ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 18.08.2020, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., să constatate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 284 din 9 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (O.U.G. nr. 24/2008)", ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situației de fapt, reclamantul arată că, în cauză, este îndeplinită atât condiția referitoare la denunțarea unor atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale.

În opinia recurentului reclamant, este demonstrată prima condiție impusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist.

Arată recurentul reclamant că opinia tranșantă exprimată de persoana denunțată reprezintă denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, care, potrivit notei scrise de intimatul-pârât "are limba mai ascuțită, și tot timpul în discuții a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situația de la noi în țară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă și satele".

De altfel, arată recurentul, pentru însuși intimatul-pârât era "cert" că atitudinea celei pe care o denunța era potrivnică regimului comunist din România:

"Cert este că S. nu are o poziție corectă față de România, dar că cei doi copii au puterea să o tempereze" se arată în nota scrisă de intimatul-pârât.

În plus, reacția membrilor familiei doamnei B., așa cum rezultă aceasta din nota scrisă de intimatul-pârât, în sensul că aceștia "Ulterior se scuzau și ne spunea să nu o băgăm în seamă" dovedește teama acestora față de un posibil denunț care ar fi divulgat poziția anticomunistă a doamnei B. și care ar fi expus-o pe această posibilelor măsuri represive ale regimului comunist din România. Așa cum s-a dovedit, teama familiei persoanei denunțate a fost cât se poate de întemeiată, întrucât intimatul-pârât avea să informeze Securitatea, în detaliu, despre poziția anticomunistă a doamnei B.

Din sfera atitudinilor potrivnice regimului făcea parte exprimarea oricărei nemulțumiri legate de nivelul de trai din România. Denunțarea unei persoane care își exprima nemulțumirea față de condițiile grele de viață din timpul regimului comunist reprezenta denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Era de neconceput ca o astfel de nemulțumire să poată fi exprimată în presa scrisă, radio, televiziune sau în cadrul unor reuniuni oficiale. Dacă era exprimată într-un cerc restrâns și ajungea la cunoștința autorităților, o atare nemulțumire putea atrage repercusiuni asupra celui care o exprima. Astfel de opinii erau neagreate de regim.

Potrivit propagandei regimului, românii erau deosebit de mulțumiți de nivelul lor de trai, condițiile de viață din România se ridicau la cele mai înalte standarde, iar problemele care generau nemulțumirea persoanei denunțate - lipsa alimentelor, existența unei crize totale, problema datoriilor, distrugerea satelor - nu puteau exista în socialism. Prin urmare, o persoană care ar fi îndrăznit să pună în discuție aceste probleme ar fi fost catalogată drept un adversar al regimului.

Or, în speță, arată recurentul, persoana denunțată contrazicea vădit susținerile oficialilor regimului comunist.

Atât timp cât o anumită opinie era dezaprobată de puterea comunistă, astfel că, fie se încerca izolarea persoanei care avea curajul de a o susține, fie se încerca influențarea acesteia pentru schimbarea opiniei sale, însemna că regimul comunist privea respectiva atitudine ca fiindu-i potrivnică.

Recurentul învederează că a doua condiție de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. Și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informație, asupra persoanei denunțate ar fi putut să se desfășoare acțiuni de investigare din partea Securității. Or, aceste posibile acțiuni de investigare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre persoana denunțată, fără acordul acesteia.

În opinia recurentului, această condiție nu este doar îndeplinită, ci și depășită în speță, câtă vreme informațiile referitoare la viața personală, preocupările, activitățile și convingerile unei persoane ajungeau la cunoștința Securității, fără permisiunea celei denunțate.

Astfel, încălcarea dreptului la viață privată este efectivă și nu doar potențială (prin urmare, mai mult decât cere definiția legală).De asemenea, măsurile de urmărire se înăspreau, dacă persoana denunțată se afla deja în atenția Securității.

În opinia recurentului, nu prezintă relevanță împrejurarea că persoana denunțată emigrase în Occident.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată este nelegală și că instanța a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în condițiile în care în considerentele sentinței atacate s-a reținut că pârâtul a afirmat că a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele sentinței atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În plus, atât timp cât sentința atacată cuprinde motive contradictorii, în speță devine incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

În acest sens, se arată că în sentință s-a reținut, pe de o parte, că:

"informațiile furnizate de pârât se refereau la un fapt obiectiv, precum superioritatea condițiilor de trai din Germania", iar pe de altă parte, tot din considerentele hotărârii primei instanțe, reiese că informațiile furnizate Securității de intimatul-pârât nu se refereau la un fapt obiectiv, ci, potrivit Sentinței atacate, la "nemulțumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel, nu se identifică vreo critică la adresa partidului".

Susține recurentul că, pe de o parte, prima instanță arată că informațiile furnizate de intimat Securității s-ar referi la un fapt obiectiv și acesta ar fi motivul pentru care nu s-ar putea considera că respectivele informații denunță o atitudine potrivnică regimului comunist, iar, pe de altă parte, în considerentele aceleiași hotărâri se arată că informațiile transmise de intimat Securității se referă la "nemulțumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania" (sublinierea CNSAS), prin urmare nu se referă la fapt obiectiv, ci la manifestarea unei atitudini de nemulțumire.

Astfel, sunt contradictorii considerentele hotărârii atacate care afirmă, pe de o parte, că informațiile analizate s-ar referi la un fapt obiectiv - prin urmare, nu la atitudinea unei/unor persoane față de acest fapt - iar, pe de altă parte, că aceste informații se referă la "nemulțumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania" (sublinierea CNSAS) - prin urmare, la atitudinile exprimate de C..A. despre respectivul fapt obiectiv.

Contradicția evidentă dintre considerentele redate, cu privire la aspectul determinant, atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

De asemenea, se arată că sentința recurată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, situație ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

În primul rând, sentința atacată a încălcat și a aplicat greșit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atât timp cât prima instanță a considerat drept simple referiri la un fapt obiectiv, opinia tranșantă exprimată de persoana denunțată B. (prescurtarea CNSAS), care, potrivit notei scrise de intimatul-pârât "are limba mai ascuțită, și tot timpul în discuții a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situația de la noi în țară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă și satele".

Practic, abordarea primei instanțe este în sensul neaplicării, iar nu în sensul aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În opinia recurentului, confuzia dintre nemulțumirea manifestată de o persoană denunțată și starea de fapt față de care aceasta își exprima nemulțumirea este rezultatul interpretării eronate a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Atât timp cât prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, definind noțiunea de colaborator al Securității, fac referire la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, rezultă că intenția legiuitorului a fost ca, în situația în care o persoană denunțată își manifesta nemulțumirea față de o situație de fapt din perioada comunistă (sau cu privire la mai multe astfel de situații, cum este cazul în cauza de față), să fie analizată atitudinea de nemulțumire exprimată de persoana la care se referă denunțul. Este total contrar intenției clare a legiuitorului ca un denunț de acest fel să fie privit drept analizarea obiectivă a situației de fapt care făcea obiectul reacției de nemulțumire.

În cauza de față, este dincolo de orice dubiu că denunțul intimatului se referă la nemulțumirea doamnei B. față de faptul că "că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă și satele", iar nu doar o simplă analiză economică realizată de intimat cu privire la situația din România.

Susține recurentul că este eronată și interpretarea primei instanțe, potrivit căreia nota scrisă de intimat și furnizată Securității se referă la "nemulțumirile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel, nu se identifică vreo critică la adresa partidului" (s.n.).

Sentința atacată a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, întrucât art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu limitează denunțarea atitudinilor potrivnice regimului doar la acele situații în care persoana denunțată făcea referire explicită la D. sau la regimul comunist. Este suficent, potrivit definiției legale a noțiunii de colaborator al Securității, ca persoana denunțată să își exprime o atitudine neagreată de regim, nefiind necesar, pentru constatarea calității de colaborator al Securității, ca respectiva persoană denunțată să menționeze expres numele D..

Este evident că exprimarea nemulțumirii față de nivelul foarte scăzut de trai din România, față de situația datoriilor Statului Român sau față de distrugerea localităților rurale reprezintă nemulțumirea față de D. care, prin politica sa, era autorul situației dezastruoase - caracterizată de doamna B. (prescurtarea CNSAS) drept "o criză totală" - față de care își exprima nemulțumirea persoana denunțată.

În consecință, sentința atacată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (atât prima teză, cât și teza a doua și teza a treia), atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

De asemenea, caracterul contradictoriu al considerentelor sentinței atacate atrage incidența art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, apreciind că sentința recurată este legală, instanța Curții de Apel București realizând o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege aplicabile situației personale concrete, a intimatului pârât A., în raport de actele dosarului personal analizat.

Arată că așa cum corect a reținut instanța de fond, din actele și lucrările acestui dosar, nu rezultă că intimatul pârât a urmărit prin notele informative analizate, denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fi fost de natură a conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cu referire la persoanele vizate în acele note informative.

În consecință, consideră că motivele de recurs privesc aspecte de netemeinicie invocate prin raportare la altecazuri și la interprerarea proprie dată de CNSAS dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind în concret, motive de nelegalitate a sentinței recurate .

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Înalta Curte constată că, așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare nr. x/07.08.2019, pârâtul A. a fost recrutat pentru încadrarea informativă a familiei J., familie stabilită de câțiva ani în RFG, sens în care pârâtul a întocmit și semnat olograf un angajament datat 29.06.1989, preluând numele conspirativ de informator "E."

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs împotriva soluției prin care Curtea de apel a respins acțiunea și a constatat că nu se poate reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Nu poate fi primită susținerea recurentului reclamant în sensul că sunt contradictorii considerentele sentinței atacate, care afirmă, pe de o parte, că informațiile analizate s-ar referi la un fapt obiectiv, iar pe de altă parte, că aceste informații se referă la nemulțumirile familiei C. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania.

În acest sens, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a arătat că, în nota informativă datată 14.09.1989, nu se identifică vreo critică la adresa partidului, pârâtul relatând nemulțumirile familiei C. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania, astfel că nu se poate stabili modul în care, prin aceasta informație, pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale altor persoane.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se poate reține vreo contradictorialitate în considerentele sentinței atacate, argumentele instanței de fond, cu privire la aspectul menționat, explicând în mod logic motivul pentru care informațiile furnizate prin nota informativă nu sunt de natură a viza îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale altor persoane.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității";

- prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, este de necontestat că, pentru constatarea calității de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informații, în sensul menționat de actul normativ, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care își întemeiază acțiunea reclamantul și la care s-a făcut referire în acțiune și apoi în recurs.

Cu alte cuvinte, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, și nu a unor informații cu caracter general.

Mai mult, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați deși puteau, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. În consecință, cu îndeplinirea condițiile prevăzute de actul normativ, denunțarea unei conduite potrivnice regimului comunist implică denunțarea unei conduite care ar fi nocivă pentru cel denunțat și, în plus, un astfel de denunț nu și-ar mai avea rostul într-o ordine democratică.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

În cauză, din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul A., care a primit avizare pozitivă pentru a face o excursie în R.F.G., a fost recrutat pentru încadrarea informativă a familiei J, familie stabilită de câțiva ani în această țară, în acest sens semnând olograf un angajament datat 29.06.1989, în urma căruia a preluat numele conspirativ de informator "E." .

Înalta Curte reține că prin nota scrisă de intimatul-pârât, semnată cu numele conspirativ E., în data de 14.09.1989, acesta a relatat că "La invitația familiei C.., stabilită legal în RFG, în perioada 7 august - 7 septembrie, i-am făcut o vizită în orașul Guttersloh. Ajunși la A. împreună cu familia B.I., timp de 10 zile ne-a asigurat mâncare și cazare, iar noi i-am oferit câteva atenții de artizanat și porțelan. C.. posedă o casă cu patru nivele în localitatea sus-menționată, cu tot confortul./…/În discuțiile purtate, am reținut că mai înainte fuseseră vizitați de un prieten de la Deva pe numele F.., de profesie șef local. Transmițându-i salutări de la C., A. s-a arătat interesată de acesta și să-i povestesc cu lux de amănunte ce face. Sesizând afecțiunea deosebită față de C., i-am sugerat să nu se mai frământe atâta că V. nu prea se frământă pentru ea, că noutățile care apar la întreprindere l-au făcut să o dea uitării. Imediat am sesizat că o trec lacrimile și cu o notă de furie s-a exprimat în felul următor: Am ținut foarte mult la el și am dorit să fie aici lângă mine, dar dacă tu îmi spui așa, înseamnă că așa este. Aveam de gând să-i trimit prin tine un video, dar nu-I mai trimit. Ca să-i întăresc și mai mult această idee, i-am zis: Uite măi A, nici măcar o scrisoare nu ți-a transmis, un semn de prețuire. Argumentele mele au prins și A. n-a mai făcut nici o discuție despre C. toată perioada cât am stat. Am constatat că îi este dor de țară./…/.

B., spre deosebire de fiică, A., și W. are limba mai ascuțită, și tot timpul în discuții a încercat să pună într-o lumină nefavorabilă situația de la noi în țară, în sensul că avem datorii, că nu avem ce mânca, este o criză totală, ba, mai mult, că se dărâmă și satele. A. și W., cu mult respect față de noi, ori de câte ori S. făcea asemenea afirmații, o întrerupeau brusc, spunându-i să nu uite că a trăit în România și nu a trăit niciodată rău. Ulterior se scuzau și ne spunea să nu o băgăm în seamă./…/Cert este că S. nu are o poziție corectă față de România, dar că cei doi copii au puterea să o tempereze/…/.

În concluzie, fam. J, prin situația lor materială și financiară, se bucură de stima și respectul nemților din jur, mai ales S. Am continuat drumul prin Italia, unde în Veneția am întâlnit întâmplător un român din București, stabilit prin căsătorie în Veneția. Văzând mașinile, a venit la noi și f. bucuros ne-a întrebat ce mai este prin România că și el intenționează să vină în București, unde are rude. Alți români n-am mai întâlnit, afară de unul din Ungaria care a trecut fraudulos frontiera în luna martie- aprilie, spunea că din cauza soției. Din discuții mi s-a părut că nu e în deplinătatea facultăților mintale. Am încercat să-l conving să se întoarcă, dar nu a fost chip, spunând că se duce în Austria. Alte probleme deosebite nu au rezultat."

Astfe, în ceea ce privește informațiile furnizate de pârât prin nota informativă din 14.09.1989, se constată, că aceste informații se referă la comentariile familiei C.. privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Germania și nu sunt de natură să conducă la îngrădirea drepturilor si libertăților acestora.

Faptul că informațiile furnizate de pârât cu privire la C.. nu au fost importante pentru organele de Securitate și nu au produs prin ele însele consecințe asupra membrilor acestei familii, rezultă și din nota întocmită de ofițerul G. referitoare la informațiile furnizate de pârât.

Astfel, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv din nota de constatare emisă de CNSAS, aflată la filele x, punctul de vedere al ofițerului G. a fost în sensul că "din materialul furnizat de sursa E., rezultă că C. are o situație materială bună, iar față de țara noastră adoptă o poziție corespunzătoare, cu excepția H., care așa cum rezultă din material, poate fi determinată să aibă o poziție corectă."

Contrar susținerilor recurentului, organele de Securitate nu au reținut că ar exista o poziție anticomunistă, informațiile furnizate de pârât nefiind de natură să conducă la îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale unor persoane.

În acest context, Înalta Curte are în vedere faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu simpla existență a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Prin urmare, întrucât notele scrise de intimatul-pârât nu au cuprins informații din care să rezulte o activitate potrivnică regimului comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu relevă calitatea pârâtului de colaborator al Securității, în sensul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 284 din 9 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.