ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 119 din 27 februarie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, respingând cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că sentința atacată a dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță considerând îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 unor situații, care, în opinia părții, nu intră sub incidența textului de lege, operând așadar o extinderea nejustificată a aplicării normei.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, recurentul a apreciat că din conținutul notelor informative, respectiv al angajamentul de colaborare, nu rezultă îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv oferirea unor informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește angajamentul dat, a precizat că i s-a impus semnarea acestuia, prin care să-și asume obligația de a colabora cu organele de securitate și miliție, sub amenințarea arestării, ceea ce demonstrează că, deși în mod formal, și-a asumat obligații față de organele de securitate și miliție ale regimului comunist, nu a avut niciodată intenția de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu a urmărit ca prin eventualele informații oferite să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, semnând angajamentul exclusiv pentru a nu ajunge în pușcărie.

Referitor la conținutul cele două note informative, din 10.02.1988 și 18.01.1988, a susținut că "informațiile" furnizate sunt în fapt referiri cu un caracter mare de generalitate ce nu pot fi calificate denunțuri privind atitudini potrivnice regimului comunist și în același timp prin modul de redactare demonstrează faptul că nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Or, conținutul redat al notelor informative are un caracter profund neutru și nu vizează în niciun mod că prin informațiile oferite să se îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale unei anumite persoane, se referă la discuții generale ce aveau loc frecvent legate de marea nemulțumire a cetățenilor români din acea perioada, care era lipsa celor necesare traiului, nefiind indicate în concret criteriile de comparație ale nivelului de trai sau elementele negative ale regimului comunist român.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrative, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Înalta Curte reține, în esență, că recurentul-pârât nu contestă că a dat un angajament scris, din care rezultă asumarea obligației de colaborare cu organele de securitate și de miliție însă a susținut că i s-a impus semnarea acestui angajament sub amenințarea arestării, arătând, totodată, faptul că din conținutul notelor informative din dosarele informative nr. x (titular B.) și nr. x (titular C.) rezultă că informațiile furnizate sunt în fapt referiri cu un caracter general, vag ce nu pot fi calificate denunțuri privind atitudini potrivnice regimului comunist și nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din conținutul Notei de constatare nr. x/06.03.2019, rezultă că pârâtul a fost recrutat pe line de învățământ pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din comună, dar și pentru cunoașterea stării de spirit a populației. Ulterior, a fost folosit pentru supravegherea informativă a persoanelor din baza de lucru a comunei, a celor cu manifestări ostile, a celor care ascultă și colportează știrile transmise de posturile de radio occidentale, precum și a cetățenilor străini sosiți pe raza comunei. A semnat olograf un Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ "D.".

În conținutul notelor informative din dosarele informative nr. x (titular B.) și nr. x (titular C.), indicate în nota de constatare și depuse la dosar se reține:

- "Sursa informativă vă informează despre numitul B. ... Discutând cu acesta am constatat că nu studiază presa și nici nu discută despre știrile posturilor străine de propagandă capitalistă, în schimb discută deseori despre nivelul de trai din alte țări, ca de exemplu Ungaria, comparându-l cu cel din țara noastră";

- "Sursa informativă vă informează despre numitul C. ... Ori de câte ori am discutat cu acesta, nu s-a manifestat dușmănos la adresa politicii partidului și statului, dar este un element care, după ce consumă băuturi alcoolice, este nemulțumit și mai vorbește fără să gîndească tot felul de cuvinte privitoare la aprovizionare, comparativ cu alte țări" .

În ambele dosare informative, pe baza celor informate de sursa "D.", s-a dispus de către ofițerul de legătură, cu privire la cei denunțați, să fie încadrați și cu sursa "E.", x (fila x) și x .

Analizând probele administrate, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia că informațiile prezentate de pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume prin informațiile furnizate organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securității", presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, din conținutul notelor informative rezultă că informațiile furnizate de pârât îndeplinesc atât condiția de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și pe cea a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului (în speță viața privată)

Astfel, relatările legate de comparațiile dintre nivelul de trai din alte țări și comentariile față de lipsa alimentelor reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, acestea au evidențiat în esență "poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă" a celui urmărit față de politica partidului și statului, a conducerii acestora, față de regimul comunist, vădind interesul pentru opiniile celui vizat relativ la aspectele menționate, pentru anturajul acestuia, pentru opiniile și opțiunile economice și politice ale acestuia.

Prin urmare, rezultă că evidență că se denunță atitudini potrivnice regimului comunist, atitudini considerate grave în respectiva perioadă, susceptibile de a atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului.

Totodată, așa cum s-a arătat, informațiile furnizate vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fiind apte prin ele însele să conducă la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, câtă vreme informațiile referitoare la opiniile și la viața personală a unor cetățeni ajungeau la cunoștința Securității fără permisiunea celui denunțat.

În fine, se reține că O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Așadar, legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, adică expunerea persoanei denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității.

În concluzie, pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat.

Altfel spus, este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat, informațiile furnizate aveau aptitudinea de a aduce atingere dreptului la viață privată.

Referitor la alegațiile părții, în sensul că i s-a impus să semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea, însă nu a avut niciodată intenția de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu a urmărit ca prin eventualele informații oferite să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, acestea fiind considerate generale, instanța de recurs reține că nu pot fi primite, întrucât nu s-a făcut dovada unei eventuale constrângeri în sensul invocat, iar din cele două note informative rezultă că partea s-a referit la două persoane anume nominalizate, făcând trimitere la nemulțumirea celor care fac afirmații la adresa nivelului de trai/la aprovizionare, subliniind că acesta este comparat cu nivelul din alte țări, iar aceste delațiuni ale pârâtului nu au rămas fără urmări, în ambele cazuri dispunându-se urmărirea în continuare a persoanelor de către sursă, respectiv dirijarea inf. "E.".

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 119 din 27 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.