ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2024

Deliberând asupra prezentei contestații, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/1/2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. x din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători prin care i s-a repins cererea de transfer.

A solicitat anularea Hotărârii nr. x din 13 iulie 2023 și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Brașov către Curtea Militară de Apel București sau, în subsidiar, admiterea acțiunii, anularea hotărârii anterior menționate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să analizeze în mod efectiv criteriile de departajare în baza cărora se poate dispune transferul magistraților de la instanțe civile la instanțe militare, în acord cu prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamenul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014.

În motivare, s-a arătat – în esență – că la soluționarea cererii de transfer, intimatul nu a luat în considerare niciunul dintre criteriile prevăzute de Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014.

Contestatoarea a susținut că intimatul avea obligația de a analiza condițiile de vechime la instanța de la care provine, vechimea în gradul aferent instanței în mod comparativ cu ceilalți magistrați civili în raport de care MAPN a eliberat aviz conform și, în raport de datele statistice existente, să acorde eficiență cererilor care sunt preferabile prin raportare la criteriile art. 5 alin. (3) lit. a – d) din Regulamentul comun.

S-a considerat că intimatul a procedat la o departajare neunitară, în baza unor criterii stabilite aleatoriu, cu efect negativ în ceea ce privește previzibililatea

raportului de muncă al contestatoarei, implicit a statutului profesiei de magistrat și cu efecte vătămătoare pentru că se află în imposibilitate de a-și adapta conduita exigențelor legale și a avea o reprezentarea previzibilă asupra derulării și a rezultatului procedurii de transfer.

A apreciat că intimatul avea obligația de a proceda de o manieră consecventă în analiza cererilor de transfer, cu luarea în considerare a criteriilor legale prevăzute de Regulamentul Comun, așa cum a procedat și în precedent și cum a stabilit ICCJ prin Decizia nr. 2070/2016, cu atât mai mult cu cât

solicitarea de transfer vizează modificarea raportului de muncă și reprezintă un element esențial al statutului juridic al funcției de magistrat.

Referitor la criteriul de oportunitate și datele statistice reținute de către intimat prin hotărârea contestată, contestatoarea a arătat că acestea nu sunt în măsură să îi justifice opțiunea, în condițiile în care instanța la care funcționează în prezent, Curtea de Apel Brașov, beneficiază de o schemă completă și la nivelul acestei curți de apel nu au existat dificultăți de ocupare a schemei de personal, fiind o instanță dezirabilă, atât din punct de vedere geografic, cât și al încărcăturii pe judecător.

În plus, nici la momentul analizei cererii de transfer și nici în prezent, contestatoarea nu are pe rolul completului din care face parte repartizate dosare de o complexitate deosebită, care să presupună admnistrarea unui probatoriu complex și în care să se pună în mod real problema asigurării continuității completului de judecată.

În opinia contestatorei, susținerea intimatului potrivit căreia la acest moment nu este oportună vacantarea unui post de judecător la nivelul secției penale a Curții de Apel Brașov echivalează practic cu o interdicție la transfer din moment ce la acest moment schema instanței este completă, iar la nivelul secției penale volumul de muncă este unul echilibrat, aflat sub media volumului de activitate la nivel național. A învederat că la nivelul acestei curți de apel nu au existat dificultăți de ocupare a schemei de personal, fiind o instanță dezirabilă, atât din punct de vedere geografic, cât și al încărcăturii pe judecător.

În continuare, contestatoarea a arătat că, deși intimatul reține prin hotărârea contestată că vacantarea unui nou post de judecător la Curtea de Apel Brașov poate avea consecințe negative asupra funcționării în bune condiții a acestei instanțe, totuși nu aplică același criteriu și în cazul magistratului judecător, B, căruia i-a fost admisă cererea de transfer de la Curtea de Apel București la Curtea Militară de Apel București în aceeași procedură. Astfel, deși s-a observat că la nivelul Curții de Apel București, de la care provenea doamna judecător, erau la momentul analizei cererii de transfer 12 posturi de judecător vacante, iar încărcătura cauzelor/judecător a fost cu mult superioară celei de la Curtea de Apel Brașov, totuși acest element nu a constituit un impediment la admiterea cererii. În hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru Judecători nr. y/13.07.2023, prin care s-a admis cererea de transfer a magistratului judecător anterior menționat, criteriul hotărâtor de departajare a fost vechimea în funcție a magistratului judecător căruia i-a fost admisă cererea de transfer (de 14 ani și 7 luni) spre deosebire de vechimea contestatoarei în funcția de judecător (de 12 ani și 7 luni). Cu toate acestea, nu s-a reținut vechimea în gradul de curte de apel de peste 5 ani a contestatoarei, care judecă la nivel de curte de apel de peste 5 ani, ca urmare a promovării efective la instanța la care își desfășoară activitatea.

Contestatoarea a mai arătat că intimatul a avut în vedere la declanșarea procedurii de transfer necesitatea ocupării la Curtea Militară de Apel a două locuri vacante. De la data declanșării procedurii de transfer și până la data soluționării cererilor formulate s-a mai vacantat un post la această instanță, fiind vacante 3 locuri, ca urmare a pensionării președintelui instanței militare.

Cu toate acestea, intimatul a arătat în hotărârea contestată că este suficientă ocuaparea unui singur post din cele două vacante, scoase la procedura de transfer, fără a motiva efectiv care a fost elementul de noutate care a intervenit între data de 28.04.2023 și data de 13.07.2023 și care a relevat lipsa de necesitate a ocupării ambelor posturi vacante.

În plus, din moment ce doi dintre membrii Secției pentru judecători au votat pentru transferul contestatoarei, înseamnă că cel puțin o parte dintre membrii secției au apreciat că este necesară ocuparea prin transfer a ambelor posturi scoase la transfer în actuala procedură.

Prin urmare, aprecierile intimatului în motivarea hotărârii de transfer exced, în opinia contestatoarei, unei analize obiective, hotărârea fiind emisă cu exces de putere.

În final, contestatoarea a făcut referire la traseul profesional, arătând că a acumulat în ceea ce privește soluționarea cauzelor corespunzătoare instanțelor civile o bogată și variată experiență, datorată cel puțin în parte și faptului că a profesat în instanțe situate în municipii cu o bogată cazuistică, context în care a precizat că experiența de până acum ar contribui la o mai bună desfășurare a activității judiciare în cadrul instanțelor militare.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în principal, admiterea excepției pentru nemotivare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor incidente în cauză.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluționarea cererii contestatoarei și rezumate în hotărârea contestată, intimatul a arătat, în esență, că hotărârea adoptată are o justificare obiectivă și rezonabilă și anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei de transfer nu a fost arbitrară.

După depunerea motivelor contestației de către contestatoare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat Note scrise, prin care a solicitat în principal, admiterea tardivității motivării contestației, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată pentru motivele expuse prin întâmpinarea despusă la doar.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte respinge ca neîntemeiată excepția nulității contestației pentru nemotivare, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit dispozițiilor art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: „Hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în condițiile art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii”.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

„(5) Hotărârile cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile de la adoptare, se comunică de îndată și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la redactare.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.(..,)”

Din interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, rezultă că legea prevede pentru hotărârile prin care se dispune cu privire la o cerere de transfer, posibilitatea de a fi atacate de destinatarul hotărârii, sau de către „orice persoană interesată” într-un termen de 15 zile, care curge de la comunicare sau de la publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior a Magistraturii.

Din faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod alternativ, momentul de la care curge termenul de contestare, se desprinde concluzia că pentru hotărârile care se aduc la cunoștință pe calea comunicării, s-a avut în vedere posibilitatea declarării contestației de la acel moment, considerat momentul luării la cunoștință.

Înalta Curte va reține această interpretare, care se impune și prin prisma asigurării unui acces efectiv la instanță, din perspectiva art. 6 C.E.D.O., interpretarea dată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii fiind una restrictivă în condițiile în care, așa cum a precizat contestatoarea prin răspunsul la întâmpinare, hotărârea atacată i-a fost comunicată, iar textul de lege prevede că termenul de 15 zile curge de la comunicare, sau de la publicare, întrucât hotărârea poate fi atacată de „orice persoană” deci și de un terț interesat.

Totodată, având în vedere că norma specială face trimitere la soluționarea contestației de către instanța de contencios administrativ și deci, la dispozițiile legii contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 vizează data luării la cunoștință, astfel că, în cazul publicării unui act administrativ pe site-ul instituției, legea instituie o prezumție de luare la cunoștință de conținutului actului, care nu este însă una absolută, putând fi răsturnată.

În speță, Hotărârea nr. x din 13 iulie 2023 fost comunicată contestatoarei în data de 25.08.2023 la locul de muncă, așa cum reiese din mențiunea aplicată pe această adresă, din care se observă data înregistrării la Curtea de Apel Brașov și data comunicării către contestatoare (fila 116). Prin urmare, contestația a fost motivată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge și excepția tardivității motivării contestației, ca neîntemeiată

Analizând în continuare actele și lucrările dosarului, susținerile părților, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte urmează a respinge contestația ca neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 19/8994/15.05.2023, contestatoarea A, judecător la Curtea de Apel Brașov – Secția penală, a solicitat transferul la Curtea Militară de Apel.

Prin Hotărârea nr. x din 13 iulie 2023, contestată în prezenta cauză, Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A.

Prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat anularea hotărârii din data de 13.07.2023 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința admiterii cererii sale de transfer de la Curtea de Apel Brașov – Secția penală la Curtea Militară de Apel.

În esență, contestatoarea a susținut că hotărârea atacată ar fi netemeinică întrucât intimatul nu a luat în considerare în soluționarea cererii de transfer niciunul dintre criteriile prevăzute de Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 Regulamenul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari.

Contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii analizând și interpretând în mod corect toate criteriile prevăzute de lege, privind transferul judecătorilor.

Potrivit art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor:

„(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.

(4) Dobândirea calității de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, după obținerea avizului conform al Ministerului Apărării Naționale referitor la îndeplinirea condițiilor legale specifice pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naționale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.”

Totodată, conform art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naționale și prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii: „(1) Poate fi transferat în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militor, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanță sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Dispozițiile art. 1 alin. (3) - (10) și ale art. 2 se aplică în mod corespunzător. (4) Judecătorul sau procurorul poate participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii. (5) Secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre.”

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1)

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârii contestate evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare, precum și de necesitatea asigurării echilibrului între interesul privat și interesul public.

Referitor la criticile privind oportunitatea transferului prin raportare la volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, precum și la numărul posturilor vacante în cele două instanțe, Înalta Curte constată că Secția pentru judecători a reținut corect existența unui volum de activitate semnificativ mai mare la Curtea de Apel Brașov – Secția penală față de Curtea Militară de Apel.

Astfel, volumul de activitate în cadrul Curții de Apel Brașov era apropiat de media națională, la nivel anului 2022 înregistrându-se o încărcătură a cauzelor/judecător de 190 (comparativ cu media națională de 258) și o încărcătură a cauzelor/schemă de 180 (comparativ cu media națională de 227). Pe de altă parte, în cadrul Curții Militare de Apel București volumul de activitate se situa mult sub media națională, încărcătura cauzelor/judecător fiind de 47 (aprox. 18% din media națională de 258), iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 28 (aprox. 12% din media națională de 227).

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în atribuțiile Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând și o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar. Or, din evidențele anterior precizate rezultă o disproporția semnificativă între volumele de activitate ale celor două instanțe implicate în procedura de transfer.

În contextul în care legea conferă judecătorului o vocație la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, Secția pentru judecători a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestatoare nu puteau prevala la acel moment față de interesele instanței de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă.

Nu pot fi primite susținerile contestatoarei referitoare la îndeplinirea condițiilor de vechime în funcție prin raportare la situația unui alt judecător, căruia i s-a admis cererea de transfer. Înalta Curte are în vedere că transferul fiecărui solicitant se analizează de intimat separat, printr-o hotărâre distinctă, ce cuprinde analiza îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege, în ordinea prevăzută de aceasta, pentru solicitantul respectiv. Astfel, la verificarea legalității unei hotărâri de soluționare a unei cereri de transfer se verifică dacă intimatul a analizat corespunzător îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege pentru judecătorul sau procurorul la care se referă hotărărea atacată și nicidecum prin analizarea situației altui solicitant, situație care, de plano, nu poate fi identică.

Contestatoare a mai criticat faptul că, din moment ce opțiunea intimatului a fost de a stabili pentru transfer două posturi la Curtea Militară de Apel, nu putea reveni asupra deciziei anterioare și să stabilească necesitatea ocupării prin transfer doar a unui post.

Înalta Curte reține că alocarea unor posturi vacante în cadrul unei proceduri de transfer nu presupune în mod automat obligația Secției pentru judecători de a aproba cererile de transfer formulate astfel încât să se acopere în totalitate posturile utile pentru transfer.

Când a considerat că este oportună ocuparea unui singur post la Curtea Militară de Apel, intimatul a avut în vedere funcționarea acestei instanțe în parametri impuși de lege, raportat la volumul de activitate, urmărind în același timp și să nu se destabilizeze activitatea instanței de la care s-a solicitat transferul.

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale (spre exemplu, Deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ). Iar „transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (Decizia nr. 29/16.01.2018).

În concluzie, Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare și raționamentul pe care aceasta se sprijină, contestatoarea nerelevând motive de nelegalitate apte să conducă la anularea hotărârii atacate.

În sfârșit, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și solicitarea formulată de reclamantă în subsidiar, în sensul obligării intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să analizeze în mod efectiv criteriile de departajare în baza cărora se poate dispune transferul magistraților de la instanțe civile la instanțe militare, în acord cu prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamenul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun:

„(3) La soluționarea cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6) pot fi avute în vedere următoarele criterii:

vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

c) vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului militar la care se solicită numirea.

d) existența avizului favorabil privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate."

Art. 1 alin. (6) din Regulamentul comun prevede că „Cererile de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar se analizează semestrial, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii."

Din analiza normelor anterior citate, rezultă că dispozițiile invocate de contestatoare din cuprinsul Regulamentului comun aprobat prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 vizează procedura de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar. Or, contestatoarea este un judecător civil care a solicitat transferul pe un post de judecător militar, astfel încât nu îi sunt incidente dispozițiile regulamentare în discuție.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge excepția tardivității motivării contestației ca neîntemeiată.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A împotriva Hotărârii nr. x din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.