în cele două rezoluții.

Pe cale de consecință, s-a afirmat că rezoluțiile și întâmpinarea au fost emise cu încălcarea principiului legalității, deoarece nu au fost semnate de persoanele abilitate prin lege. Dacă prima rezoluție este nelegală, s-a susținut că și cea de-a doua, care se bazează pe prima, este la rândul ei nelegală.

A mai criticat și faptul că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că inspectorul-șef și-a exercitat legal atribuțiile și că ordinul contestat ar fi fost emis în temeiul art. 65 alin. (2) și art. 69 alin. (1) lit. a)

1

și b din Legea nr. 317/2004. Reclamantul a arătat că aceste dispoziții nu prevăd posibilitatea unei "numiri nenominalizate" și că orice delegare trebuie să vizeze o persoană identificabilă.

Totodată, s-a susținut că principiul publicității și cel al securității juridice impun ca actul administrativ să permită identificarea semnatarului direct din cuprinsul său, fără a fi necesare alte acte interne sau expertize grafice. Instanța, prin soluția pronunțată, ar fi inversat principiile dreptului administrativ, permițând instituției să semneze prin persoane neidentificate.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat soluția pronunțată asupra excepției lipsei dovezii calității de representant legal, arătând că din actul respective nu rezultă cine a semnat.

În final, s-a arătat că existența a patru semnături diferite atribuite doamnei inspector-șef C. demonstrează lipsa autenticității actelor contestate. Reclamantul a concluzionat că hotărârea instanței este nelegală, fiind bazată pe motive străine de natura cauzei și pe o aplicare eronată a legii în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate, și a solicitat admiterea recursului, anularea rezoluțiilor și constatarea nulității actelor semnate de persoane fără calitate de reprezentant legal.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând recursul ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu solicitarea de anulare a rezoluției din dosarul x din data de 09.09.2022, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. C22-2345 din data de 03.08.2022.

Prin notele de ședință depuse la data de 28 martie 2023, în fața instanței de fond, reclamantul a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al semnatarului întâmpinării depuse de pârâtă, arătând că semnăturile din dosar pretins a fi ale aceleiași persoane sunt diferite.

Ulterior, la data de 09.05.2023, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecției Judiciare, arătând că sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 317/2004 și principiul legalității. Totodată, reclamantul a invocat nelegalitatea Rezoluției nr. x a Inspecției Judiciare pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al instituției și pentru lipsa semnăturii actului efectuată de către o persoană numită prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeietate, atât excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecției Judiciare, cât și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamant, a admis excepția tardivității invocării unui nou motiv de nulitate, a respins cererea modificatoare ca tardivă, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea introductivă, cu consecința anulării în parte a rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției judiciare emisă la data de 09.09.2022 în dosarul x cu privire la soluția dispusă față de plângerea formulată de reclamantul A. senior împotriva rezoluției de clasare nr. C22-2345/03.08.2022 și a trimis pentru soluționarea plângerii pe fond de către inspectorul judiciar-șef.

Împotriva soluțiilor de respingere ca neîntemeiate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecției Judiciare și a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, precum și împotriva soluției de admitere a excepției tardivității cererii modificatoare, reclamantul a declarat recurs, apreciind ca fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte apreciază că se impun a fi făcute, cu titlu prealabil, câteva precizări.

Sub un prim aspect, instanța de recurs constată că soluția pronunțată asupra fondului a rămas definitivă, prin nerecurare, astfel că va efectua controlul de legalitate în limitele trasate prin memoriul de recurs.

Totodată, observă că, deși recurentul-reclamant a precizat că recursul se îndreaptă și împotriva soluției primei instanțe de admitere a excepției tardivității cererii modificatoare, acest motiv de recurs a fost indicat pur formal, nefiind dezvoltată nicio critică la adresa sentinței recurate, care să permită exercitarea controlului judiciar.

Este adevărat că recurentul-reclamant a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs la neregularități privind semnătura inserată în rezoluții, invocate în cuprinsul cererii modificatoare, însă acestea sunt chestiuni ce țin temeinicia acțiunii, de situația de fapt și nicidecum critici de nelegalitate aduse modului de soluționare a excepției tardivității cererii modificatoare.

În acest context, Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", recursul nereprezentând o cale devolutivă de atac. Astfel, instanța de recurs este învestită cu analiza exclusiv a conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, însă, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu indică norma de drept material sau procedural pretins încălcată, instanța de control judiciar nu poate proceda la examinarea acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Procedând la examinarea recursului din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sub imperiul acestei norme de drept intră doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în celelalte cazuri de casare ce sunt reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a invocat acest motiv de casare, susținând că hotărârea recurată ar fi fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură, prin aceea că instanța de fond ar fi reținut în mod eronat existența calității de reprezentant legal al persoanei care a semnat întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în condițiile în care, din cuprinsul acesteia, nu rezultă cu exactitate cine a semnat.

Din examinarea actelor dosarului și a înscrisurilor depuse la fond, rezultă că a fost făcută dovada calității de reprezentant legal a persoanei care a semnat actul de procedură în numele intimatei-pârâte Inspecția Judiciară. Aceasta a acționat în temeiul Ordinului emis de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare nr. 134/19.10.2022, prin care a fost împuternicit directorul Direcției Juridice să semneze înscrisurile emise în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată în care Inspecția Judiciară este parte. Potrivit adresei de înaintare din data de 30 mai 2023, funcția de director al Direcției Juridice era exercitată de doamna D., astfel că aceasta a acționat cu deplină competență și în limitele împuternicirii acordate prin ordinul menționat.

În aceste condiții, instanța constată că nu se poate reține încălcarea vreunei norme de procedură a cărei nerespectare să atragă nulitatea, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat la art. 174 și 175 C. proc. civ.. Dimpotrivă, actul de procedură a fost semnat de directorul Direcției Juridice, desemnat prin ordin intern, emis de conducătorul legal al instituției.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate în legătură cu soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 emis de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a apreciat, pe de-o parte, că sentința recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei și pe de altă parte, că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Înalta Curte reține că excepția de nelegalitate, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reprezintă, prin natura sa juridică, un instrument de apărare ce poate fi utilizat de o parte într-un litigiu pentru a solicita verificarea conformității unui act administrativ individual cu legea, atunci când acel act constituie temeiul sau susține apărarea părții adverse. Scopul ei nu este acela de a obține anularea actului administrativ (care s-ar realiza pe calea unei acțiuni principale în contencios administrativ), ci acela de a determina neaplicarea sa în cauza concretă, în măsura în care acesta este apreciat ca fiind nelegal.

În speță, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate pentru a înlătura din proces efectele actelor administrative folosite în apărarea Inspecției Judiciare, apreciind că acestea nu au fost emise de persoanele legal împuternicite și, prin urmare, nu pot produce efecte juridice. În baza actului administativ a cărui legalitate se contestă, a fost formulată întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Totuși, instanța de control judiciar reține că, în cauză, cererea reclamantului a fost admisă în parte pe fond, acesta obținând soluția urmărită prin acțiune, de anulare a rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară și de obligare a acesteia la soluționarea plângerii formulate de reclamant. În aceste condiții, scopul excepției de nelegalitate-acela de a evita aplicarea unui act administrativ pretins nelegal în litigiul respectiv- a fost deja atins, în condițiile în care susținerile părții adverse nu au fost găsite întemeiate de către instanțe de fond, iar promovarea recursului pe temeiul acestei excepții nu mai prezintă un interes actual.

Potrivit art. 33 din C. proc. civ., existența interesului reprezintă o condiție esențială a oricărei cereri sau căi de atac, interesul trebuind să fie născut, legitim și actual. Or, câtă vreme reclamantul a obținut pe fond ceea ce a urmărit prin acțiunea introductivă, apărările părții adverse nefiind valorificate, eventuala analiză a excepției de nelegalitate în recurs nu mai poate conduce la o soluție mai favorabilă și nu are utilitate practică.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea criticilor de nelegalitate referitoare la excepția de nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., finalitatea demersului judiciar fiind deja realizată prin soluția favorabilă pronunțată în primă instanță asupra fondului cauzei.

Pe cale de consecință, față de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.