ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2025

Ședința publică din data de 29 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din Dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 29 august 2022, sub nr. Dosar x/2022, reclamantele A., B., C. și S.C. D. S.R.L., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 258/2022 din 23.02.2022 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții "Drum de legătură între Municipiul Oradea și comuna Sânmartin" județul Bihor și a Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Drum de legătură între municipiul Oradea și comuna Sânmartin", aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum și a listei imobilelor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național.

Prin încheierea de ședință din data de 22.02.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, s-a dispus conexarea acestui dosar, la Dosarul nr. x/2022

Astfel, prin acțiunea în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 17 noiembrie 2022, sub nr. Dosar x/2022, reclamanții E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. (fosta H. SRL), I. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., L., M., N. și O. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 258/23.02.2022, pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții "Drum de legătură între Municipiul Oradea și comuna Sânmartin" Județul Bihor, Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Drum de legătură între municipiul Oradea și comuna Sânmartin", aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum și a listei imobilelor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național, precum și a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022 emise de pârâta Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

La termenul din data de 25.01.2023, în Dosarul conexat nr. x/2022, instanța a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta CNAIR S.A., iar la termenul din data de 22.02.2023, a respins și excepția netimbrării acțiunii.

La termenul din data de 03.04.2023, conform încheierii de ședință de la acea dată, instanța a calificat cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Județean Bihor ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României și a încuviințat în principiu atât cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Consiliul Județean Bihor, cât și cea formulată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ambele față de acțiunea formulată de reclamanții din Dosarul conexat nr. x/2022

La același termen instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în dosarul conexat, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen și a unit cu fondul excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, invocate de pârâtul CNAIR și de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, precum și a lipsei calității procesuale active privind cererea de anulare a Deciziei de expropriere, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în dosarul conexat.

La termenul din data de 14.10.2024, instanța a unit cu fondul și excepția puterii de lucru judecat, invocată de intervenientul accesoriu Consiliul Județean Bihor, în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, formulată de reclamanții din dosarul conexat.

Prin sentința civilă nr. 211 din 11 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea reclamantelor A., B., C. și S.C. D. S.R.L. la judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

S-a luat act de renunțarea intervenienților în interes propriu P., Q., R. și S., la judecarea cererii de intervenție principală, formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost respinse ca rămase fără obiect cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienții Consiliul Județean Bihor, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

A fost respinsă cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, formulată de reclamanții S.C. E. S.R.L. Oradea, S.C. F. S.R.L. Rieni, S.C. G. S.R.L. Oradea (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L. Oradea, S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. Oradea, L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca fiind sub incidența puterii de lucru judecat.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 258/23.02.2022 și a Hotărârii de Guvern nr. 809/23.06.2022, formulată de reclamanții S.C. E. S.R.L. Oradea, S.C. F. S.R.L. Rieni, S.C. G. S.R.L. Oradea (fostă H. SRL), S.C. I. S.R.L. Oradea, S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. Oradea, L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost admise cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Consiliul Județean Bihor.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L., E. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L., M., N. și O., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, anularea hotărârilor de Guvern.

3.1. Motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

3.1.1. Recurenții-reclamanți critică reținerea puterii de lucru judecat a sentinței nr. 135/2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2023, considerând că terților nu le poate fi opus efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, aceștia putând să facă dovada contrară a ceea ce s-a stabilit anterior într-un alt litigiu în care nu au figurat ca parte.

Pentru a se putea reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este necesar să existe în litigiul în care se invocă, aceeași problemă de drept ce a fost dezlegată anterior.

Or, instanța de fond a reținut efectul pozitiv al sentinței pronunțate în Dosarul nr. x/2023 prin care Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ în raport de natura de act juridic civil a deciziei de expropriere, iar nu de act administrativ, cum au pretins reclamanții din acel dosar.

Chestiunea soluționată prin hotărârea invocată privește admisibilitatea unui demers judiciar, ca fine de neprimire, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în timp ce cererea de anulare a deciziei de expropriere în cauza de față reprezintă un petit accesoriu în strânsă legătură cu primele două capete de cerere constând în anularea celor două hotărâri de guvern - acte administrative, neavând relevanță, în acest context, natura juridică a deciziei de expropriere.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea hotărârii de guvern în temeiul căreia s-a emis decizia de expropriere, iar anularea actului administrativ lipsește de orice fundament legal decizia de expropriere și însăși exproprierea.

În Dosarul nr. x/2023 reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ exclusiv cu soluționarea cererii de anulare a deciziei de expropriere, fără să se conteste și actul administrativ în baza căruia a fost emisă decizia de expropriere.

Prin urmare, chestiunea litigioasă privind natura juridică a deciziei de expropriere nu are relevanță în prezenta cauză, atât timp cât cererea de anulare a deciziei de expropriere este subsecventă cererii de anulare a actului administrativ în temeiul căruia a fost emisă.

Cererea de anulare a deciziei de expropriere este admisibilă, prin aplicarea disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și chiar dacă s-ar aprecia că poate fi reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, acesta nu poate fi considerat a se întinde decât asupra calificării deciziei de expropriere ca fiind un act juridic civil, iar nu și asupra soluției pronunțate în Dosarul nr. x/2023.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci vine să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

În schimb, susțin recurenții-reclamanți, dacă se analizează alineatul al șaptelea de la pag. 108 a sentinței atacate, text care conține concluzia considerentelor asupra chestiunii autorității de lucru judecat, se observă că, în realitate, instanța de fond a aplicat efectul negativ al autorității de lucru judecat, ce nu putea fi reținut față de neinstruirea triplei identități, de obiect, cauză și părți.

3.1.2. Recurenții-reclamanți susțin încălcarea disp. art. 430 și art. 431 C. proc. civ., în raport de efectele sentinței nr. 34/27.01.2023 pronunțate de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, ținând seama că hotărârile atacate au fost emise în baza hotărârilor Consiliului Județean Bihor și a documentației ce a stat la baza adoptării acestora, anulate, în primă instanță.

Totodată, executarea hotărârilor Consiliului Județean Bihor a fost suspendată prin sentința nr. 502/01.07.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, sentința rămânând definitivă prin Decizia nr. 654/19.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Cu toate acestea, intimatul-pârât Guvernul României a procedat la emiterea unor alte acte administrative, cu conținut similar celor emise de Consiliul Județean Bihor, în prezent suspendate definitiv și anulate în primă instanță.

Prima instanță, deși a reținut în considerente această împrejurare, a ignorat efectele și statuările hotărârilor, a încălcat disp. art. 430 și art. 431 C. proc. civ. și a omis că actele prealabile emiterii hotărârilor de guvern au fost întocmite/elaborate de către o autoritate necompetentă.

Mai arată recurenții-reclamanți faptul că respectarea competenței materiale nu trebuie să aibă loc doar la finalul procedurii de reglementare, ci pe întreaga sa durată, iar dacă s-ar accepta o altă interpretare, s-ar susține ideea că respectarea competenței materiale se impune doar în ceea ce privește semnarea/publicarea actului administrativ, nu și în ceea ce privește procesul pregătirii/întocmirii lui.

În atare condiții, nu s-a ținut seama de efectul autorității de lucru judecat al sentinței prin care s-a constatat nelegalitatea hotărârilor Consiliului Județean Bihor și, implicit a actelor care au stat la baza adoptării acestora și care au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern, astfel că și acestea din urmă sunt nelegale prin prisma actelor prealabile care au stat la baza adoptării lor.

Contrar celor reținute prin sentința nr. 34/23.01.2022, instanța de fond achiesează la apărările intimatului Consiliul Județean Bihor, cu motivarea că acesta a acționat în baza Parteneriatului de Implementare încheiat între CJ Bihor și CNAIR la data de 09.11.2021, parteneriat ce nu atribuie CJ Bihor dreptul de a adopta/aproba indicatorii tehnico-economici, coridorul de expropriere, ci deleagă în sarcina intimatului numai obligația de a elabora/actualiza documentația tehnico-economică și de a o supune spre aprobare, conform legii, Guvernului României, prin CNAIR.

Se mai arată că toate hotărârile consiliului județean (cu excepția celei de aprobare a semnării parteneriatului dintre UAT Bihor și CNAIR) au fost adoptate înainte de încheierea parteneriatului și adoptării hotărârilor de guvern contestate.

Din această perspectivă, recurenții-reclamanți invocă motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentința cuprinzând motive străine cauzei, respectiv reținerea existenței parteneriatului pentru a combate argumentele privitoare la consecința nelegalității hotărârilor consiliului județean ce au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern, întrucât parteneriatul a fost încheiat ulterior, neputând justifica depășirea de către CJ Bihor a competențelor sale.

Contrar reținerilor instanței de fond, este irelevant faptul că în referatele de fundamentare a hotărârilor de guvern nu se face referire la hotărârile CJ Bihor invocate de recurenții-reclamanți, legătura dintre hotărârile de guvern și actele administrative prealabile în baza cărora au fost adoptate fiind evidențiată de întregul demers declanșat de CJ Bihor în vederea exproprierii pentru realizarea obiectivului propus.

Identitatea dintre hotărârile CJ Bihor, hotărârile de guvern și anexele reprezentate de documentația ce le însoțește fac irelevantă eventuala menționare formală a faptului că hotărârile de guvern nu au avut la bază actele emise de CJ Bihor în calitate de beneficiar al obiectivului de investiții.

Nu pot fi reținute în considerentele sentinței de fond efectele parteneriatului încheiat în vederea realizării obiectivului de investiții "Drum de legătură între Oradea și Sânmartin", ce stabilește atribuții de elaborare/actualizare a documentației tehnico-economice, așa cum reține instanța de fond, pentru ca apoi să se aprecieze că documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor de guvern nu are legătură cu cea întocmită și aprobată de CJ Bihor prin hotărâri proprii doar pentru că în nota de fundamentare a hotărârilor de guvern nu se menționează și hotărârile CJ Bihor, motivarea fiind contradictorie și insuficientă, în sensul disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

3.2. Motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

3.2.1. Dispozițiile Legii nr. 107/1996, O.G. nr. 43/1997, H.G. nr. 930/2005 și H.G. nr. 1154/2004 au fost aplicate nelegal.

Pentru a constata inaplicabilitatea prevederilor legale invocate, instanța de fond analizează exclusiv probele solicitate de părțile adverse, avizele emise de autorități, inclusiv ANRM, fără a lua în considerare și probele reclamanților, respectiv avizele și licența de exploatare depuse de E. S.R.L. și care reflectă o situație contrară, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

În conformitate cu disp. H.G. nr. 1154/2004 și Legii apelor nr. 107/1996, terenurile cuprinse în zona de protecție cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării și întreținerii sursei, construcției și instalației de alimentare apă.

Prevederile legale invocate nu au fost respectate, iar motivarea instanței de fond capătă un caracter formalist raportat la interesul public ce se cere a fi protejat, dar și la interesul privat, raportat la licența de exploatare deținută în baza Legii minelor nr. 85/2003.

3.2.2. Hotărârea recurată analizează și tranșează problema exploatării perimetrului de exploatare delimitat al forajului T., în mod nelegal.

Instanța de fond reține că perimetrul sus-menționat nu este afectat de lucrările de construire, iar titularul licenței de exploatare își poate desfășura activitatea fără restricții, însă hotărârea pronunțată încalcă disp. art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., în privința limitelor învestirii, dar și principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți nu au susținut, ca motiv de nelegalitate a hotărârilor de guvern atacate, faptul că, urmare a lucrărilor, reclamanta E. ar fi în imposibilitatea de a mai exploata resursa minerală.

De altfel, un asemenea motiv nu poate conduce la nelegalitatea și anularea hotărârilor atacate, deoarece acesta se referă la efectele produse de actele administrative.

Instanța de fond nu a pus în discuție acest aspect ca eventual motiv de nulitate a hotărârilor de guvern, iar considerentele criticate cauzează o vătămare semnificativă întrucât în litigiul având ca obiect cuantumul despăgubirilor datorate ca urmare a exproprierii se intenționează a se proba că perimetrul nu mai poate fi exploatat.

Hotărârea recurată încalcă regulile în materia probațiunii, disp. art. 330 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 254 alin. (5) C. proc. civ., expertul topograf, neavând calificarea să analizeze aspecte ce țin de o altă specialitate, precum exploatarea resurselor minerale, iar în raportul de expertiză nu se analizează chestiunea imposibilității exploatării.

Prin considerentele expuse, instanța de fond încalcă și normele de drept material din materia resurselor minerale, respectiv disp. art. 6, art. 7 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, nemaifiind posibilă exploatarea resursei minerale, în lipsa unui drept asupra terenului în al cărui subsol se află resursa minerală.

3.2.3. Hotărârea recurată înlătură greșit aplicarea prevederilor art. 24 și art. 25 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor întrucât nu s-a procedat la înscrierea lucrării în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism și aplică prevederile derogatorii ale art. IV din O.U.G. nr. 49/2017 ce nu sunt incidente în cauză.

Instanța de fond consideră că de la regula privind obligativitatea elaborării unui PUZ prealabil în cazul infrastructurii de transport, în conformitate cu disp. art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 250/2001 există derogarea prevăzută de art. IV din O.U.G. nr. 49/2017 atunci când este vorba despre o infrastructură de transport național.

Prevederile art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017 trebuie interpretate în coroborare cu alin. (3) al aceluiași articol, astfel că și în cazul unei infrastructuri de transport național, după aprobarea studiului de fezabilitate, în termen de 6 luni de la primirea notificării privind documentația ce cuprinde suportul top-cadastral al traseului, autoritatea publică locală are obligația de a iniția, elabora și aproba PUZ-ul, în condițiile legii, finanțarea realizării acestuia fiind asigurată de către inițiatorul și implementatorul proiectului de infrastructură de transport național.

Așadar, derogarea operează doar temporar, autoritatea având obligația de întocmire a documentației, însă în termenele stabilite de norma derogatorie.

Art. IV alin. (2) din O.U.G. nr. 49/2017 prevede și obligația autorității de a notifica Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrația Publică și Fonduri Europene, precum și autoritățile publice locale ale căror teritorii sunt afectate de proiectul de expropriere în 30 zile de la momentul întocmirii studiului de fezabilitate, obligație ce nu a fost respectată.

Nicăieri în normele legale la care face referire instanța de fond nu se prevede că derogarea operează în modalitatea reținută de aceasta, în sensul că documentația poate fi elaborată ulterior emiterii autorizației de construire.

Chiar dacă s-ar reține aplicabilitatea normei derogatorii, întreaga documentație topo-cadastrală putea fi întocmită doar cu respectarea termenului de 6 luni de la momentul notificării MDRAPFP, care la rândul său trebuia notificat în termen de 30 zile de la întocmirea Studiului de fezabilitate întocmit la data de 15.10.2022.

Intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Intimatul Consiliul Județean Bihor a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei de interes și nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește critica referitoare la reținerea, în mod greșit, a efectului pozitiv al lucrului judecat a sentinței nr. 135/25.05.2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reține faptul că potrivit disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Din analiza disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reiese că nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

În Dosarul nr. x/2023, reclamanții au fost persoanele fizice care în prezenta cauză au renunțat la judecata acțiunii, luându-se act de aceasta în temeiul disp. art. 406 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâtă a figurat Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ce are calitatea de pârâtă și în dosarul de față.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a fost constatat în contradictoriu cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca urmare a cererii de anulare a Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022, aceeași decizie ce a format obiectul Dosarului nr. x/2023

Recurenții-reclamanți din dosarul de față sunt terți în raport de sentința nr. 135/25.05.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2023, însă dispozițiile art. 431 din. (2) C. proc. civ. nu impun existența triplei identități, iar efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a fost invocat de una dintre părțile litigiului, CNAIR, fiind evident că soluționarea cererii de anulare a Deciziei nr. 1087/14.09.2022 are legătură cu obiectul prezentului dosar.

Recurenții-reclamanți consideră că au fost încălcate prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât s-a făcut dovada contrară urmare a existenței mai multor capete de cerere ce au cauze diferite, dar care se află în strânsă legătură.

Înalta Curte reține că și în ipoteza în care în Dosarul nr. x/2023 s-a solicitat numai anularea deciziei de expropriere în fața instanței de contencios administrativ, iar instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă constatându-se că actul atacat este un act juridic civil, iar în cauza pendinte s-a solicitat atât anularea unor acte administrative (H.G. nr. 258/2022, H.G. nr. 809/2022), cât și anularea deciziei de expropriere, act juridic civil, efectul pozitiv al lucrului judecat poate fi reținut în raport de soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, prin acțiunea formulată recurenții-reclamanți au solicitat anularea H.G. nr. 258/2022 și H.G. nr. 809/2022, indicând motivele de nelegalitate, iar în privința Deciziei de expropriere nr. 1087/14.09.2022 s-a arătat că "având în vedere că H.G. nr. 809/2022 a fost adoptată în mod nelegal, pentru toate considerentele mai sus expuse, apreciem că se impune și anularea deciziei de expropriere, ca act subsecvent hotărârii de guvern amintite, întrucât a fost adoptată în baza acestei hotărâri de guvern".

Or, instanța de fond a respins acțiunea în privința cererii de anulare a H.G. nr. 258/2022 și H.G. nr. 809/2022, constatând dimpotrivă legalitatea actelor administrative atacate.

În aceste condiții, în mod corect, prima instanță a considerat să nu facă aplicarea disp. art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ci a disp. art. 431 alin. (2) C. proc. civ. și să dea posibilitatea părților reclamante să formuleze o acțiune la instanța civilă, în fața căreia să expună motive de nelegalitate proprii deciziei de expropriere, acestea nefiind indicate cu ocazia cererii de anulare a actelor administrative din prezentul dosar.

Prin urmare, se constată că recurenții-reclamanți nu au făcut nici dovada contrară prevăzută de disp. art. 435 alin. (2) C. proc. civ., astfel că motivele de nelegalitate analizate sunt nefondate.

Cu privire la aplicarea în realitate a efectului negativ al puterii de lucru judecat, soluția de respingere a cererii de anulare a deciziei de expropriere ca fiind sub incidența puterii de lucru judecat nu împiedică judecarea la instanța civilă a unei atare acțiuni, lucrul judecat referindu-se la soluția de inadmisibilitate a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.

Cu privire la încălcarea disp. art. 430 și art. 431 C. proc. civ., în raport de efectele sentinței nr. 34/27.01.2023, pronunțate de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022, recurenții-reclamanți susțin că hotărârile de guvern au fost emise în baza hotărârilor Consiliului Județean Bihor și a anexelor acestora, ce au fost anulate în primă instanță de Tribunalul Bihor, sentința bucurându-se de autoritate de lucru judecat provizorie, conform disp. art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, susțin recurenții-reclamanți executarea hotărârilor Consiliului Județean Bihor a fost suspendată prin Sentința definitivă nr. 502/01.07.2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/2022.

Înalta Curte constată că hotărârile Consiliului Județean Bihor invocate de recurenții-reclamanți au fost anulate ca urmare a adoptării de către o autoritate necompetentă.

Or, astfel cum a arătat și prima instanță, în documentația ce stă la baza emiterii celor două hotărâri de guvern nu se face referire la hotărârile Consiliului Județean Bihor, aspect recunoscut și de recurenții-pârâți, care consideră însă că acesta este irelevant, deoarece documentele sunt identice.

Înalta Curte reține că susținerile recurenților-reclamanți sunt nefondate, în condițiile în care notele de fundamentare ce au stat la baza adoptării hotărârilor de guvern nu sunt întemeiate pe hotărârile Consiliului Județean Bihor, fiind irelevant că au fost preluate unele caracteristici, din moment ce autoritatea competentă, Guvernul României și-a însușit propunerile existente.

Existența unor motive străine cauzei, contradictorii sau insuficiente în cuprinsul sentinței recurate nu se confirmă, instanța de fond făcând referire la Protocolul de colaborare și Parteneriatul de implementare ce nu au fost anulate în instanță, dar și la legislația incidentă ce cuprinde etapele procedurii de expropriere, fără să fie reținute hotărârile Consiliului Județean Bihor anulate pentru necompetența de a adopta documentația tehnico-economico pentru realizarea unei lucrări de interes public.

Prin urmare, nu are relevanță că toate hotărârile Consiliului Județean Bihor au fost adoptate înainte de încheierea Parteneriatului dintre CNAIR și UAT Bihor, din moment ce acestea nu au fost avute în vedere de prima instanță cu ocazia analizării legalității celor două hotărâri de guvern.

Referitor la aplicarea nelegală a dispozițiilor Legii nr. 107/1996, O.G. nr. 43/1997, H.G. nr. 930/2005 și H.G. nr. 1154/2004, recurenții-reclamanți consideră că au fost încălcate disp. art. 24 din Legea nr. 107/1996 - terenurile cuprinse în zona de protecție sanitară cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării și întreținerii sursei, construcției și instalației de alimentare cu apă; art. 34 și art. 36 din O.G. nr. 43/1997 - în zonele protejate ale localităților se va urmări descurajarea sau interzicerea circulației de tranzit/pe drumurile publice se vor lua măsuri de protecție a mediului; art. 5 și art. 25 din H.G. nr. 930/2005 - zona de protecție sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul tuturor obiectivelor prevăzute la art. 2, unde este interzisă orice amplasare de folosință sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor de apă/, în zonele de protecție sanitară cu regim sever instituite pentru captările de ape subterane, precum și în partea de pe mal a zonelor de protecție sanitară cu regim sever instituite pentru sursele de apă de suprafață sunt interzise toate activitățile prevăzute pentru zona de protecție sanitară un regim de restricție, precum și amplasarea de construcții sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei și a instalațiilor; explozii, săpături, excavații, etc.; art. 26 alin. (1), art. 28, art. 29, art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1154/2004 ce se referă la protecția sanitară și zonele de regim sever.

Cu privire la aceste aspecte, recurenții-reclamanți arată că dispozițiile legale invocate nu au fost respectate, iar instanța de fond a motivat formal sentința pronunțată, expunând interesul public ce se cere a fi protejat, dar și interesul privat al E. S.R.L., în raport de licența de exploatare emisă în baza Legii nr. 85/2003.

Motivele de nelegalitate sus-menționate, astfel cum au fost expuse prin cererea de recurs nu pot fi primite, în realitate, indicându-se doar prevederile legale încălcate fără o argumentare care să determine instanța de recurs să le analizeze în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți susțin, printr-o altă critică, analizarea și tranșarea nelegală a problemei exploatării perimetrului de exploatare delimitat al forajului T., hotărârea recurată încălcând disp. art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 14 C. proc. civ.

Critica se referă la considerentele de la pag. 115, par. 2-4 din sentința recurată prin care se afirmă că perimetrul de exploatare ce face obiectul licenței deținute de E. S.R.L. nu este afectat de lucrările de construire a proiectului de investiții, iar titularul licenței de exploatare își poate desfășura activitatea de exploatare a resurselor minerale, putând efectua procedurile de monitorizare a calității resursei minerale, de exploatare în condiții optime și fără restricții, cât și procedurile de denisipare care se impun.

Motivele de nelegalitate sunt nefondate, instanța de fond prin considerentele de la pag. 115, a răspuns la susținerile reclamantei E. S.R.L. în sensul că forajul de apă minerală terapeutică deținut de societate va fi distrus prin realizarea lucrării de infrastructură ce face obiectul hotărârilor de guvern a căror anulare s-a cerut.

În acest sens, instanța de fond a reținut conținutul Notei de constatare nr. x/12.04.2023 întocmită de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, completarea raportului de expertiză topografică și capturile foto din zona forajului, din care rezultă stadiul căminului de exploatare și posibilitatea de a avea acces la camera forajului de apă termală.

În aceste condiții, sunt nefondate susținerile prin care se invocă depășirea limitelor învestirii instanței și încălcarea principiului contradictorialității, aprecierea completului de judecată făcându-se în temeiul susținerilor reclamantei și a probelor administrate în cauză, aspecte ce nu pot influența administrarea și a altei probe într-un litigiu ce privește cuantumul despăgubirilor datorate ca urmare a exproprierii.

Sunt nefondate și criticile ce privesc încălcarea dispozițiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2), art. 8 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, prin care se invocă faptul că reclamanta E. nu mai poate dobândi un drept de proprietate sau de folosință asupra terenului ce se află în prezent în proprietatea statului și nici un drept de servitute, motivele fiind invocate pentru prima oară în recurs, nefăcând obiectul dezbaterilor în fața instanței de fond.

În ceea ce privește înlăturarea greșită a disp. art. 24 și art. 25 din O.G. nr. 43/1997 și aplicarea normelor derogatorii ale art. IV din O.U.G. nr. 49/2017, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017, prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, se pot emite autorizații de construire fără elaborarea și aprobarea prealabilă a unei documentații de amenajarea teritoriului sau de urbanism pentru proiectele de infrastructură de transport de interes național care sunt cuprinse în Planul de amenajare a teritoriului național - Secțiunea I - Rețele de Transport și/sau în Master Planul General de Transport al României, cu anumite excepții.

În speță este vorba despre un proiect de infrastructură de transport de interes național cuprins în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă la nivelul Municipiului Oradea și Zona Metropolitană 2021-2027 și în Strategia Integrală de Dezvoltare Urbană a Mun. Oradea și a zonei Metropolitane Oradea 2021-2027, prin urmare sunt incidente disp. art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017, derogatorii de la regula elaborării și aprobării prealabile a unei documentații de amenajarea teritoriului sau urbanism.

În privința încălcării disp. art. IV alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 49/2017, nerespectarea termenului de 30 de zile pentru notificarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a tuturor autorităților publice locale al căror teritoriu este afectat de proiect și nerespectarea termenului de 6 luni de la primirea notificărilor pentru elaborarea și aprobarea, în condițiile legii, a planurilor urbanistice zonale, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au invocat prin acțiune numai nerespectarea disp. art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001, prevederi inaplicabile în cauză, ca urmare a derogării existente la art. IV alin. (1) din O.U.G. nr. 49/2017.

Aspectele ulterioare ce privesc transmiterea unor notificări în termen de 30 zile și elaborarea/aprobarea PUZ-ului în termen de 6 luni nu au fost invocate prin acțiune și nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, dispozițiile legale fiind doar enunțate în contextul stabilirii neincidenței art. 47 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 350/2001.

În concluzie, Înalta Curte va constata neîntrunirea criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. (fosta H. SRL), S.C. I. S.R.L., E. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L., M., N. și O. împotriva sentinței nr. 211 din 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.