ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2024

Ședința publică din data de 17 mai 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 5 martie 2023, contestatoare A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Consiliului Superior Al Magistraturii nr. 2678 de la data de 21 noiembrie 2023 și dispunerea transferului său de la Judecătoria Bălcești la Tribunalul Brașov.

În motivare, în esență, contestatoarea a susținut că a solicitat transferul de la de la Judecătoria Bălcești la Tribunalul Brașov, invocând atât motive obiective privind latura profesională, cât motive de ordin personal. În ceea ce privește împrejurările care au fost analizate de intimat la pronunțarea hotărârii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei, intimatul nu a avut în vedere criteriul vechimii în funcție a judecătorului care solicită transferul, contestatoarea având o vechime în funcție de 17 ani din care 13 ani doar la Judecătoria Bălcești, fiind admise în aceeași sesiune cererile de transfer ale unor colegi care aveau vechime în profesie mult mai mică.

În drept, a invocat disp. art. 191 din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

La data de 16 mai 2024, contestatoarea a formulat cerere de renunțare la judecată, invocând temeiul de drept de la art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 22 aprilie 2024, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A precizat că analiza criteriilor legale pentru a se dispune respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a realizat prin raportare și la situația familială și personală a solicitantei transferului, cu luarea în considerare a vechimii pe care o avea în muncă dar și a perspectivelor de ocupare a posturilor de la Judecătoria Bălcești.

Cererea de renunțare la judecată a fost comunicată intimatului Consiliul Superior al Magistraturii însă acesta nu a depus punct de vedere cu privire la manifestarea ce voință a contestatorului.

II. Soluția instanței cu privire la cererea de renunțare la judecată.

La data de 16 mai 2024, contestatoarea A. a depus la dosar o cerere prin care a susținut că renunță la judecată, întemeiată pe disp. art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, căruia i-a fost comunicată cererea de renunțare la judecata contestației, nu a formulat un punct de vedere referitor la manifestarea de voință a contestatoarei.

Potrivit art. 406 din C. proc. civ.:

(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

Totodată, art. 9 C. proc. civ. prevede:

(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.

(2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Analizând în continuare cererea de renunțare la judecata contestației formulate de contestatoarea A., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziție al părților, normă legală în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea reclamantă poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata contestației, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatoarei, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Totodată, față de momentul procesual la care a fost formulată cererea de renunțare, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, care, ulterior, a primit și copie a cererii de renunțare dar nu a expus punct de vedere cu privire la manifestarea de voință a contestatoarei, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de cererea formulată de contestator privind renunțarea la judecata contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecata contestației formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 2678 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.