ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 25 mai 2024 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. (moștenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moștenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor juridice ale Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1057, până la rămânerea definitivă a dosarului având ca obiect anularea hotărârii de Guvern, care vizează gropi de împrumut (exclusiv pentru comuna Răcăciuni și parțial comuna Parava) și care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, aflat în procedura recursului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 61 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității; A respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanții A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., moștenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moștenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 61 din 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-reclamanți A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., moștenitori ai lui O., L., P., Q., R., S., moștenitoare a lui T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării. În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut că cererea este inadmisibilă din trei perspective: imposibilitatea formulării acesteia după soluționarea dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău; imposibilitatea formulării acesteia ulterior emiterii deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024; imposibilitatea de a uza de această procedură având în vedere prevederile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 255/2010. Arată că la primul termen de judecată, instanța le-a solicitat să precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare a efectelor juridice, reclamanții indicând în acest sens dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, au precizat că nu înțeleg să promoveze recurs în dosarul nr. x/2023 și că nu pot depune sentința pronunțată în acest dosar, cu mențiunea definitivă, deoarece la data de 11 aprilie 2024 nu erau restituite toate dovezile de comunicare. Consideră că, față de aceste aspecte, nu poate fi reținută modificarea cererii de chemare în judecată și că instanța trebuia să decadă reclamanții dintr-o eventuală modificare a cererii principale, aspect pe care nu l-a pus în discuția contradictorie a părților. Mai arată că art. 14 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei, însă, în cauză, în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bacău nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci pe excepția inadmisibilității, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, soluție care le dă posibilitatea de a promova o nouă cerere de suspendare și chiar o nouă cerere în anulare, atâta timp cât instanța nu s-a pronunțat pe fond. Arată că instanța a invocat această excepție din oficiu și a comunicat-o reclamanților prin citația trimisă pentru termenul din 11 aprilie 2024. Consideră că nu se impunea analizarea acestei excepții în raport cu soluția pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, coroborat cu indicarea temeiului de drept și cu înregistrarea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău. Mai arată că cererea de suspendare din dosarul de fond, nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, în raport cu care instanța a reținut inadmisibilitatea cererii de suspendare de față, a fost întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, temei de drept care nu era incompatibil cu soluționarea cererii din cauza pendinte. Mai mult, dacă s-ar fi admis suspendarea din cauza pendinte, cererea de suspendare din dosarul nr. x/2023 ar fi devenit inadmisibilă și lipsită de obiect, și nu invers. De asemenea, arată că la termenul la care s-a soluționat dosarul, 18 aprilie 2024, dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău era soluționat în mod definitiv, hotărârea fiind depusă la dosar în original, cu această mențiune, situație care evidenția faptul că nu s-a declarat recurs, așa încât față de deschiderea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău, cu termen la data de 16 mai 2024, cererea sa nu putea fi inadmisibilă. Critică faptul că instanța de fond nu a ținut cont de anumite înscrisuri, cum ar fi certificatul de grefă emis pentru dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău și sentința cu mențiunea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2023. De asemenea, critică soluția de inadmisibilitate și din perspectiva comunicării Deciziei de expropriere nr. 222 din 19.02.2024, în condițiile în care instanța nu a verificat dacă s-a pronunțat o decizie de expropriere in corpore sau s-a pronunțat o decizie de expropriere individuală, așa cum s-ar fi impus din perspectiva textului de lege. Mai mult, arată că nu au avut cunoștință de această decizie de expropriere și nu au avut posibilitatea să o conteste. Precizează că au înțeles să solicite suspendarea întregii proceduri reglementate prin H.G. nr. 1119/2023, în calitate de titulari ai unui drept de proprietate supus exproprierii, calitate în care se impunea să le fie comunicată fiecăruia în parte decizia de expropriere pentru a o contesta cel puțin din perspectiva prețului consemnat. Apreciază că simpla emitere a Deciziei de expropriere nr. 222/19 februarie 2023, fără dovada comunicării acesteia către instituțiile abilitate și către recurenți, nu produce efecte juridice și că motivarea instanței de fond sub acest aspect nu este legală și nu justifică inadmisibilitatea din perspectiva emiterii deciziei de expropriere. Arată că, pe de o parte, instanța a reținut că dacă s-ar fi pronunțat pe anularea H.G. nr. 1119/2023, situația ar fi condus și la anularea actelor subsecvente, ceea ce nu se confirmă în speță. Consideră că cererea de suspendare apare ca lipsită de orice eficiență, atâta timp cât intimatul continuă procedura de expropriere. În ceea ce privește cea de a treia ipoteză a inadmisibilității, reținută în raport cu dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, arată că instanța de fond a făcut o interpretare contrară intenției legiuitorului, reținând că atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică, ce fac obiectul prezentei legi, nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.

Apărările formulate în recurs 4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. Pe fond, arată că instanța de fond în mod corect și legal a procedat la analiza inadmisibilității cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1119/2023, reținând caracterul fondat a două dintre criteriile de inadmisibilitate, deși era suficient și unul dintre acestea pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii. Arată că, sub un prim aspect, în cauză nu a fost respectat termenul pentru promovarea unei astfel de cereri, respectiv până la pronunțarea instanței de fond, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Consideră că nu poate fi reținut argumentul recurenților referitor la faptul că se impunea ca instanța de fond să se pronunțe pe fondul cauzei, câtă vreme art. 14 din Legea nr. 554/2004 vorbește de pronunțarea unei soluții de către instanța de fond, ceea ce presupune încheierea judecății în primă instanță, din orice motiv. Cu privire la al doilea motiv de inadmisibilitate, arată că cererea de suspendare a efectelor H.G. nr. 1119/2023 este inadmisibilă și pentru faptul că nu este întrunită condiția executorialității actului administrativ, respectiv actul a cărui suspendare se solicită nu este susceptibil de executare, în condițiile în care actul susceptibil de executare este Decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024, emisă anterior introducerii cererii de suspendare ce formează obiectul prezentului dosar. Acest aspect presupune că au fost deja parcurse și epuizate etapele procedurii de expropriere, astfel că suspendarea efectelor H.G. nr. 1119/2023 nu mai era admisibilă după emiterea deciziei de expropriere, întrucât aceasta și-a epuizat efectele anterior momentului introducerii acțiunii pe rolul instanței, scopul emiterii acesteia fiind reprezentat de finalizarea procedurii de expropriere. Susține că în ipoteza epuizării efectelor, nu se justifică o suspendare a acestora, lipsind chiar obiectul unei asemenea cereri, care devine inadmisibilă din această perspectivă. 4.2. Intimata-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. (moștenitori ai lui O., L., P., Q., R., S. (moștenitoarea lui T.), U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. S.R.L. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor juridice ale Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1057, până la rămânerea definitivă a dosarului având ca obiect anulare hotărârii de Guvern, care vizează gropi de împrumut (exclusiv pentru comuna Răcăciuni și parțial comuna Parava) și care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, aflat în procedura recursului. Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare, formulată de reclamanți, ca inadmisibilă. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs recurenții-reclamanți, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării. Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 11 aprilie 2024, instanța de fond a pus în vedere reclamanților prin reprezentant să precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare, iar ulterior aceștia au depus concluzii scrise, prin care au arătat că temeiul de drept al cererii de suspendare este art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, 03.06.2024: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (...)". Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice. În plus, pentru a se putea dispune suspendarea efectelor unui act, este imperios necesar ca acesta să fie apt să producă în continuare efecte, respectiv ca acesta să nu-și fi epuizat efectele. În speță, prin H.G. 1536/19.12.2022 s-a declanșat procedura de expropriere în vederea constituirii coridorului de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Focșani-Bacău", iar prin H.G. nr. 1119/2023, publicată în Monitorul Oficial din data de 23.11.2023, s-a declanșat procedura de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum și aprobarea listei imobilelor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Focșani-Bacău". Totodată, în conformitate cu art. 3 al H.G. nr. 1119/2023, sumele individuale estimate de către expropriator, aferente justelor despăgubiri pentru imobilele proprietate privată, situate pe amplasamentul suplimentar care face parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Focșani- Bacău" din localitățile aferente județului Vrancea și județului Bacău, identificate în actul normativ, au fost stabilite în cuantum de 12.283,6 milioane RON, fiind alocate de la bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. În prezenta cauză, recurenții-reclamanți au solicitat suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023. Ulterior, în baza procedurii de expropriere inițiate prin Hotărârea de Guvern nr. 1119/2023, a fost emisă la data de 19.02.2024 Decizia de expropriere nr. 222 pentru imobile proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Focșani-Bacău", astfel cum sunt prevăzute în anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1119/2023. Înalta Curte constată că H.G. nr. 1119/2023 a fost emis în vederea realizării etapei I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici reglementată de art. 5 și 6 din Legea 255/2010, astfel cum reiese din conținutul actului și din Nota de fundamentare. Prin urmare, instanța de recurs constată că declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, prevăzută de H.G. nr. 1119/2023, act administrativ a cărei suspendare se solicită, și-a epuizat efectele prin emiterea deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, astfel că instanța nu mai putea dispune suspendarea unui act ale cărui efecte s-au epuizat. Dincolo de acest aspect, se constată că decizia de expropriere a fost emisă la data de 19.02.2024, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată - 25 mai 2024. Date fiind aceste aspecte, se constată că, inclusiv la data introducerii acțiunii, H.G. nr. 1119/2023 își epuizase efectele, fiind parcurse primele două etape ale procedurii de expropriere respectiv etapa I, ce consta în aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local și etapa II, ce consta în consemnarea sumei individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor, transferul dreptului de proprietate reprezentând etapa finală, realizată prin emiterea Deciziei de expropriere. Cu alte cuvinte, Înalta Curte reține că nu se poate dispune suspendarea executării unui act ale cărui efecte juridice s-au produs deja, la un moment anterior introducerii cererii de chemare în judecată. În acest context factual, instanța de fond a reținut în mod corect că încă de la introducerea cererii de chemare în judecată, suspendarea efectelor H.G. nr. 1119/2023 nu s-ar mai putea dispune, dată fiind emiterea Deciziei de expropriere nr. 222 din 19.02.2024. În consecință, instanța de fond a constatat în mod legal inadmisibilitatea acțiunii din această perspectivă. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., HH. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., moștenitori ai lui O., L., P., Q., R., S., moștenitoare a lui T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. împotriva sentinței nr. 61 din 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.