ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.07.2020 sub nr. x/2/2020 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de judecată, să constate calitate de colaborator al Securității a pârâtului A.

Prin Sentința civilă nr. 414 din data de 7 martie 2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate anterior a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii introductive și a constatării calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.

În speță, o parte semnificativă a denunțurilor referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist se referă fie la ascultarea postului de radio X, fie la „colportarea” știrilor difuzate de acest post. Veridicitatea informațiilor furnizate de către pârât sub numele conspirativ „B" este probată de nota ofițerului de Securitate, astfel: > Nota ofițerului: „Sarcini: Sursa a fost instruită să urmărească în continuare comportamentul elementului, cât și să poarte discuții în mod legendat cu acesta, iar din discuțiile purtate să reiasă dacă acesta se manifestă negativ cu privire la politica prezentă a partidului și statului nostru. Măsuri: Voi verifica direct, cât și cu ajutorul sursei de informare cu numele conspirativ

cu privire la cele semnalate în prezentul material." (dosar nr. (...), f. 24-24v).

Această notă a ofițerului, coroborată cu nota informativă furnizată de către pârât, precum și cu angajamentul olograf semnat cu numele real demonstrează, contrar celor reținute în sentința recurată, îndeplinirea condițiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității. Nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați. Nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

În egală măsură, a doua condiție legală nu face nici un fel de referire la notorietatea informațiilor, dacă Securitatea știa și din alte surse și practic se adaugă la lege. Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă și să ia în calcul și ipoteza în care Securitatea nu cunoștea atitudinile/opiniile persoanei denunțate. Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați, conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate asupra celor denunțați și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viață privată. Îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați.

Mai arată că, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza prevăzută în mod excepțional de dispozițiile art. 2 lit. b teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a nu se reține calitatea de colaborator al Securității unei persoane care a furnizat informații în sensul primei teze a aceluiași art., întrucât informațiile nu au fost date într-o anchetă și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informațiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații conspirate cu Securitate si sub acoperirea unui nume conspirativ, situație care exclude o anchetă/eventuale presiuni.

Deși legal citat, intimatul-pârât A nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât A.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, iar această soluție a fost criticată pentru nelegalitate, de către recurentul-pârât, din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 2 lit. b O.U.G. nr.24/2008, aceste critici subsumându-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

Instanța de control judiciar observă că verificarea pârâtului s-a făcut de reclamant în temeiul prevederilor art. 3 lit. g din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din actul normativ, CNSAS verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b – h1). Astfel, procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 a fost declanșată ca urmare a calității deținute de persoana vizată la acel moment, respectiv viceprimar al comunei Y, județul Z.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr.24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b din OUG nr. 24/2008 noțiunea de colaborator al Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

În ceea ce privește încadrarea activității desfășurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte apreciază că, în cauză, au fost dovedite condițiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv persoana să fi furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă Nota de constatare nr. DI/I/2053/16.12.2019, din care rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat pentru a oferi informații cu privire la colegii de serviciu și locuitorii din comună, precum și Angajamentul scris și semnat olograf de către intimatul-pârât, prin care și-a însușit numele conspirativ „B”. Prin Nota informativă din data de 23 iunie 1989, semnată cu acest nume conspirativ, pârâtul a dezvăluit Securității că numitul D „a discutat în prezența sursei că ar fi fost chemat de către organul de Miliție pentru că el ar fi discutat probleme politice ce le-ar fi auzit la aparatul de radio, respectiv vocea

, pe motiv că ar fi comentat știrile. Din discuțiile purtate, sursa a înțeles că acesta și-a schimbat atitudinea fată de persoanele din jurul său deoarece zicând că el nu a discutat cu rea voință cele ascultate la radio, iar unul din prietenii săi ar fi divulgat ceea ce a auzit el la județ. Sursa menționează că nu a făcut afirmații negative privind chemarea sa la postul de Miliție, cât și alte probleme care ar putea să îndemne și alți cetățeni să asculte și să comenteze știrile”.

Astfel, din informațiile furnizate, a rezultat că numitul D, asculta și colporta știrile transmise la postul de radio „X” și că fusese chemat la miliție, pentru a da explicații cu privire la comentarea unor știri ascultate pe acest post de radio. Or, este notorie împrejurarea că regimul comunist încerca să limiteze prin orice mijloace (bruiajul fiind cel mai cunoscut dintre ele) audierea emisiunilor acestui post.

În acest context, Înalta Curte constată că informațiile furnizate vizau activități considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertății de exprimare și libertății opiniilor și interzicea propriilor cetățeni să exprime comentarii negative la adresa regimului politic comunist sau să asculte posturi de radio care contestau acest regim. Devoalarea acestor acțiuni de către intimatul-pârât reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al persoanelor urmărite și putea atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist.

Înalta Curte subliniază că, și în situația în care informațiile comunicate de pârât erau cunoscute organelor Securității din alte surse, această împrejurare nu este de natură a-l exonera de aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008.

Cât privește consecințele produse de activitatea pârâtului cu privire la persoanele vizate, Înalta Curte constată că art. 2 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficientă „vizarea” unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informații era aptă să afecteze dreptul la viață privată al persoanelor vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea cuvântului, prevăzut de art. 19 din același pact și de Constituția României de la 1965, astfel cum a susținut și intimatul-reclamant CNSAS, iar intimatul-pârât putea și trebuia să conștientizeze că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanei denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale.

De altfel, instanța de recurs observă că informațiile furnizate de intimatul- pârât organelor de Securitate nu au rămas fără efect, în condițiile în care, prin nota ofițerului de securitate, atașată la fila 37 din dosarul instanței de fond, s-au trasat noi sarcini, în sensul că sursa a fost instruită să urmărească în continuare comportamentul elementului și să poarte discuții cu acesta din care să reiasă dacă acesta se manifestă negativ cu privire la politica prezentă a partidului și statului. Totodată, prin aceeași notă, s-au luat măsuri, în sensul verificării de către Lucrătorul Securității „direct, cât si cu ajutorul sursei de informare cu numele conspirativ

cu privire la cele semnalate” în nota informativă întocmită de intimatul-pârât.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile intimatului-pârât potrivit cărora faptele sale nu au produs consecințe asupra persoanei vizate de nota informativă.

Înalta Curte mai are în vedere și împrejurarea că situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar intimatul-pârât nu a indicat și probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

În concret, condițiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator doar în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat și condamnat, situație neregăsită în speță.

Conchizând, instanța de control judiciar reține că, ascultarea și colportarea știrilor difuzate de postul de radio X reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar activitatea intimatului-pârât de furnizare a unor informații de acest fel a produs încălcarea dreptului persoanei urmărite la viața privată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs sunt fondate și sunt apte să conducă la reformarea hotărârii recurate, întrucât aceasta nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul. Va casa sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata că pârâtul A a fost colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 414 din data de 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

Constată că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.