ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2025

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.10.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ a formulat contestație împotriva:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal - reclamantul A. a declarat recurs și, fără a încadra expres criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, spre dreaptă și justă soluționare, susținând în esență că hotărârea a fost data cu încălcarea normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor, recurentul a reluat mai întâi situația de fapt, susținând că i-a fost atrasă răspunderea materială pentru uriașa sumă de 2 610 406 RON fără să se fi administrat nici o probă în acest sens, singurul mijloc probatoriu care a format convingerea instanței, fiind cererea de atragere a răspunderii materiale întocmită de lichidatorul judiciar, întocmită în fals, în sensul că a calificat cu vădita rea intenție (economist de profesiei), cheltuielile efectuate în avans ca fiind avansuri spre decontare ridicate și nejustificate.

Fără legătură directa cu prezenta cauză, doar în susținerea ideii de justiție, arată recurentul că atât judecătorii sindici cât si judecătorii din cadrul Curții de Apel Suceava, implicați în procedura desfășurată pe parcursul a 10 ani în ambele sale faze (insolvența și lichidarea), au admis toate solicitările practicianului în insolvență și au respins toate contestațiile formulate împotriva masurilor dispuse de acesta, cu mici excepții (câteva cu relevanță neînsemnată), în dispreț total față de orice probă administrată (au refuzat înlocuirea acestuia chiar și după ce s-au dovedit prejudicii create în dauna creditorilor în sumă de peste 2.000.000 euro, chiar în condițiile sesizării DNA-ului).

Judecătorul de cameră preliminară, respectiv doamna judecător B., s-a mulțumit doar să constate că în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică judiciară, deși a solicitat expres și insistent să se pronunțe asupra acesteia, ca fiind cel mai util mijloc de probă ce putea fi folosit în sensul lamurii stării de fapt.

A sesizat Inspecția Judiciară, solicitând acesteia să efectueze cercetările care se impun în vederea sancționării acesteia, pentru exercitarea funcției cu rea credință, invocând, pe lângă aspectul mai sus menționat și împrejurarea că hotărârea prin care mi-a respins acțiunea a fost motivată la un an după pronunțare.

Reprezentanții Inspecției Judiciare au respins solicitarea, motivând într-un mod sfidător că "organele de urmărire penală au stabilit temeinic situația de fapt", iar motivarea hotărârii după un an de la pronunțare s-ar fi datorat încărcării instanței, aspect care în nici un caz nu este de natură a scuza abaterea săvârșită.

Dacă acesta ar fi fost motivul real al redactării după un an de la pronunțare, ar presupune ca toate hotărârile luate de această instanță, să fi fost motivate la un an de la pronunțare, respectând ierarhia pronunțărilor. In realitate motivarea tardivă a fost expres făcută, la scurgerea timpului în favoarea făptuitorilor.

Susține recurentul - reclamant că hotărârea Curții de Apel prin care i s-a respins contestația promovată împotriva celor două rezoluții, este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, iar motivele din considerentele hotărârii nu sunt în măsură să justifice, nici pe departe, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin argumentele sale, Curtea a exclus orice posibilitate efectivă de verificare a abuzurilor săvârșite de magistrați în raporturile acestora cu justițiabilii.

În speță a reclamat o evidentă eroare judiciară, așa cum aceasta este definită de art. 268 alin. (4) lit. b) din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară situației de fapt.

Astfel, i s-a atras răspunderea pentru suma de 500.000 euro, într-o procedură prin care i s-a încălcat dreptul la apărare de către toate autoritățile statului român, pretins de drept, până în această fază:

- Judecătorul sindic și instanța de control judiciar a curții de apel, au respins solicitarea de încuviințarea a expertizei tehnice contabile.

- Organele de cercetare penală, după ce au încuviințat și s-a efectuat expertiza contabilă, când au observat că aceasta dovedește o stare de fapt contrară hotărârilor luate, au ignorat-o pur și simplu, fără nici un fel de motivare.

- Fiind sesizată despre abuzurile săvârșite, Inspecția Judiciară constată că starea de fapt a fost corect stabilită jn cauză, în ciuda faptului că expertiza judiciară întocmită în cauză dovedește o stare de fapt contrară.

- Curtea de Apel București, sesizată cu contestarea măsurii dispuse de Inspecția Judiciară, își contestă propria-i competență (de a cenzura actele Inspecției Judiciare), și mai mult, stabilește că nici Inspecția Judiciară nu poate face nimic când judecătorii sau procurorii nu își îndeplinesc în mod legal atribuțiunile stabilite de lege, în sarcina acestora.

În drept, recurentul - reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, pe motiv că sentința recurată este definitivă conform art. 46 din Legea nr. 305/2022.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 248 raportat la art. 489 alin. (1 din Cod procedură civilă, aceasta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat în cauză și respingerea recursului promovat de reclamant, ca inadmisibil.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea cauzei, s-a fixat primul termen pentru judecarea recursului promovat de reclamant la data de 20 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de recurentul-reclamant, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a reținut dosarul în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, astfel cum a fost invocată de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară în cadrul întâmpinării.

Soluția și considerentele instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124, 126 din Constituția României).

Totodată, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Așadar, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva Rezoluției de respingere a plângerii din 03 octombrie 2023 emisă de Inspector-șef C., prin care s-a respins plângerea reclamantului împotriva Rezoluției de clasare din data de 31.08.2023 emisă de Inspector Judiciar judecător D., solicitând admiterea contestației formulate și pe fond anularea rezoluțiilor atacate și retrimiterea cauzei pentru completarea verificării, în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate.

Prin sentința recurată s-a respins contestația, iar împotriva acesteia reclamantul a prmovat recurs.

Înalta Curte, înainte de a trece la analizarea pe fond a recursului, reține mai întâi că, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, așadar anterior momentului introducerii pe rolul instanței a cererii de chemare în judecată, respectiv 30 octombrie 2023, hotărârile secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București prin care se soluționează contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară și împotriva rezoluțiilor inspectorului-șef sunt definitive.

Prin raportare la dispozițiile legale antereferite, se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, în vederea respectării principiului legalității căii de atac, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată de intimata Inspecția Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1022 din data de 13 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 mai 2025.