ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01.08.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Rezoluției nr. 22-1245/12.05.2022 emisă de Direcția de inspecție pentru judecători și a Rezoluției Inspectorului-Șef al Inspecției C 22-580/6.04.2022.

Prin sentința civilă nr. 587 din 28 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de repunere în termenul de 15 zile prevăzut de art. 45

1

alin. (3) din Legea 317/2004 și a dispus repunerea reclamantului în termenul de 15 zile de contestare a rezoluțiilor inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerile; a respins ca rămasă fără obiect excepția tardivității introducerii cererii; a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, recurentul a arătat în esență că sentința recurată este nelegală și netemeinică, motivarea instanței de fond fiind contrară legislației țării, Constituției României, CEDO și Statului judecătorilor.

Astfel, în dosarul Judecătoriei Constanța nr. 23184/212/2018, judecătorul a încălcat art. 6 din C. proc. civ., prin faptul că a amânat judecata cauzei de opt ori succesiv, precum și pronunțarea soluției, pe durată semnificativă de timp, nu a respectat art. 337, 338, 330 alin. (1) și (5), art. 336 din C. proc. civ., a întrerupt judecarea cauzei în mod abuziv prin respingerea obiecțiilor la expertiza criminalistica și respingerea cererii reclamanților de a se elabora o nouă expertiză tehnică judiciară, la care să asiste un expert parte desemnat de către acesta.

De asemenea, a fost încălcat art. 24 alin. (1), art. 21 din Constituție, art. 6 din Convenție, art. 426 alin. (1), alin. (5) și art. 264 alin. (1), art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., precum și alte dispozițiile legale din alte legi, precum art. 104 din Legea 161/2003, art. 99

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurentul nu a formulat critici concrete față de sentința instanței de fond, ci a reiterat aspectele sesizate inițial Inspecției Judiciare referitoare la activitatea desfășurată de judecătorul care a soluționat dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanța.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora.

În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul reiterând aspectele sesizate inițial Inspecției Judiciare referitoare la activitatea desfășurată de judecătorul care a soluționat dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanța.

În aceste condiții, reținând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 587 din 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 587 din 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.