ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 2019 din 13 iulie 2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre, prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galați la Curtea Militară de Apel București.

În motivarea cererii, contestatoarea susține că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât modalitatea în care au foste expuse considerentele nu poate echivala cu o motivare a acesteia. În cuprinsul hotărârii nu se regăsește o minimă analiză a criteriilor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 192 din Legea nr. 303/2022, iar expunerea unor considerente obiective și concludente este de esența actului administrativ în discuție. Simpla prezentare a unor date statistice vizând activitatea celor două instanțe, fără a le analiza în concret și fără a prezenta relevanța lor la soluționarea cererii de transfer nu constituie o argumentație corespunzătoare soluției adoptate.

Consideră contestatoarea că în cazul său sunt îndeplinite în totalitate criteriile obiective prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și niciun argument din hotărârea atacată nu contrazice această susținere. Arată că, în prezent, este numită în funcția de inspector judiciar al Inspecției Judiciare din 08.04.2022 pentru un mandat de 3 ani, astfel încât activitatea sa nu poate fi evaluată din punct de vedere al necesarului de personal al Curții de Apel Galați, iar pe de altă parte, la examenul de promovare efectivă la instanțele superioare, organizat în perioada mai- octombrie 2023, la această instanță s-a înscris un număr de candidați peste numărul de posturi scoase la concurs, neputându-se vorbi despre o problemă de personal la nivelul acestei instanțe.

Cât privește argumentul din considerentele hotărârii atacate, în sensul că reclamanta ar ocupa doar statistic un post la instanța unde dorea transferul, susține contestatoarea că acesta reprezintă o simplă prezumție, întrucât avea intenția de a continua activitatea, în ipoteza admiterii transferului. Această manifestare de voință putea fi adusă la cunoștința CSM în cadrul interviului prevăzut de art. 5 alin. (2) și (4) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar și de art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, care nu a mai avut loc în cadrul acestei sesiuni de transfer. În cadrul interviului s-ar fi prezentat și motivele de ordin personal, referitoare la împrejurarea că reclamanta dorește să continuie activitatea ca judecător militar, precum și la aspectele privind situația familială din care rezultă că soțul este judecător la Curtea de Apel București, iar cei doi copii minori sunt înscriși la grădiniță și școală în București.

Un al doilea aspect de nelegalitate a hotărârii CSM atacate îl reprezintă, în opinia contestatoarei, lipsa oricărui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer. Ministerul Apărării Naționale a solicitat ocuparea ambelor posturi, având în vedere volumul de activitate și necesarul de judecători al instanței, iar contestatoarea a fost admisă la probele medicale, sportive și psihologice, având avize favorabile atât din partea acestui minister, cât și din partea Curții de Apel Galați. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere, ceea ce echivalează cu o soluție arbitrară dată în analiza cererii de transfer, cu consecința nulității hotărârii atacate. Singurul remediu procesual pentru a înlătura efectele negative cauzate drepturilor și intereselor legitime ale contestatoarei este, în opinia acesteia, anularea hotărârii și obligarea intimatului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galați la Curtea Militară de Apel București.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Consideră intimatul că Hotărârea secției pentru judecători nr. 2019 din data de 13.07.2023 este legală și temeinică, fiind analizate și corespunzător interpretate toate dispozițiile legale privind transferul judecătorilor, iar criticile invocate de reclamantă sunt nefondate.

Arată intimatul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 188 și art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum și art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naționale și prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Susține că, în cuprinsul actului administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situația de personal și volumul de activitate ale instanțelor implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menționate în avizele conducătorilor instanțelor, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer. secția pentru judecători a avut în vedere justul echilibru care trebuia menținut între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - și interesul legitim privat al solicitantei, precum și faptul că, începând cu data de 08.04.2022, reclamanta a fost numită în funcția de inspector judiciar la Inspecția Judiciară, pentru un mandat de 3 ani. În aceste condiții, aprobarea transferului acesteia ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curții Militare de Apel București, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului de inspector judiciar. Or, în motivarea avizului, președintele Curții Militare de Apel București a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcții de execuție vacante, pentru a se asigura continuitatea desfășurării în bune condiții a activității instanței militare la care s-a solicitat transferul. De asemenea, secția pentru judecători a apreciat că, deși la Curtea Militară de Apel București erau vacante 3 posturi de judecător militar din schema de 8 posturi, în respectiva sesiune de transferuri se impunea ocuparea unui singur post, asigurându-se astfel funcționarea acestei instanțe în parametrii impuși de lege.

Consideră intimatul CSM că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind analizate și interpretate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege. Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate.

Astfel, având în vedere toate criteriile legale, inclusiv aspectele expuse în avizul exprimat de Curtea Militară de Apel București din care reieșea necesitatea ocupării ambelor funcții de execuție vacante pentru a se asigura continuitatea desfășurării în bune condiții a activității instanței militare la care s-a solicitat transferul, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că nu este oportun transferul reclamantei, întrucât, de la data de 08.04.2022, aceasta exercita funcția de inspector judiciar la Inspecția Judiciară pentru un mandat de 3 ani. În aceste condiții, aprobarea transferului reclamantei ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curții Militare de Apel București, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului în funcția de inspector judiciar.

Concluzionează, astfel, intimatul că secția pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situația Curții Militare de Apel București, precum și situația reclamantei.

Referitor la criteriul datelor personale ale magistraților care au formulat cereri de transfer, susține intimatul că reclamanta nu a invocat niciun fel de motive profesionale sau personale în susținerea cererii de transfer, solicitând doar transferul la Curtea Militară de Apel București. În aceste condiții, motivele profesionale și personale invocate de aceasta prin cererea de chemare în judecată (faptul că dorește să activeze în continuare ca judecător militar, că are doi copii minori înscriși la grădiniță și la școală în București și că soțul acesteia este judecător la Curtea de Apel București) nu pot fi avute în vedere la soluționarea acțiunii.

Mai arată că secția pentru judecători a analizat solicitarea reclamantei, astfel cum a fost formulată, având în vedere datele obiective privind volumul de activitate și situația posturilor de judecător de la instanțele implicate în procedura transferului, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe. În contextul în care legea conferă judecătorului o vocație la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, secția pentru judecători a apreciat în mod corect că nu era oportun la acel moment transferul reclamantei având în vedere necesitatea ocupării efective a posturilor vacante de la Curtea Militară de Apel București. Motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată pe de o parte nu reprezintă situații excepționale, apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituie singurele criterii legale avute în vedere și nu există nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii. Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea dispozițiilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanței supreme.

Cât privește susținerile reclamantei în sensul că ar fi menționat motivele personale în cadrul interviului prevăzut de art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun (interviu care nu ar mai fi avut loc), intimatul susține că sunt neîntemeiate întrucât, pe de-o parte, în cadrul procedurii de transfer nu este prevăzută nicio etapă a interviului, cererile de transfer și documentele atașate acestora fiind analizate de secția corespunzătoare a Consiliului, iar dacă apreciază necesar, secția pentru judecători, respectiv secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință (art. 190 din Legea nr. 303/2022). Pe de altă parte, prevederile art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun (la care reclamanta face trimitere) nu sunt aplicabile procedurii de transfer, ci doar procedurii de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar, a procurorilor în funcția de judecător militar, a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar, ceea ce nu este cazul reclamantei.

Învederează intimatul că criteriile reprezentate de volumul de activitate și de schemele de personal ale instanțelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora. secția pentru judecători a reținut situația cu care se confrunta Curtea Militară de Apel București, conform motivării avizului transmis de președintele Curții Militare de Apel București, în care s-a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcții de execuție vacante, pentru a se asigura continuitatea desfășurării în bune condiții a activității acestei instanțe militare. În acest context, aprobarea transferului reclamantei (inspector judiciar la acel moment) ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curții Militare de Apel București, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până ta data încetării mandatului de inspector judiciar.

Deși la Curtea Militară de Apel București erau vacante 3 posturi de judecător militar din schema de 8 posturi, în respectiva sesiune de transferuri în mod corect s-a apreciat că se impune ocuparea unui singur post pentru asigurarea funcționării acestei instanțe în parametrii impuși de lege. Contrar susținerilor reclamantei, nu se impunea ocuparea ambelor locuri vacante de la Curtea Militară de Apel București în condițiile în care volumul de activitate nu era foarte mare la această instanță militară. Astfel, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 47, comparativ cu media națională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 28, comparativ cu media națională de 227. Mai mult, chiar și Curtea Militară de Apel București a apreciat că se impunea ocuparea unei funcții de la această instanță pentru a se asigura continuitatea desfășurării în bune condiții a activității, iar în situația în care la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor aflat în derulare la acel moment nu se înscriau candidați, se impunea ocuparea ambelor funcții de execuție vacante de la această instanță.

Subliniază intimatul că situația instanțelor implicate în procedura transferului reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. În aceste condiții, pentru a se asigura funcționarea Curții Militare de Apel București în parametrii impuși de lege prin ocuparea efectivă a unuia din cele două posturi vacante, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că nu este oportun transferul reclamantei la acel moment, aceasta aflându-se în exercitarea mandatului de inspector judiciar pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 08.04.2022. Toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluționarea cererilor este consecința faptului că fiecare cerere se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

Referitor la avizele comunicate de instanțele implicate, intimatul arată că acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative. În cauză, secția pentru judecători a avut în vedere cuprinsul avizului emis de Curtea Militară de Apel București din care reieșea situația cu care se confrunta această instanță și în care s-a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcții de execuție vacante, pentru a se asigura continuitatea în bune condiții a activității acestei instanțe militare. În acest context, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei și ocuparea doar statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curții Militare de Apel București (postul reclamantei urmând să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului de inspector judiciar), în caz contrar fiind influențate negativ desfășurarea în bune condiții a activității acestei instanțe și realizarea unui act de justiție de calitate.

Susține intimatul, contrar argumentelor reclamantei, că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere și nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantei. Hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Argumentele prezentate în hotărârea contestată sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acesteia, argumentele secției pentru judecători fiind fundamentate pe date statistice ce se regăseau în evidențele sale și pe date ce reieșeau din avizele instanțelor implicate în procedura transferului. secția a reținut în considerentele hotărârii atacate solicitarea reclamantei (aceasta neindicând motive în susținerea cererii de transfer), a expus în mod corect datele statistice și cele referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalentă unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer.

Prin urmare, susține intimatul, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația reclamantei nu reprezenta o situație excepțională care să ducă la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private. În acest sens solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

Contestatoarea A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul CSM, considerând că argumentele înfățișate sunt neîntemeiate.

Susține contestatoarea că magistratul are dreptul de a-i fi analiză cererea în mod efectiv, iar nu formal, iar simpla înșiruire a datelor statistice nu echivalează cu o analiză a cererii sale de transfer.

Datele statistice prezentate în hotărâre vizează instanța la care contestatoarea nu mai funcționează în prezent, fiind detașată la Inspecția Judiciară pe o perioadă de 3 ani. Acesta a fost și singurul argument pe care s-a bazat actul atacat, respectiv că aprobarea transferului ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante până la data încetării mandatului de inspector judiciar. Or, susține contestatoarea, atâta timp cât și-a arătat intenția de a se transfera de la o instanță civilă la una militară, demersul era unul clar, de continuare a activității la instanșa militară. Dacă intimatul nu se considera lămurit, avea la dispoziție procedura interviului, care nu a avut loc cu ocazia acestei proceduri de transfer.

Referitor la datele personale, susține contestatoarea că intenția legiuitorului nu a fost ca motivele de ordin personal să reprezinte situații excepțoionale, ci orice aspecte personale trebuie analizate. Totodată, consideră că nu se justifică concluzia la care a ajuns CSM, în sensul că nu s-ar fi asigurat buna funcționare a instanțelor implicate în transfer, atât timp cât solicitanta nu își desfășura activitatea la instanța de la care solicită transferul, iar ocuparea postului vacant la instanța militară ar fi sprijinit activitatea acestei instanțe.

Mai susține contestatoarea că criteriile reprezentate de volumul de activitatea și de schemele de personal ale instanțelor implicate în procedură trebuie analizate coroborat cu celelalte criterii, iar în speță nu s-a ținut cont de niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022. Nu a contat nici motivarea avizului președintelui Curții Militare de Apel București, în care s-a arătat necesitatea ocupării ambelor posturi, nici faptul că erau 3 locuri vacante, că al doilea post vacant nu a mai fost ocupat, nici că reclamanta avea opțiunea de a alege să își desfășoare activitatea la o instanță militară înainte de încetarea mandatului, nici faptul că a fost mai bine caracterizată o altă persoană în raport de cererea contestatoarei, fără un argument care să susțină această decizie. Această idee este confirmată de împrejurarea că, în cuprinsul întâmpinării, s-a reținut că avizele sunt consultative, fără a se menționa de ce nu s-a ținut cont de conținutul acestora.

Prin urmare, consideră contestatoarea, prin hotărârea contestată nu s-au prezentat argumente obiective care să susțină soluția de respingere a cererii de transfer, ceea ce echivalează cu o soluție arbitrară, adoptată cu exces de putere și încălcarea principiului predictibilității normelor legale care reglementează procedura de transfer.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/11.05.2023, contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel Galați, numită în funcția de inspector judiciar la Inspecția Judiciară, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Curtea Militară de Apel București.

Prin Hotărârea nr. 2019 din 13 iulie 2023, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare în temeiul art. 188 și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naționale și prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În considerentele hotărârii au fost expuse: analiza traseului profesional al solicitantei; situația posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2022, față de media națională; avizele favorabile față de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel Galați și Curtea Militară de Apel București. Reținând că, începând cu data de 08.04.2022, solicitanta este numită în funcția de inspector judiciar la Inspecția judiciară pentru un mandat de 3 ani, astfel că aprobarea transferului ar duce la ocuparea doar scriptică a unuia dintre locuri, precum și că în respectiva sesiune de transferuri se impunea ocuparea unui singur post din cele 3 vacante, secția pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoarea A..

Înalta Curte mai reține și că, prin Hotărârea nr. 2013 din 13 iulie 2023, a fost admisă cererea de transfer la Curtea Militară de Apel București formulată de doamna judecător B.. În cuprinsul acestei hotărâri, intimatul a analizat comparativ toate cele șase cereri depuse în referire la transferul la Curtea Militară de Apel București, iar în privința contestatoarei A., s-a învederat (la fel ca în Hotărârea nr. 2019/13.07.2023) că aprobarea transferului său ar conduce la ocuparea doar scriptică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a instanței, până la data încetării mandatului de inspector judiciar.

Potrivit art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.

(4) Dobândirea calității de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, după obținerea avizului conform al Ministerului Apărării Naționale referitor la îndeplinirea condițiilor legale specifice pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naționale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii."

Totodată, conform art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naționale și prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii:

"(1) Poate fi transferat în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militor, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanță sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Dispozițiile art. 1 alin. (3) - (10) și ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător. (4) Judecătorul sau procurorul poate participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii. (5) secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre."

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârii contestate evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare, precum și de necesitatea asigurării echilibrului între interesul privat și interesul public. Contrar susținerilor contestatoarei, intimatul CSM a analizat coroborat și unitar criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și, cu aplicarea corectă a legii, a constatat că ocuparea doar scriptică a postului vizat de transfer nu ar corespunde cerinței esențiale de ocupare efectivă a funcției vacante.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica contestatoarei referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Verificând Hotărârea nr. 2019/13.07.2023, Înalta Curte constată că actul administrativ este motivat, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a instanței la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer.

Contestatoarea a susținut că hotărârea contestată nu îndeplinește cerința motivării întrucât nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, iar cele analizate nu au fost tratate satisfăcător. Or, din cuprinsul contestației nu rezultă, punctual, care dintre criteriile prevăzute de lege consideră reclamanta că nu ar fi fost analizate de intimat. secția pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public și interesul legitim privat al reclamantei. Se observă că motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestatoare și, chiar dacă criteriile legale nu au fost tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost avute în vedere de către secția pentru judecători.

Pe de altă parte, această critică antamează și fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă și completă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenței pe care a dat-o posibilității de ocupare efectivă a postului de execuție vizat prin cererea de transfer.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea a susținut, în esență, următoarele argumente (prezentate în ordinea expunerii lor în acțiune):

- nu au fost efectiv analizate toate criteriile legale de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori;

- instanța de la care a solicitat transferul nu avea o problemă de personal;

- este nereală reținerea CSM în sensul că, în cazul admiterii cererii de transfer, contestatoarea ar ocupa postul doar statistic până la definitivarea mandatului de inspector judiciar;

- existau motive de ordin personal și familial care susțineau temeinicia cererii de transfer;

- lipsa unui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer.

Referitor la critica neanalizării tuturor criteriilor legale de soluționare a cererii de transfer, respectiv critica neanalizării motivelor de ordin personal și familial, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prin raportare la dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 și motivele cuprinse în cererea de transfer formulată de contestatoare.

În cuprinsul Hotărârii nr. 2019/13.07.2023, CSM a învederat că analiza cererii contestatoarei se va face în raport de criteriile enumerate la lit. a) - f) din textul de lege menționat, întrucât solicitanta nu a invocat motive care implică incidența criteriilor de la lit. g) - j) ale aceluiași articol. Într-adevăr, verificând cererea de transfer formulată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde decât formularea cererii de transfer, fără expunerea vreunui motiv în sprijinul acesteia. Prin urmare, în mod corect a reținut intimatul CSM că cererea nu poate fi analizată în raport de criteriile legale referitoare la disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului, distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate și situația familială. Este de necontestat că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere și motivele de ordin personal și familial, însă acestea ar fi trebuit expuse de solicitantă în cuprinsul cererii de transfer, pentru a putea fi analizate de secția pentru judecători, în caz contrar neputându-se imputa lipsa unei analize a tuturor criteriilor legale.

În cuprinsul contestației de față, reclamanta A. a susținut existența unor motive de ordin personal și familial pe care le-ar fi putut aduce la cunoștința secției pentru judecători în cadrul interviului organizat în condițiile art. 5 alin. (2) și (4) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar și art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, argument care nu poate fi reținut de Înalta Curte. Prevederile art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun nu sunt aplicabile procedurii de transfer, ci doar procedurii de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar, a procurorilor în funcția de judecător militar, a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar, iar art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 este incident în cazul procedurii de transfer la o altă instituție publică decât o instanță sau un parchet, reclamanta neaflându-se în niciunul din aceste cazuri. Procedura de transfer la altă instanță/parchet este reglementată de art. 6 din Regulament și art. 190 din Legea nr. 303/2022 și nu prevede o etapă a interviului, cererile de transfer și documentele atașate acestora fiind analizate de secția corespunzătoare a Consiliului, iar numai dacă apreciază necesar, secția pentru judecători, respectiv secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

Prin urmare, având în vedere că evaluarea cererii de transfer se face în funcție de motivele înfățișate și actele depuse în susținere, în contextul inexistenței unei etape a interviului, Înalta Curte constată că solicitanta A. avea obligația de a invoca motivele de ordin personal și familial în cuprinsul cererii de transfer, pentru a fi avute în vedere de secția pentru judecători, iar omisiunea prezentării lor, cu consecința neanalizării unor astfel de motive de către intimat, nu poate fi considerată cauză de nelegalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că este întemeiată și apărarea intimatului CSM, în sensul că motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu reprezintă o situație excepțională, aptă să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat. Inconvenientele determinate de desfășurarea vieții de familie în București, iar nu în Galați, unde ar trebui să activeze contestatoarea dacă nu ar opera numirea în funcția de inspector judiciar, deși nu pot fi negate, nu s-au dovedit a manifesta o gravitate și intensitate care să conducă la prioritizarea interesului personal al contestatoarei în analiza cererii de transfer.

În ceea ce privește situația Curții de Apel Galați, de la care se solicită transferul, contestatoarea a susținut inexistența unei probleme de personal la nivelul acestei instanțe, având în vedere, pe de-o parte, că la examenul de promovare la această instanță s-au înscris candidați suficienți să acopere posturile vacante, iar pe de altă parte, că reclamanta oricum nu mai activa în cadrul acestei instanțe, fiind numită inspector judiciar la Inspecția Judiciară. Înalta Curte constată că acest criteriu legal, prevăzut de art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, a fost analizat de secția pentru judecători întrucât legea impune analiza tuturor criteriilor, inclusiv a situației statistice a instanței de plecare, chiar dacă reclamanta desfășura activitatea, temporar, în cadrul Inspecției Judiciare. Însă situația acestei instanțe nu a fost relevantă în adoptarea soluției finale de respingere a cererii de transfer, intimatul CSM întemeindu-și hotărârea pe considerente legate de situația instanței la care se solicita transferul, iar nu de situația instanței de plecare.

Înalta Curte reține, astfel, că prevederile art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022 au fundamentat soluția de respingere a cererii formulate de contestatoare, însă nu din perspectiva situației Curții de Apel Galați, ci a situației Curții Militare de Apel București, intimatul reținând că solicitanta este numită în funcția de inspector judiciar la Inspecția judiciară pentru un mandat de 3 ani, astfel că aprobarea transferului ar duce doar la ocuparea statistică a unuia dintre locuri. Contestatoarea a criticat hotărârea CSM și din această perspectivă, arătând că intenția sa reală a fost aceea de a ocupa efectiv postul de judecător și că urma să înfățișeze această intenție în cadrul interviului.

Instanța constată că manifestarea de voință a contestatoarei în sensul ocupării efective a postului, implicând renunțarea la exercitarea funcției de inspector judiciar, nu este exprimată în cuprinsul cererii de transfer (care, astfel cum s-a arătat anterior, este nemotivată), iar interviul nu este reglementat ca etapă a procedurii de transfer, astfel că secția pentru judecători nu putea să aibă în vedere decât situația existentă la data analizei cererii de transfer depuse de contestatoare, din care rezulta că aceasta a fost numită ca inspector judiciar al Inspecției Judiciare începând cu data de 08.04.2022, pentru un mandat de 3 ani.

Este de observat că, în motivarea avizului emis conform art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, președintele Curții Militare de Apel București a arătat că este oportună ocuparea a două din cele trei funcții de execuție vacante, pentru a se asigura continuitatea desfășurării în bune condiții a activității instanței militare. Deși, secția pentru judecători a apreciat că, în respectiva sesiune de transferuri, se impunea ocuparea unui singur post, nu poate fi negată nevoia ocupării efective a acestui post, pentru a se asigura funcționarea acestei instanțe în parametrii impuși de lege. Or, în lipsa oricărui indiciu că reclamanta intenționa să renunțe la mandatul de inspector judiciar în cazul admiterii cererii de transfer și având în vedere necesitatea ca postul de execuție vacant din cadrul Curții Militare de Apel București să fie efectiv ocupat, secția pentru judecători a CSM a pronunțat o soluție legală de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, cu respectarea marjei sale de apreciere.

Nefondat este și motivul de nelegalitate invocat de contestatoare prin raportare la neprezentarea în cuprinsul hotărârii CSM contestate a unui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer.

Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer formulate de contestatoarea A. s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de liberă apreciere a autorității, care, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, poate alege anumite măsuri, în limitele competenței sale. În consecință, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru ocuparea tuturor posturilor, decizia de ocupare în această sesiune de transfer a unui singur post de execuție din cele vacante la Curtea Militară de Apel București făcând parte din analiza de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, neputând fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte mai reține că, deși contestatoarea a susținut că întrunea toate condițiile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 pentru admiterea cererii de transfer, inclusiv avizele pozitive emise de instanțele implicate în transfer și de Ministerul Apărării Naționale, această împrejurare nu conferă un drept la transfer, respectiv nu obligă intimatul la adoptarea unei soluții de admitere a cererii. Legea conferă judecătorului o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții, care să corespundă, totodată, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel fiind, analiza criteriilor prevăzute de textul de lege incident nu prespune doar o examinare formală din partea intimatului, cu consecința admiterii cererii care întrunește toate aceste criterii, ci, după cum s-a arătat anterior, implică și o analiză de oportunitate, prin care se stabilește caracterul determinant al anumitor criterii în soluționarea cererilor de transfer, în scopul gestionării corecte a resurselor umane în sistemul judiciar.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare și raționamentul pe care aceasta se sprijină, contestatoarea nerelevând motive de nelegalitate apte să conducă la anularea hotărârii atacate. Hotărârea nr. 2019/13.07.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, soluția dispusă fiind adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 2019 din 13 iulie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.