ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.06.2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 732 din 25 aprilie 2023, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Recurentul-reclamant consideră că prima instanță a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prin considerentele expuse s-au adăugat condiționări și circumstanțieri contrare prevederilor sus-menționate, dar și scopului actului normativ incident și jurisprudenței în materie.

Contrar celor reținute de prima instanță, toate notele informative furnizate de intimatul-pârât se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.

Atât comentariile negative la adresa conducerii de partid și de stat și a nivelului de trai, precum și ascultarea posturilor de radio străine, sunt considerate ca atitudini potrivnice regimului comunist.

Pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu prezintă relevanță motivul recrutării surselor și cu atât mai puțin dacă acestea au respectat sau nu motivul recrutării.

În speță, chiar dacă motivul recrutării intimatului-pârât are legătură cu desfășurarea activității la locul de muncă, faptul că acesta a furnizat informații privind atitudini potrivnice regimului comunist, demonstrează zelul colaboratorului "B." în raporturile cu Securitatea și faptul că nu au fost menajate interesele celor denunțați.

Caracterul benevol al colaborării rezultă din raportul datat 31.08.1984, pag. 5 din Nota de constatare, iar intimatul-pârât a inserat în notele sale informații privind atitudini potrivnice regimului comunist, motiv pentru care a și fost recompensat, ceea ce dovedește raporturile cu Securitatea și utilitatea informațiilor furnizate ce nu sunt contestate.

Contrar celor reținute de prima instanță, nu prezintă relevanță pentru constatarea calității de colaborator al Securității, dacă aceasta, prin lucrătorul său consemnează sau nu măsuri privind persoana denunțată, cum nu prezintă însemnătate nici tipologia acestor măsuri.

Constatarea calității de colaborator al Securității nu este condiționată de existența sau nu a măsurilor Securității, nu există un raport de tipul cauză-efect între conținutul informativ al notei și existența sau nu a consemnărilor ofițerului de legătură pe notele informative, astfel că nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost utile, împrejurarea nu se încadrează în cauzele de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În speță, pe baza informațiilor furnizate de intimatul-pârât au fost luate măsuri precum: includerea în baza de lucru, verificări pe linie de Securitate, documentarea activității, organizarea supravegherii informative, ce încălcau dreptul fundamental la viața privată și la libera exprimare.

De asemenea, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcut conștient, în momentul furnizării informațiilor persoana în cauză nu trebuia să cunoască dacă Securitatea avea cunoștință de situațiile pre care acesta urma să le denunțe.

Nu este necesară încălcarea drepturilor fundamentale, ci este suficient ca informațiile să vizeze încălcarea acestora, nefiind relevantă notorietatea informațiilor transmise către Securitate, în acest sens prima instanță a adăugat la lege.

Avându-se în vedere scopul ordonanței de urgență, deconspirarea Securității, stabilirea calității de colaborator, nu este condiționată de existența unei legături de cauzalitate între denunțarea atitudinilor potrivnice regimului comunist și reacția Securității împotriva persoanelor denunțate, nu se aplică principiile răspunderii delictuale.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Teza a II-a din același articol conține cazurile de exceptare, respectiv nu este considerată colaborator al Securității, persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Din conținutul normei sus-menționate reiese faptul că este colaboratoare a Securității persoana care a furnizat informații (indiferent sub ce formă), prin care s-au denunțat activități/atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, considerentele instanței de fond potrivit cărora, în contextul istoric al epocii, colaborarea cu organele de Securitate era dificil de înlăturat, notele informative să nu fie în percepția autorului lor, simple acte de informare neutre, ci să existe intenția de denunțare a persoanei și reprezentarea că pe baza notei, organele Securității urmau să îngrădească/să încalce drepturi fundamentale ale persoanei denunțate, ori să se dispună măsuri împotriva acesteia, sunt contrare prevederilor legale incidente, iar soluția primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte, prin jurisprudența constantă, exemplificată și prin motivele de recurs, consideră că este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații Securității, prin care se denunțau activități/atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informații au vizat îngrădirea/încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei denunțate.

De asemenea, norma analizată nu conține drept o condiție pentru definirea noțiunii de colaborator ca informațiile să nu fie cunoscute de către organele Securității, iar persoana în cauză să nu fie deja sub supraveghere ori să se consemneze măsurile ce vor fi luate.

Sunt irelevanțe și motivele recrutării intimatului-pârât sau dacă acesta a respectat motivul recrutării.

În speță, există un angajament dat de către intimatul-pârât, au fost furnizate informații pe care acesta le-a recunoscut și pentru care a fost recompensat, din conținutul cărora reiese că au fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, ratificat de România în anul 1974 și a dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din același Pact.

Normele incidente nu prevăd ca toate informațiile furnizate să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură notă de informații să se încadreze în textul legal.

În speță, sunt relevante Notele informative din 20.09.1985 și 17.04.1986 în care se menționează că numitul C. ascultă și comentează știrile postului Europa Liberă, precum și Nota din 12.11.1985, unde se critică politica dusă de conducerea de partid și de stat, toate acestea vizând în mod clar îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile legale impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului-pârât, iar acesta nu se află în situația de excepție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond pronunțând sentința atacată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material analizate.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 732 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.