ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2024

HOTĂRÂRE
17.10.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 785 din 9 mai 2023, Curtea de Apel București:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis pe fond cererea formulată de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât A. formulează critici privind aplicarea greșită a normelor de drept material de către Curtea de Apel București, în cadrul sentinței civile recurate. Fundamentul recursului constă în interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situația personală a recurentului, care susține că, la data semnării angajamentului de colaborare cu Securitatea, era minor, neîmplinind vârsta de 16 ani.

Recurentul arată că angajamentul de colaborare a fost semnat la data de 15.01.1975, când era elev la Liceul Agricol din Curtea de Argeș și avea vârsta de 15 ani și 9 luni, ceea ce, în opinia sa, îl plasează în afara definiției legale a colaboratorului, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Acest text legal prevede că persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră vârsta de 16 ani, nu pot fi considerate colaboratori, în măsura în care această împrejurare se coroborează cu alte probe. Recurentul susține că instanța de fond a interpretat greșit sintagma "data colaborării", considerând că aceasta se referă la întreaga perioadă de furnizare a informațiilor, și nu la momentul inițial al semnării angajamentului, care, în opinia sa, este decisiv pentru stabilirea calității de colaborator.

În continuare, recurentul invocă faptul că, în perioada colaborării, a fost supus unor constrângeri instituționale și sociale, fiind recrutat ca elev, apoi ca militar în termen, iar ulterior ca angajat, în condiții de presiune și amenințare, fără posibilitatea reală de a refuza sau de a întrerupe colaborarea. În acest sens, se susține că voința exprimată nu a fost liberă și conștientă, ci rezultatul unui context coercitiv specific regimului totalitar, ceea ce ar trebui să fie avut în vedere în interpretarea normelor legale incidente.

Recurentul mai arată că informațiile furnizate nu au avut relevanță pentru securitatea națională, nu au generat consecințe negative pentru persoanele vizate și nu au condus la restrângerea drepturilor și libertăților acestora. Prin urmare, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, iar instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pronunțând o hotărâre nelegală.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 785/2023 și, în rejudecare, respingerea cererii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

Intimatul-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În raport cu criticile formulate de recurentul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, întrucât sentința civilă nr. 785/2023 pronunțată de Curtea de Apel București reflectă o aplicare corectă și riguroasă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în concordanță cu probele administrate și cu finalitatea reglementării.

Referitor la critica privind vârsta recurentului la data semnării angajamentului de colaborare, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că semnarea angajamentului nu este, în sine, determinantă pentru stabilirea calității de colaborator, ci momentul efectiv al furnizării informațiilor care întrunesc condițiile legale. Potrivit definiției legale, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent de forma acestora, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Textul legal prevede că persoanele care, la data colaborării, nu împliniseră vârsta de 16 ani, nu sunt avute în vedere de definiție, în măsura în care această împrejurare se coroborează cu alte probe. Or, din înscrisurile aflate la dosar, instanța a constatat că recurentul a furnizat note informative în perioada 1980-1986, când avea între 21 și 27 de ani, ceea ce exclude aplicabilitatea excepției legale privind minoritatea.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la lipsa consimțământului liber și conștient, instanța de fond a analizat această apărare și a concluzionat că, deși contextul istoric este relevant, el nu poate înlătura răspunderea juridică atunci când colaborarea s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, în mod voluntar și cu consecințe directe asupra drepturilor altor persoane. Recurentul a continuat să furnizeze informații după împlinirea vârstei de 16 ani, în calitate de militar și ulterior ca angajat, fiind remunerat în mai multe rânduri pentru activitatea sa, ceea ce denotă asumarea conștientă a rolului de colaborator.

Critica privind lipsa relevanței informațiilor furnizate este, de asemenea, nefondată. Instanța de fond a reținut că recurentul a denunțat colegi, prieteni și persoane din mediul profesional pentru ascultarea posturilor de radio interzise, exprimarea de opinii politice, apartenența religioasă sau istorică, iar aceste informații au fost urmate, în unele cazuri, de deschiderea unor dosare de urmărire informativă. Așadar, activitatea desfășurată a avut ca rezultat îngrădirea libertății de exprimare, a vieții private și a libertății religioase, ceea ce corespunde exact definiției legale a colaboratorului, fără a fi necesară demonstrarea unui prejudiciu concret sau a unei afectări directe a securității naționale.

În concluzie, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că recurentul a desfășurat activități de colaborare cu Securitatea în perioada în care era major, în mod voluntar și cu efecte asupra drepturilor fundamentale ale altor persoane.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, în raport cu probatoriul administrat și susținerile părților.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 785 din data de 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-02-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2023
Ședința publică din data de 16 februarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curți
ÎCCJ 2024-04-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2024
Ședința publică din data de 18 aprilie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2025-01-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2025
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a IX-a contencio
ÎCCJ 2023-11-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5550/2023
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Cur
ÎCCJ 2024-04-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2228/2024
Ședința publică din data de 17 aprilie 2024 Asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
Sursă