ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 ianuarie 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 2901/27.10.2021, emisă de Inspecția Judiciară și împotriva Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1938/22.12.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluției de clasare.

Prin sentința civilă nr. 866 din 06 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 866 din 06 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la refacerea în întregime a cercetării disciplinare.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază calea de atac, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurentul-reclamant susține că au fost încălcate dispozițiile art. 20, art. 21 și art. 22 din Constituția României, precum și art. 22 din C. proc. civ., raportat la art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, argumentația prezentată nu se raportează la sentința recurată, ci la contextul factual care a determinat formularea sesizării adresate Inspecției Judiciare.

În cuprinsul cererii de recurs se fac referiri la dreptul la viață al mamei recurentului, pretins încălcat de cadrele medicale, la activitatea desfășurată de magistrații din procesul inițial, care, în opinia recurentului, nu au dorit să afle adevărul despre moartea mamei sale, precum și la pretinse fapte infracționale comise de doi medici ai Spitalului Orășenesc Găești. Referitor la cei doi magistrați împotriva cărora a formulat sesizarea, a arătat că aceștia nu au observat că actele medicale au fost falsificate și nu au vrut să țină cont de probele administrate în dosar, inclusiv de declarațiile de martori.

Cât privește rarele trimiteri la sentința atacată, recurentul-reclamant afirmă că hotărârea cuprinde generalități prin care s-a urmărit "incriminarea" sa și că judecătorul cauzei, la fel ca inspectorii judiciari, ar fi trebuit să constate abaterile disciplinare sesizate în raport de situațiile de fapt indicate de reclamant.

Înalta Curte constată că, prin sentința atacată, instanța de fond a motivat cuprinzător cu privire la legalitatea celor două rezoluții contestate, din perspectiva dispozițiilor art. 99 lit. t) și art. 99

1

din Legea nr. 303/2004, însă în cuprinsul căii de atac recurentul-reclamant nu face nicio referire concretă la considerentele sentinței, reiterând, în mare parte, împrejurările faptice pe care se întemeiază sesizarea adresată Inspecției Judiciare.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat recursului, reclamantul se limitează doar la a indica normele de drept material pretins greșit interpretate și aplicate de prima instanță, prezentând o concluzie nesusținută de o argumentație juridică, fără a explicita în ce modalitate consideră că au fost nesocotite aceste norme prin considerentele sentinței recurate. Susținerile recurentului-reclamant sunt redate fără un raționament logico-juridic, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantului cu privire la sentința instanței de fond, alta decât simpla nemulțumire vizând soluția pronunțată, care nu este suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac.

Este de observat că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din sentința recurată. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare și va constata nul recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 866 din 06 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.