ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 15.04.2024 sub nr. x/2024 reclamanții A., S.C. B. S.R.L., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., reclamanții M., N. și O. (moștenitori ai lui P.), M., Q., R., S., reclamanta T. (moștenitoare a lui U.), și reclamanții V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023 în ceea ce privește situația terenurilor reclamanților situate în comuna Răcăciuni și comuna Parava, anularea Deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024 precum și suspendarea executării acestor acte administrative, până la rămânerea definitivă a soluției asupra anulării actelor.

Prin sentința civilă nr. 123 din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate cererile privind suspendarea și anularea H.G. nr. 1119/2023 și a deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, formulate de reclamanții I., J., K., L., O. (moștenitoare a lui P.), N. (moștenitoare a lui P.), M. (moștenitor al lui P.), Q., R., S., T. (moștenitoare a lui U.), V., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., A., S.C. B. S.R.L., C., D., E., F., G., H., FF., GG., HH., I., L., M. și X. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs recurenții-reclamanți, întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii principale așa cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esență, că în ceea ce privește motivarea sentinței recurate, instanța de fond nu a răspuns concret la criticile vizând emiterea celor două acte administrative. Astfel, deși au prezentat legislația incidentă în prezenta cauză, instanța de fond nu a punctat și interpretat prin propriul filtru criticile aduse de recurenții-reclamanți.

În anul 2022 Guvernul României a emis H.G. nr. 1536/2022 privind culoarul autostrăzii Focșani-Bacău, act administrativ care a avut la baza H.G. nr. 903/2022 care a aprobat indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții - autostrada Focșani-Bacău - județele Vrancea și Bacău și cu raportare la art. 108 din Constituția României coroborat cu art. 5 alin. (1) și (1 indice 1) din Legea nr. 255/2010.

Ulterior acestui prim demers legal s-a emis H.G. nr. 1536/2022 care vizează exclusiv culoarul autostrăzii și gropile de împrumut absolut necesare proiectului de investiție strategică. În raport cu această primă Hotărâre de Guvern s-a eliberat certificatul de urbanism din septembrie 2020 de către Consiliul Județean Bacău, act administrativ valabil 24 de luni. Acest certificat de urbanism a stat la baza eliberării documentației aferentă și necesară eliberării autorizațiilor de construire cu raportare la obiectivul autostrada Focșani-Bacău.

Deși certificatul de urbanism este emis în septembrie 2020, valabil 24 de luni, fară să existe o prelungire legală a valabilității acestuia, se emite H.G. nr. 1536 pe data de 21 decembrie 2022, în afara termenului de valabilitate al certificatului de urbanism, (termenul legal fiind depășit cu 2 luni de zile).

Arată recurenții-reclamanți că, emiterea H.G. nr. 1536/21.12.2022 s-a făcut fără a avea la bază un certificat de urbanism valabil.

Certificatul de Urbanism din septembrie 2020 nu mai producea efecte juridice în decembrie 2022, și cu atât mai mult, nu mai producea efecte juridice în noiembrie 2023 când s-a emis H.G. nr. 1119.

Magistratul nu a făcut trimitere la un act normativ care să permită să fie verificată motivarea, de ce anume nu mai impunea emiterea unui nou certificat de urbanism, unde a specificat legiuitorul acest aspect și care sunt criteriile.

Lipsa unui certificat de urbanism și a unei autorizații aferente duce la nulitatea absolută a H.G. nr. 1119/2023.

De altfel, dacă se analizează autorizațiile de construcție nr. 16 și 17 emise în aprilie 2023, reiese că sunt valabile doar pentru terenurile aferente H.G. nr. 1536/2022, autorizații care se pare că sunt folosite cu succes și în exploatarea gropilor de împrumut.

Nici din această perspectivă motivarea magistratului nu poate fi primită, nefiind oferit un cadru legal, care să poată fi verificat.

Instanța de fond a apreciat că nici notificarea intenție de expropriere nu se impunea a fi comunicată prin postă, deși legiuitorul a instituit această obligație la art. 8 din Legea nr. 255/2010 care prevede că notificarea intenției de expropriere se transmite prin poștă către proprietari .

Deși legiuitorul a instituit această obligativitate de a informa proprietarul terenului de intenția de expropriere, tocmai pentru că urmează să fie privat de un bun asupra căruia are un drept de proprietate, instanța de fond a nesocotit textul legal și a motivat că:

"scopul notificării intenției de expropriere a imobilelor este unul de informare, iar dispozițiile legale anterior menționate atestă îndeplinirea acestei obligații de către expropriator și în modalitatea afișării acesteia la sediul consiliului local și pe pagina proprie de internet a expropriatorului."

Apreciază că legiuitorul a avut în vedere două aspecte legale diferite, respectiv să notifice intenția de expropriere, și, pe de altă parte, să facă publică lista cu aceste imobile vizate pentru expropriere.

Cele două noțiuni juridice nu pot fi asimilate ca având aceeași finalitate dorita de legiuitor.

Notificarea de expropriere este de natură de a aduce la cunoștință, individual, proprietarilor, că statul român dorește să îi exproprieze pentru o cauză de utilitate publică.

Textul de lege oferă posibilitatea de a fi informat tocmai pentru a nu greva bunul imobil cu proiecte, investiții etc.

Exact acest lucru întâmplat în lipsa trimiterii poștale a intenției de notificare.

După ce numitul A. a aflat de H.G. nr. 1536/2022 și și-a asumat în mod responsabil că a pierdut terenuri valoroase, a cumpărat în primăvara anului 2023 o societatea comercială S.C. B. S.R.L. (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar), societate care avea în arendă peste 300 ha teren arabil pentru agricultură.

Ca urmare a achiziționării acestei societății același A. a făcut un credit la S.C. II. în sumă de 790.000 euro, cu rambursare în 5 ani de zile.

Garanția aferentă acestui credit imobiliar a reprezentat-o și o reprezintă terenurile, sau mare parte din terenurile cuprinse în H.G. nr. 1119/2023.

Evident, că dacă primea notificărea prin poștă, acesta nu s-ar mai fi obligat în fața băncii, și, cu atât mai mult, nu arm ai fi contractat un credit atât de mare.

Nu există la dosarul cauzei o dovadă prin care Guvernul României să fi încărcat conturile CNAIR București cu sumele aferente despăgubirilor obligatorii în urma emiterii celor două hotărâri de Guvern, respectiv prima cu numărul 1536 și cea de a doua cu nr. 1119.

Deși există un punct de vedere al CNAIR legal consemnat la dosarul cauzei, nu există menționat în cuprinsul întâmpinării că sumele sunt la dispoziția acestei pârâte și că cetățenii, precum reclamanții din prezenta cauză, pot să facă solicitarea de a primi banii.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare efecte juridice a hotărârii de Guvern și a deciziei de expropriere apreciază recurenții că motivarea instanței de fond este inexistentă în raport cu motivele invocate scriptic și oral în fața magistratului.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea unui recurs și pentru nelegală timbrare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Prealabil, cu privire la excepția nulității recursului pentru netimbrare și excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține următoarele:

Va respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare, ca rămasă fără obiect, întrucât recurenții-reclamanți au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, dosar.

Va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare, deoarece din lecturarea criticilor invocate în memoriul de recurs reiese că acestea se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Constată instanța de control judiciar că recurenții-reclamanți au dezvoltat prin cererea de recurs critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la criticile din recurs circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", judecătorul fondului făcând trimitere în mod expres la textele de lege incidente în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurenților-reclamanți, cât și pe cele ale intimaților, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa, atât în ceea ce privește criticile vizând anularea actelor administrative contestate, cât și cu privire la suspendarea executării actelor administrative în discuție.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurenții având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței atacate și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține următoarele:

Sunt întemeiate, urmând a fi admise criticile recurenților-reclamanți vizând lipsa unei notificări anterioare emiterii Deciziei de expropriere și lipsa consultării acestora cu referire la suprafața supusă exproprierii.

Astfel, cu privire la notificarea anterioară emiterii Deciziei de expropriere nr. 222/19.02.2024, Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora "notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari", că înscrisurile de la dosar nu atestă îndeplinirea formalității de aducere la cunoștința celor expropriați a intenției de expropriere.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local:

(1) Notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului local respectiv și pe pagina proprie de internet a expropriatorului.

(2) În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea depunerii documentelor care să ateste dreptul de proprietate sau alt drept real pentru stabilirea unei juste despăgubiri.

ART. 9

(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenelor prevăzute la art. 8, expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere.

(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.

(3) Decizia de expropriere se emite și își produce efectele și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite la art. 8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuți proprietarii, precum și în situația succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuți sau în care nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despăgubirii.

(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

(5) După efectuarea transferului dreptului de proprietate, expropriatorul solicită intabularea dreptului de proprietate asupra coridorului de expropriere în baza unei documentații întocmite pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Ulterior operațiunii de intabulare, expropriatorul are obligația de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, dar nu mai târziu de 24 de luni de la eliberarea autorizației de construire.

(5^1) Coridorul de expropriere include lista imobilelor expropriate, precum și lista imobilelor proprietate publică.

(6) În vederea clarificării situației juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentațiile cadastrale conform dispozițiilor legale aplicabile.

(7) În situația în care se expropriază doar o parte dintr-un imobil care nu este înscris în cartea funciară, pe baza măsurătorilor executate de expropriator se determină atât suprafața expropriată, cât și cea neexpropriată. Numărul cadastral se acordă numai pentru suprafața neexpropriată.

(8) Lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafață și sumă, va fi actualizată, în interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeței expropriate, prin modificarea și completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5.

În raport de conținutul dispozițiilor legale mai sus arătate, reiese că, scopul legiuitorului în ceea ce privește notificarea intenției de expropriere a imobilelor, prin poștă către proprietari este unul de informare reală, de respectare a transparenței decizionale în administrația publică, iar îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute în teza a II-a a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2010, anume, în modalitatea afișării la sediul consiliului local și pe pagina proprie de internet a expropriatorului, nu exonerează autoritatea publică de la îndeplinirea obligației de notificare în forma impusă de teza I a textului de lege în discuție, în cauză, intimata CNAIR neîndeplinind această obligație.

Contrar susținerilor intimaților-pârâți, recurenții au invocat și dovedit o vătămare a drepturilor și intereselor, întrucât notificarea intenției de expropriere a imobilelor a fost una pur formală, și nu și-a atins scopul prevăzut de lege.

Prin urmare, sub acest aspect, prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2010, prin sentința recurată nefiind stabilit corect semnificația juridică a elementelor cauzei în raport cu reglementarea expresă a art. 8 din Legea nr. 255/2010 .

Cu privire la criticile vizând îndeplinirea condițiilor prealabile emiterii H.G. nr. 1119/2023, contestate în prezenta cauză, instanța de control judiciar reține că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge.

Se constată că H.G. nr. 1119/2023 a fost emisă în vederea exproprierii necesare utilizării unor gropi de împrumut în vederea continuării construcției autostrăzii Focșani - Bacău, fiind vizate amplasamente suplimentare față de cele menționate în H.G. nr. 903/2022, care a aprobat indicatorii tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții anterior menționat.

Înalta Curte observă că H.G. nr. 1119/2023 are la bază atât indicatorii tehnico-economici existenți în H.G. nr. 903/2022, întrucât suprafețele aferente noilor gropi de împrumut reprezintă o corectare a suprafețelor deja expropriate pentru gropile de împrumut inițiale, cât și un proiect tehnic elaborat în vederea completării locațiilor inițiale privind gropile de împrumut, care are Avizul CNAIR, iar suplimentar, OCPI a avizat și recepționat planul de amplasament revizuit.

Recurenții-reclamanți au mai invocat, totodată, critici referitoare la faptul că nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 1119/2023 ar fi determinată și de faptul că nu există identitate între suprafețele expropriate în fapt și cele menționate în Hotărârea contestată, Înalta Curte urmând a le respinge ca neîntemeiate, deoarece acest argument nu poate constitui un temei pentru constatarea nelegalității hotărârii, întrucât nu vizează elementele intrinseci ale acestui act administrativ.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse și criticile recurenților-reclamanți referitoare la faptul că nu s-a primit despăgubirea prevăzută de lege, întrucât transferul dreptului de proprietate operează de drept, la data emiterii deciziei de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010.

Față de considerentele reținute anterior, reiese că, parte din aspectele invocate de recurenții-reclamanți prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă în totalitate interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentința și, rejudecând va admite în parte acțiunea.

Va anula decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024 emisă de CNAIR, în ce îi privește pe reclamanți.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare, ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L., F., J., N. (moștenitorii lui P.), S., Y., CC., HH., X., A., E., I., O. (moștenitorii Lui P.), R., W., BB., GG., M., C., G., K., M. (moștenitorii Lui P.), T. (Moștenitoarea Lui U.), Z., DD., I., D., H., L., Q., V., AA., EE., FF., L. împotriva sentinței civile nr. 123/2024 din data de 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând admite în parte acțiunea.

Anulează decizia de expropriere nr. 222/19.02.2024 emisă de CNAIR, în ce îi privește pe reclamanți.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 aprilie 2025.