ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3142/2023

Ședința publică din data de 9 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 mai 2022, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Varianta ocolitoare a orașului Aleșd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 263/CA/2022 - P.I. pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 28.10.2022 a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor H.G. nr. 346/2022 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Varianta ocolitoare a orașului Aleșd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, prin reprezentant legal, secretar general al Guvernului, ca neîntemeiată.

Au fost admise cererile de intervenție accesorii în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Județul Bihor - Consiliul Județean Bihor și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., cu solicitarea de admitere a căii de atac, casarea în tot a sentinței civile din dosarul nr. x/2022 și pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare a efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Varianta ocolire a orașului Aleșd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022 și respingerea cererilor de intervenție accesorie formulate în prezenta cauză ca nefondate.

În esență, în motivare, recurenții - reclamanți au arătat că în soluționarea prezentei cauze, prima instanță a încălcat norma de procedură ce consacră efectul pozitiv, respectiv puterea de lucru judecat, a unei hotărâri judecătorești, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În al doilea rând, au mai arătat că motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile prin conținutul lor să influențeze soluția, or, în cauză, instanța de fond, a reținut motive contradictorii, iar pe de o altă parte, aspecte străine de natura cauzei, care nu explică raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa că hotărârea sa nu creează transparență asupra silogismului juridic care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și grație căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

În al treilea rând, au invocat recurenții încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât, dispozițiile a căror greșită aplicare se invocă nu consacră reguli de procedură, ci reprezintă dispoziții de drept substanțial în materia contenciosului administrativ, reglementând condițiile necesar a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce privește încălcarea regulilor de procedură, au arătat că instanța de fond, în soluționarea cauzei a încălcat în mod flagrant prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis o instanță ulterioară.

Contrar celor reținute de instanța de fond, invocă recurenții puterea de lucru judecat a 4 hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 190/2022 a Curții de Apel Oradea, decizia nr. 401/2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, decizia nr. 634/2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și decizia nr. 602/2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Au criticat reținerea instanței de fond în sensul că nu există o legătură de tipul act inițial - act subsecvent între hotărârea de Guvern ce face obiect al cererii de suspendare și hotărârile autorității publice locale, respectiv județene, aspect ce contravine flagrant celor stabilite, în mod definitiv, prin decizia nr. 401/2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021.

Au arătat că instanța de judecată este ținută în a respecta atât principiul puterii de lucru judecat, cât și în a face o minimă analiză a speței deduse judecății, analiză din care se poate observa faptul că între actele administrative emise în realizarea proiectului de infrastructură "Varianta de ocolire Aleșd" există o legătură indisolubilă, niciunul dintre acestea neavând o existență de sine stătătoare.

Realizarea proiectului de infrastructură rutieră "Varianta de ocolire Aleșd" a reprezentat și reprezintă un proces complex, în cadrul căruia flecare etapă are la bază etapele anterioare.

Recurenții, titulari ai cererii de suspendare, au apreciat actele administrative (H.C.L. Aleșd nr. 3 și H.C.J. Bihor nr. 6 ambele din 19.01.2021) ca fiind emise cu încălcarea legii, sens în care, au formulat atât plângere prealabilă și ulterior acțiune în anulare, în prezent aflate în curs de judecată în fața primei instanțe, cât și cereri de suspendare a efectelor actului administrativ.

Ulterior, cu privire la contradicțiile identificate în hotărârea atacată au susținut, pe de o parte, că instanța de fond, în mod eronat, a reținut că argumentele invocate de reclamanți pentru conturarea cazului bine justificat, sunt veritabile critici de nelegalitate a hotărârii de guvern, critici care pot fi analizate doar în cadrul acțiunii în anulare a actului administrativ contestat, respectiv faptul că motivele invocate prin cererea de suspendare nu se pretează analizei sumare care poate fi realizată în cadrul acestei proceduri, ca mai apoi aceeași instanță să constate că temeiul legal și procedura de adoptare a actului administrativ este una legală.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au arătat faptul că în susținerea cererii de suspendare a efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 s-au invocat mai multe argumente punctuale, atât pentru a se susține aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cât și pentru a demonstra existența unei pagube iminente, însă, instanța de fond, procedând la analiza acestora le-a apreciat fie ca neîntemeiate, fie ca incompatibile cu o cerere de suspendare.

Soluția este nelegală prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, totalitatea motivelor invocate pot fi analizate și se circumscriu unei cereri de suspendare, deoarece nu se impune nicio analiză aprofundată, fiind suficientă consultarea înscrisurilor administrate în probațiune, iar, pe de altă parte, acestea sunt întemeiate făcând dovada deplină a întrunirii celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 544/2004.

Deși este adevărat că în cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conținutului raportului juridic dedus judecății, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acesteia. Dimpotrivă, aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, esențial fiind ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Contrar celor reținute de instanța de fond, motivele ce creează o aparență de nelegalitate a actului administrativ al căror efecte se doresc a fi suspendate sunt temeinice, iar analiza acestora nu presupune decât cercetarea înscrisurilor admise în probațiune.

Hotărârea de Guvern nr. 346/2022 a fost emisă cu încălcarea vădită a prevederilor art. 7 alin. (5) - alin. (8) din Legea nr. 52/2003.

Transparența decizională, mai precis transparența procesului de luare a deciziilor întărește natura democratică a instituțiilor și încrederea publicului în administrație, reprezintă un mijloc puternic de protecție împotriva corupției și fraudei.

În speța dedusă judecății, actul administrativ a încălcat în mod flagrant dispozițiile legale imperative cuprinse la art. 7 alin. (5) - alin. (8) din Legea nr. 52/2003, întrucât, deși titularii prezentului recurs au înregistrat o propunere de respingere a proiectului pus în dezbatere publică, propunerea fiind pe larg motivată, autoritatea publică nu a consemnat în niciun mod propunerea primită și totodată a emis actul administrativ.

În mod cert, autoritatea publică putea să primească în tot sau în parte propunerile ori putea să le respingă în întregime, caz în care s-ar fi putut pune în discuție un aspect mai complex privind caracterul formal al analizei, ori în condițiile în care propunerea din 28.02.2022 nu a fost înregistrată, respectiv nu a fost analizată, aparența de nelegalitate este una vădită.

Apare ca fiind vădit nelegală constatarea instanței de fond care (pag. 68 alin. (10) a reținut faptul că actul administrativ a fost adoptat valabil cu respectarea prevederilor legale și a constatat că argumentele privind presupusa încălcare a normelor juridice care guvernează transparența decizională depășesc limitele judecății la nivel de aparență a dreptului și impun o judecată pe fond.

Actul administrativ a fost emis și cu încălcarea prevederilor Regulamentului nr. 1315/2013 privind Orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport. Regulamentul este un act legislativ emis de Uniunea Europeană și are atât un caracter obligatoriu cât și o aplicabilitate directă în statele membre.

Prevederile art. 10 alin. (2) lit. b) ale Regulamentului nr. 1315/2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport care menționează între prioritățile generale că se va acorda o atenție deosebită măsurilor necesare pentru "atenuarea expunerii zonelor urbane la efectele negative ale tranzitului feroviar și rutier" ori Studiul de fezabilitate întocmit la solicitarea U.A.T. Județul Bihor (administrat ca înscris) arată în mod clar faptul că realizarea proiectului de infrastructură rutieră "va genera poluare și disconfort pentru rezidenții din zonă".

Hotărârea de guvern nr. 346/2022 încalcă prevederile art. 24 și art. 25, respectiv art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, întrucât amplasamentul lucrării, ce se suprapune peste varianta de traseu adoptată prin M.C.L. Aleșd nr. 3 și H.C.J. Bihor nr. 6 nu ține cont de conservarea și protecția mediului, respectiv de planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism.

Analiza aparenței de nelegalitate ce derivă din încălcarea art. 24 și art. 25, respectiv art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 presupune o simplă lecturare a înscrisurilor încuviințate în probațiune. Din cuprinsul Regulamentului Local de Urbanism al Orașului Aleșd, cât și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic judiciar X., respectiv raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic judiciar Y. în dosar nr. x/2021 și încuviințate în probațiune în prezentul dosar.

Unitățile teritoriale de referință (U.T.R.) în care sunt amplasate imobilele recurenților și care sunt traversate de proiectul de infrastructură au ca funcțiune dominantă cea de locuire - zone rezidențiale precum și învățământ, servicii și gospodărire comunală.

Acolo unde există unități industriale, regulamentul local de urbanism nu permite extinderea lor ci recomandă conversia în zonă de locuit sau servicii, iar funcțiunile care aduc trafic intens în zonă sunt interzise.

Regulamentul de urbanism prevede pentru zonele de locuințe faptul că sunt interzise construirea unor unități poluante sau care necesită trafic intens și riscuri tehnologice, iar pentru zonele de instituții și servicii sunt interzise unitățile poluatoare producătoare de noxe sau care prezintă riscuri tehnologice.

În prezenta cauză este îndeplinită și condiția existenței unui prejudiciu material viitor și previzibil, care rezultă din distrugerile ce se vor cauza imobilelor ce rămân în proprietatea recurenților, atingerea adusă dreptului la sănătate, atingerea adusă dreptului la viață privată ș.a.

Prejudiciul material, printre altele, poate fi identificat prin afectarea în mod direct a imobilelor în care locuim și care se află în patrimoniul subsemnaților. Este evident că în momentul construirii, acestea nu au fost proiectate pentru a rezista unor condiții de trafic greu, motiv pentru care structurile de rezistență ar putea fi afectate în mod considerabil.

Prejudiciul material, viitor și previzibil, se va crea inclusiv în etapa de realizare a proiectului de utilitate publică, întrucât, este binecunoscut faptul că porțiunea de teren aflată sub traseul viitorului drum trebuie compactată cu ajutorul unor utilaje special concepute. Aceste utilaje funcționează pe bază de vibrații, care, transmise în sol, consolidează fundația drumului. Având în vedere că proiectul de infrastructură rutieră reprezintă o variantă de ocolire, acesta trebuie să aibă o portantă ridicată astfel încât să reziste traficului rutier greu iar datorită acestui aspect este evident că e necesară o consolidare aprofundată a solului. Prin efectuarea acestor lucrări, atât fundațiile cât și structurile de rezistență ale imobilelor vor fi grav afectate, fapt ce dovedește iminența generării unui prejudiciu material viitor și previzibil.

De asemenea, prejudiciul material este reprezentat și de scăderea valorii de piață a imobilelor ce rămân în proprietatea recurenților, exproprierea fiind una parțiala. La acesta se adaugă prejudiciul rezultat din efectele poluării aerului și poluarea fonică.

Prejudiciul suferit de recurenți derivă și din încălcarea drepturilor la sănătate, precum și la un mediu sănătos întrucât realizarea proiectului de infrastructură va conduce la creșterea inevitabilă a poluării în zonele rezidențiale respective. Practic, traficul rutier ce va trece în preajma imobilelor va determina o creștere a poluării aerului, datorită noxelor emise de mijlocele de transport, precum și a prafului, respectiv o creștere a poluării fonice. Fără niciun dubiu, inclusiv utilajele care vor deservi șantierul vor crea o creștere a poluării aerului și a celei fonice.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenții - reclamanți, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

Intimata - pârâtă CNAIR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanți, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile de la fondul cauzei.

Intimatul - pârât Județul Bihor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței de la fond având în vedere că nu se confirmă criticile formulate de recurenți din perspectiva disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. .

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței să dispună suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Varianta ocolitoare a orașului Aleșd", publicată în Monitorul Oficial 297/28.03.2022.

Prima instanță a respins cererea formulată de reclamanți cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale cumulative, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, pentru a se dispune suspendarea H.G. nr. 346/2022.

Nemulțumiți de soluția primită reclamanții au formulat prezenta cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ..supunând spre verificare ÎCCJ - SCAF legalitatea sentinței civile de la fondul cauzei.

În ceea ce privește primul motiv de casare al sentinței civile atacate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv încălcarea de către prima instanță a autorității de lucru judecat a unor sentințe, decizii civile, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile recurenților.

Potrivit textului de lege anterior amintit, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condițiile stabilite și impuse de lege cu privire la activitatea de judecată și la raporturile dintre părți și instanță, actele de procedură efectuate în etapa cercetării procesului asigurând întreaga desfășurare a procesului în condițiile legii, conform prevederilor art. 237 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Susținerile formulate de recurenți referitoare la încălcarea prevederilor art. 430 C. proc. civ., prin prisma faptului că prima instanță nu a dat eficiență puterii de lucru judecat a 4 hotărâri civile, care vizau aceeași problematică ca în dosarul de față, respectiv prima etapă de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes național "Varianta ocolitoare a orașului Aleșd", sunt nefondate.

Recurenții-reclamanți interpretează eronat dispoziția legală ce reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că instanța de față ar trebui să țină cont în mod neapărat de soluția pronunțată de o altă instanță cu privire la suspendarea/anularea unor acte administrative care vizează aceeași procedură de expropriere. Astfel, recurenții au invocat autoritatea de lucru judecat cu precizarea că primele acte administrative care vizau același coridor de expropriere ar fi actele inițiale în corelație cu actele administrative deduse judecății în prezenta cauză care ar fi actele subsecvente sens în care s-ar impune admiterea prezentei cereri de suspendare.

Din perspectiva instituției prevăzute de art. 430 C. proc. civ., trebuie să existe identitatea de obiect, cauză și părți între pricinile cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat, identitate care trebuie să fie măcar parțială.

Înalta Curte reține că aceste elemente nu se confirmă în cauză câtă vreme obiectul dosarelor invocate ca având autoritate de lucru judecat este diferit și vizează acte administrative care nu se află în relație de act inițial - act subsecvent cu cele din prezenta cauză.

Astfel, și motivarea primei instanțe care a reținut că relația de act inițial - act subsecvent este exclusă de prevederile legale în temeiul cărora a fost adoptată H.G. nr. 346/2022, prevederi care instituie competența exclusivă a Guvernului României de a adopta actul contestat, este corectă și este apreciată de instanța de control judiciar ca având la bază o argumentație solidă.

Procedând la soluționarea criticii vizând autoritatea de lucru judecat în modalitatea prezentată anterior, se constată că prima instanță a respectat dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., republicat, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat.

Al doilea motiv de nelegalitate formulat de recurenta-reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea executării H.G. nr. 346/2022, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Este de observat că, reclamanții, în cererea adresată instanței de judecată, nu au dezvoltat o argumentație a cazului bine justificat, limitându-se să facă trimitere la motivele invocate în cuprinsul acțiunii în anulare a actelor administrative, considerând că acestea reprezintă temeiuri suficiente pentru îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

În acest context, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au invocat argumente de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative, neputându-se pretinde instanței de contencios administrativ ca în limitele acestei proceduri sumare să tranșeze motivele de nelegalitate invocate de reclamanți în afirmarea existenței condiției cazului bine justificat.

Judecătorul cauzei nu era învestit cu analiza susținerilor reclamanților care formează obiectul acțiunii în anulare hotărârii de Guvern, întrucât în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ nu se poate antama fondul dreptului, ce constituie obiectul altui proces, respectiv al litigiului de fond.

Criticile recurenților referitoare la neanalizarea, în mod efectiv, de către prima instanță a argumentelor prezentate în acțiune, care în opinia lor, conțin elemente suficiente ce demonstrează existența cazului bine justificat, nu pot fi reținute.

Din analiza actelor dosarului rezultă că prin cererea depusă la dosarul primei instanțe la data de 20 mai 2022, reclamanții au precizat că aduc argumente de drept care creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, acestea vizând, în esență, nerespectarea prevederilor privind transparența decizională în administrația publică, nerespectarea planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului, nerespectarea prev. art. 37 alin. . 2 din O.G. nr. 43/1997 și încălcarea normelor de tehnică legislativă precum și pe cele ale Constituției României.

Răspunzând criticilor formulate de recurenți sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a analizat motivele invocate de aceștia prin cererea de chemare în judecată și a înlăturat, motivat, argumentele aduse în dovedirea îndeplinirii cazului bine justificat, reținând că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamanți.

În aceste condiții, faptul că în cauză nu a fost analizat fiecare argument prezentat de reclamanți, cu referire în concret la cele invocate în cuprinsul cererii depuse la dosar la data de 20 mai 2022, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

După cum s-a arătat anterior, instanța de fond a examinat motivațiile prezentate de reclamanți prin prisma dispozițiilor legale incidente, respectiv a art. 14, art. 15 și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, concluzionând, în raport de argumentele pe care aceștia au înțeles să le invoce, că nu există motive de îndoială legitimă asupra legalității actelor contestate.

În același timp, Înalta Curte reține faptul că nu se relevă în cauză o motivare contradictorie, toate argumentele primei instanțe dezvoltate în cuprinsul considerentelor hotărârii civile atacate conduc, în mod logic, la soluția din dispozitivul sentinței civile recurate, care este de respingere a cererii de suspendare.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigența procesului echitabil este îndeplinită și în cazul unei motivări a soluției pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esențiale ridicate de părți.

În concluzie, chiar și o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu o nemotivare, sancționabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, și îndeplinește cerințele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8, Înalta Curte amintește că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să solicite suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Recurenții-reclamanți au invocat în susținerea cererii de suspendare nerespectarea prevederilor privind transparența decizională în administrația publică, nerespectarea planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului, nerespectarea dispozițiilor imperative cuprinse la art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, a prevederilor O.U.G. nr. 101/2020, a dispozițiilor H.G. nr. 666/2016 și a prevederilor Programului Operațional Infrastructura Mare 2014-2020, încălcarea prevederilor O.G. nr. 43/1997 și a Acordului European din 1975 asupra marilor drumuri de circulație internațională - AGR, excesul de putere - încălcarea drepturilor fundamentale, soluționarea dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021

Totodată, în cuprinsul aceleiași acțiuni prin care au solicitat suspendarea H.G. nr. 346/2022, recurenții contrazic constatările și concluziile cuprinse în documentația tehnico-economică - soluția tehnică, analiza multicriterială, impactul asupra mediului etc. - și în avizele depuse la dosarul cauzei, or verificarea temeiniciei unor astfel de motive implică cercetarea în profunzime a fondului cauzei și administrarea unor probe incompatibile cu specificul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a actului administrativ, cum ar fi expertiza judiciară.

Aceste aspecte nu pot fi supuse unei cercetări sumare care se efectuează în cadrul soluționării dosarului ce are ca obiect suspendarea hotărârii de Guvern, ci sunt aspecte care fac obiectul acțiunii de fond, fiind veritabile critici de nelegalitate ale actului normativ atacat și care pentru analiză implică administrarea unui probatoriu complex, care excede cadrului procesual de față.

Alături de prima instanță și Înalta Curte, analizând actele și înscrisurile dosarului, a ajuns la concluzia că nota de fundamentare a actului administrativ și prevederile legale exprese care au stat la baza adoptării acestuia, H.G. nr. 346/2022 nu aprobă și nu completează hotărârile administrației publice locale sau județene, fiind un act independent de acestea din urmă, adoptat de Guvernul României, în exercitarea unei competențe legale exclusive.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte reține că recurenții - reclamanți nu au reușit să probeze în cauza de față condiția cazului bine justificat care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, toate criticile expuse fiind caracteristice acțiunii în anularea actului administrativ.

Înalta Curte are în vedere și că cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

În cauză, condiția necesității prevenirii unei pagube iminente nu se mai impune a fi analizată, având în vedere neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat recurenții-reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., și W. împotriva sentinței nr. 263/CA/2022 - P.I. din 28 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2023.