ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2025

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

1.Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2023, sub nr. x/44/2023, pe rolul Curții de Apel Galați – Secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A S.R.L., B și C au formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând:

- anularea HG nr. 903/2022 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții "Autostrada Focșani-Bacău", județele Vrancea și Bacău;

- anularea HG nr. 1536/2022 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Focșani-Bacău", aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum și a listei imobilelor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național. (filele 2-15).

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 76 din 4 martie 2024, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, ca nefondată.

A respins acțiunea formulată de reclamanții B, C și A în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B, C și A, solcitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond să se admită cererea de chemare în judecată, apreciind că hotărârea pronunțată este nelegala atât din perspectiva faptului ca aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conținând totodată motive străine de natura cauzei, cât și din perspectiva încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material incidente în cauză.

Subsumat acestui motiv, recurenții au arătat că instanța a motivat insuficient, denaturând sensul acțiunii și făcând abstracție de realitate, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la proprietate privată, că s-a comis o eroare din punctul de vedere al persoanei în patrimoniul căreia se produc efectele exproprierii, respectiv nu a fost avută în vedere situația S.C. A S.R.L., D, prin ignorarea existenței acesteia, actul administrativ apărând ca nemotivat.

Respectiv, au criticat aceștia modalitatea în care instanța de fond a aplicat și interpretat OUG nr. 57/2019 (Codul administrativ) și H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

(i) Referitor la interpretarea și aplicarea greșita a principiilor de drept administrativ cuprinse în O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precizează că prima instanță nu a observat încălcarea de către legislator a principiului proporționalității prin prisma compensării pierderilor. Respectiv, nu a avut în vedere, că indicatorii tehnico-economici ar trebui sa reflecte valorile economice de înlocuire a tuturor obiectivelor supuse exproprierii. În cauză, la data elaborării și emiterii HG nr. 903/2022, autoritățile implicate aveau cunoștința despre existența obiectivului A și se purtau discuții cu privire la valoarea de înlocuire a acestei ferme, ținându-se cont atât de efectivele de bovine, cât și de pierderea certificării Bio a fermei. Dar, s-a ajuns în situația în care, din cauza lipsei de colaborare dintre CNAIR și E, s-a emis o hotărâre nelegală prin neluarea în considerare a realității tehnico-economice din teren, respectiv au fost ignorate pagubele provocate obiectului de activitate și obiectivului investițional, D, ceea ce reprezintă un prejudiciu atât din punct de vedere moral, cât și material.

(ii) interpretarea și aplicarea greșita a dispozițiilor H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Cu privire la acest aspect, au menționat recurenții că, potrivit art. 4 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local: „hotărârea va fi însoțită de planul topografic care conține coridorul de expropriere, realizat în sistem național de proiecție STEREOGRAFIC 1970, avizat și recepționat de către Agenda Națională de Cadastru si Publicitate Imobiliara".

Or, în speță, modalitatea de întocmire a documentației tehnico-economice apare ca fiind realizată într-un mod lacunar și nedocumentat, avizarea documentației aferente de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliara Vrancea neechivalând cu îndeplinirea acestei obligații într-un mod legal și corect, întrucât s-a ignorat realitatea din teren, conducând la o prejudiciere a proprietarilor imobilelor afectate.

Și conchid în sensul că Hotărârile de Guvern atacate au fost lipsite de o documentație temeinica, fiind totodată emise prin abuzul de prerogative de putere publică pe care legea le conferă autorităților în acest sens.

Mai reclamă recurenții încălcarea principiului proporționalității între interesul public și cel privat în adoptarea celor două hotărâri.

(iii) Interpretarea și aplicarea greșita a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția României.

Consideră recurenții-reclamanți că soluția instanței cu privire problematica exproprierii ca fiind un drept al autorității publice, iar nu o măsura excepțională, în raport de dreptul de proprietate privată, este una eronată.

Dacă instanța de fond ar fi apreciat în mod corect și în concordanta cu prevederile legale incidente, care reglementează si definesc măsura excepțională a exproprierii, ar fi constatat ca în speța echilibrul și proporțiile dintre interesul public și interesul privat nu sunt respectate, cele doua Hotărâri de Guvern fiind emise în mod nelegal.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat nulitatea recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. pr. civ., invocate.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a răspuns tuturor motivelor invocate de recurenți, a analizat în mod real concluziile părților și a răspuns argumentelor principale invocate, chiar daca nu a răspuns detaliat fiecărui argument, ceea ce face ca exigențele art. 425 C. proc. civ. să fi fost pe deplin respectate.

De asemenea, referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., menționează că argumentațiile recurenților-reclamanți din cererea de recurs vizează doar fondul cauzei, iar nu interpretarea și aplicarea greșită a vreunor norme de drept material.

Mai mult, consideră corectă respingerea de către instanța de fond a argumentelor reclamanților privind pretinsa realizare defectuoasa sau incompleta a documentației care a stat la baza adoptării HG nr. 903/2022 și HG nr. 1536/ 2022, în condițiile în care documentația a fost avizată de către instituțiile abilitate. Autoritățile publice au depus toate diligentele pentru a urma o procedură echitabilă, care să aibă ca finalitate satisfacerea atât a interesului public, cât și a interesului privat, individual ori colectiv.

Intimatul-pârât, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a depus întâmpinare prin care, cu titlu preliminar, au invocat excepția tardivității depunerii cererii de recurs.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A S.R.L., întrucât nu este titularul dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv nu are calitatea procesuală în a solicita instanței să dispună anularea H.G. nr. 903/2022 și H.G. nr. 1536/2022, în condițiile în care nu menționează și nici nu dovedește existența unui drept de proprietate sau a altui drept real asupra vreunuia din imobilele afectate de expropriere, astfel cum sunt prevăzute în lista anexă la hotărâre.

În ceea ce privește susținerea recurenților la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a principiilor de drept administrativ cuprinse în O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ și a Legii nr. 554/2004, învederează că aceștia nu au argumente legale, simplele nemulțumiri față de faptul că, prin procedura de expropriere, CNAIR și E nu au analizat, în cadrul indicatorilor tehnico-economici și valoarea investițiilor efectuate de către S.C. A S.R.L., neputând conduce la concluzia că sentința este nelegala.

În mod corect și legal instanța de fond a constatat că prin H.G nr. 1536/19.12.2022 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „Autostrada Focșani-Bacău”, conform variantei finale a studiului de fezabilitate, a fost aprobată declanșarea procedurii de expropriere pentru demararea lucrării de utilitate publică de interes național, expropriator fiind statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere-S.A., proprietarii sau deținătorii acestora, precum si sumele individuale aferente despăgubirilor prevăzute în anexa nr. 2.

A mai reținut instanța de judecată că, în cauză, prin H.G nr.1536/2022 nu a fost expropriat vreun imobil aparținând S.C. A S.R.L și prin urmare în mod corect nu a fost menționată ferma zootehnică în Anexa nr.2, deși se cunoșteau nemulțumirile societății în legătură cu afectarea activității sale. Ceea ce s-a supus exproprierii prin H.G. nr. 1536/2022 au fost imobilele și nu obiectul de activitate al societății sau obiectivul investițional, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită pentru imobile și nu pentru pretinsele pagube provocate societății de traseul autostrăzii. De asemenea, instanța a constatat în mod legal că reclamanții B și C nu au contestat valoarea despăgubirilor, iar în ceea ce privește determinarea naturii și valorii impactului pe care traseul autostrăzii îl are asupra S.C. A S.R.L, instanța corect a reținut că aceasta excede obiectului acțiunii.

De asemenea, consideră corectă agumentația instanței potrivit căreia, prin emiterea H.G. nr. 903/2022 și H.G. nr. 1536/2022, autoritățile publice nu au acționat cu exces de putere, exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice făcându-se în limitele prevăzute de Legea nr. 255/2010.

În cauză nu se poate reține nelegalitatea H.G. nr. 903/2022 și H.G. nr.1536/2022, reclamanții neprezentând decât critici ce incumbă exclusiv procedurii de expropriere, iar nu situației reglementate prin actele administrative.

La elaborarea actelor normative au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009.

Prin urmare, susținerile recurenților-reclamanți sunt neîntemeiate, iar soluția pronunțată de prima instanță se impune a fi menținută, întrucât aceasta a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale în vigoare, în funcție de situația de fapt care își găsește suport în probatoriul administrat.

În ceea ce privește susținerea reclamanților - recurenți cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, insistând asupra faptului că în cauză nu există o expertiză topografică care să evidențieze fiecare imobil supus exproprierii, apreciază intimatul că nici aceasta nu poate fi primită având în vedere faptul că, așa cum a constatat și instanța de judecată, planul topografic care conține coridorul de expropriere a fost avizat de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea, documentația tehnico-economică privind fazele de proiectare fiind comunicate la dosar de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pe DVV.

Proprietarii terenurilor supuse exproprierii erau doar B și C, prin H.G nr. 1536/2022 nefiind expropriat vreun imobil aparținând S.C. A S.R.L.

Ceea ce s-a supus exproprierii prin H.G. nr. 1536/2022 au fost imobilele și nu obiectul de activitate al societății sau obiectivul investițional, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită pentru imobile și nu pentru pretinsele pagube provocate societății de traseul autostrăzii.

Referitor la susținerea reclamanților - recurenți cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, menționează că atât H.G. nr. 903/2022, cât și H.G. nr. 1536/2022 au fost emise în baza întregii documentații întocmite și avizate de către autoritățile competente. Guvernul României nu a acționat cu abuz de putere, în cauză fiind justificată procedura de expropriere pentru demararea lucrării de utilitate publică de interes național, expropriator fiind statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Chestiuni de fapt relevante.

A a fost înființată în 1996 și are ca obiect principal de activitate creșterea în sistem ecologic a vacilor de lapte, având un număr estimativ de 830 de vaci din rasa Hoilstein, fiind unul dintre cei mai importanți furnizori de lapte BIO la nivel național, cu capital privat integral romanesc, ce își desfășoară activitatea în domeniul agriculturii și zootehniei în comuna X, județul Vrancea.

Ferma, ca și construcții efective, respectiv grajduri, anexe, silozuri, adăposturi animale, platforme betonate, birouri etc. se întinde pe aproximativ cinci hectare, iar diferența de șaptezeci și trei de hectare (pe o lungime aproximativ de 3,2 km și o lățime de aproximativ 400 m) deservește ferma, respectiv furajarea și mobilitatea animalelor.

Ferma F este deținută de B, iar activitatea acesteia se desfășoară pe terenul deținut de către soții G și C.

În anul 2018 a fost semnat contractul de servicii care avea ca obiect Elaborarea Studiului de Fezabilitate și a Proiectului Tehnic pentru drum de mare viteza Focșani-Bacău, iar în anul 2020 a fost finalizata Analiza Multicriterială de traseu și a fost avizata varianta de traseu finală.

Având în vedere că, din documentația anterior menționată, rezulta faptul că drumul de mare viteza Focșani-Bacău urma să împartă în doua ferma, reclamanții B și C, au demarat o serie de acțiuni în vederea aducerii la cunoștința autorităților a importanta fermei, a specificității acesteia și a prejudiciior pe care un astfel de proiect îl aducea.

Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 903/2022 au fost aprobați indicatorii tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții „Autostrada Focsani-Bacau", județele Vrancea și Bacău și s-a stabilit că finanțarea obiectivului de investiții ai cărui indicatori sunt aprobați la art. 1 se realizează din fonduri externe nerambursabile (PNRR) și de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transportului si Infrastructurii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, precum și din alte surse legal constituite, conform programelor de investiții publice aprobate potrivit legii.

Ulterior a fost adoptată Hotărârea nr. 1536/2022, prin care:

(i) se aprobă amplasamentul lucrării de utilitate publica de interes național „Autostrada Focsani-Bacău";

(ii) se aprobă declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publica de interes național „Autostrada Focsani-Bacau";

(iii) se aprobă lista cuprinzând imobilele proprietate privată suspuse exproprierii potrivit alin. (1) situate pe raza localităților municipiului Focșani, precum și lista imobilelor proprietate publica a statului si a unităților administrativ-teritoriale care fac parte din coridorul de expropriere.

Terenurile, proprietatea reclamanților B și C, avute în vedere pentru coridorul de expropriere, au fost menționate în Anexa nr. 2 la HG nr. 1536/2022 la poziția: x - suprafața teren expropriat 223 mp; y - suprafața teren exproriat 11.500 mp; z - suprafața teren expropriat 88.485 mp; xx - suprafața teren expropriat 777 mp.

Recurenții sunt, însă, nemulțumiți de faptul că nici una dintre cele două hotărâri nu au avut în vedere despăgubirile ce li s-ar cuveni pentru închiderea fermei amintite mai sus și relocarea acesteia.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamanți în privința HG nr. 903/2022 și nr. 1536/2022 au privit, în esență, nerespectarea principiului proporționalității între interesul public și cel privat, în ceea ce privea măsurile administrative adoptate, faptul că, prin procedura de expropriere, CNAIR și F nu au analizat, în cadrul indicatorilor tehnico-economici și valoarea investițiilor efectuate de către S.C. A S.R.L., respectiv că societatea nu a fost înscrisă în Anexa 2 la HG nr. 1536/2022 cu valoarea despăgubirilor ce i se cuveneau.

Sentința instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea acestora, este legală pentru considerentele ce succed:

Primul motiv de casare indicat, pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. pr. civ., nu este întemeiat.

Reține, astfel, Înalta Curte că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C.proc.civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 C. pr. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) C. pr. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în cauză, instanța de fond a arătat motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată, înlăturând argumentat criticile de nelegalitate formulate de reclamanți, astfel încât sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și ale art. 425 C. pr. civ..

De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă, de fapt, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Nici al doilea motiv de casare susținut de recurenți, cel de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. – când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material – nu este întemeiat.

Astfel, aceștia au criticat modalitatea în care instanța de fond a aplicat și interpretat OUG nr. 57/2019 (Codul administrativ) și H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

Respectiv, au susținut că prima instanță nu a observat încălcarea de către legislator a principiului proporționalității în adoptarea HG nr. 903/2022, întrucât, la stabilirea indicatorilor tehnico-economici, nu a avut în vedere valorile economice de înlocuire a tuturor obiectivelor supuse exproprierii, inclusiv în ceea ce privea ferma A.

Privitor la această susținere, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/ 2010 „(1) În vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 și 2, expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile”. (subl. n.)

Legiuitorul stabilește, așadar, în mod clar că prin hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici, despăgubirile se cuvin, se stabilesc și se plătesc proprietarilor terenurilor supuse exproprierii.

Însă, S.C. A S.R.L. nu este proprietară a vreunuia dintre terenurile ce au fost expropriate în speță, astfel încât corect a reținut instanța de fond că numai reclamanții persoane fizice, B și C, puteau fi înscriși în Anexa 2 la HG nr. 1536/2022 cu valorea despăgubirilor ce li se cuveneau pentru terenurile de care au fost deposedați, neputând fi vorba despre încălcarea vreunui principiu al proporționalității între interesul public și cel privat.

Au mai afirmat recurenții-reclamanți că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, conform cărora „hotărârea va fi însoțită de planul topografic care conține coridorul de expropriere, realizat în sistem național de proiecție STEREOGRAFIC 1970, avizat și recepționat de către Agenda Națională de Cadastru si Publicitate Imobiliara".

Respectiv, consideră aceștia că modalitatea de întocmire a documentației tehnico-economice a fost realizată într-un mod lacunar și nedocumentat, avizarea documentației aferente de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliara Vrancea neechivalând cu îndeplinirea acestei obligații într-un mod legal și corect, întrucât s-a ignorat realitatea din teren, conducând la o prejudiciere a proprietarilor imobilelor afectate.

Asupra acestei critici, Înalta Curte constată că recurenții nu fac altceva decât să exprime într-o altă formă aceeași nemulțimire a neincluderii societății în categoria beneficiarilor de despăgubiri aferente procesului de expropriere, nefiind combătută efectiv soluția primei instanțe de validare a modului în care HG nr. 903/2022 a fost adoptată, în ceea ce privea documentația ce a însoțit procedura.

În sfârșit, recurenții afirmă că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României.

Înalta Curte amintește, însă, acestora, că instanțele judecătorești nu au atribuții de interpretare a prevederilor constituționale, iar dreptul de proprietate ce le-a fost încălcat sau la despăgubiri, pe care se consideră îndreptățiți a le primi, ca urmare a adoptării HG nr. 930/2022 și nr. 1536/2022 le pot proteja prin acțiuni specifice, conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 255/2010 „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim”; art. 22 „(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.(…) (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului art. se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”. Iar, potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994 „Soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere”.

Temeiul de drept al soluției

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. pr. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți B, C și A împotriva Sentinței civile nr. 76 din 4 martie 2024 a Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.