ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/G/11/07.07.2021, emis de Agenția Națională de Integritate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 69 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de către reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 69 din 5 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și anulării raportului de evaluare nr. x/ G/II/07.07.2021, emis de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului arată că prima instanță a reținut că potrivit art. 512 alin. (1) din O.U.G. 57/2019 privind Codul administrativ, suspendarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici poate interveni la inițiativa funcționarului public, iar suspendarea raporturilor de serviciu la inițiativa funcționarului public se contestă prin act administrativ, precum și faptul că neexercitarea efectivă de către candidații la alegerile locale a acestui drept nu echivalează, din punct de vedere juridic, cu renunțarea la candidatură și cu neparticiparea acestora la campania electorală și la alegerile locale, neprezentând relevanță pentru constatarea situației de incompatibilitate prevăzute de art. 91 alin. (2) lit. a din Legea nr. 161/ 2003, coroborate cu art. 514 alin. (1) lit. h și alin. (2) din C. adm. Instanța de fond a mai reținut că nu este prevăzută posibilitatea alegerii de către destinatarul normei juridice a unei alte conduite și că reclamantul avea obligația legală de a solicita suspendarea raportului de serviciu, conform art. 514 din C. adm. pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, respectiv perioada 27.08.2020 - 28.09.2020.

Consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că intimata-pârâtă a reținut prin Raportul de evaluare contestat că recurentul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada desfășurării campaniei electorale (27.08.2020- 28.09.2020) și până în ziua ulterioară alegerilor, raportul său de serviciu nu a fost suspendat, acesta participând, fără a fi ales, la alegerile locale din data de 27.09.2020, pentru funcția de consilier local al Comunei B, jud. C, motiv pentru care a apreciat că acesta a încălcat dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. a din Legea 161/ 2003 și art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ.

Critică faptul că Agenția Națională de Integritate nu a reținut argumentul conform căruia în perioada derulării campaniei electorale pentru alegerile locale din data de 27.09.2020 nu a desfășurat nicio activitate specifică campaniei electorale și nu a fost prezent în rândul organizațiilor de partid, deoarece s-a prezentat în fiecare zi la serviciu, intimata-pârâtă apreciind că legislația în vigoare nu prevede nicio excepție de la obligația de a se suspenda din funcția publică pe perioada campaniei electorale, formulând o cerere în acest sens cu 15 zile înainte de data începerii campaniei electorale.

Consideră că intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate și instanța de judecată au apreciat în mod eronat asupra situației din speță, în condițiile în care din cuprinsul adresei emise de A.N.I. reiese faptul că în urma activității de evaluare finalizate cu lucrarea nr. 1346/S/11/12.01.2021 a rezultat încălcarea dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. a din Legea nr. 161/ 2003, întrucât în perioada exercitării funcției publice în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C, raportul de serviciu nu s-a suspendat pe perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din data de 27.09.2020, întrucât recurentul-reclamant nu a desfășurat nicio activitate specifică campaniei electorale și nu a avut prezență activă în rândul organizației de partid, ci s-a prezentat, în fiecare zi, la serviciul din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor, potrivit programului de lucru regulat.

În acest sens, arată că a atașat adresa nr. 5315/05.04.2021 a Compartimentului Juridic și Resurse Umane prin care se atestă prezența sa la serviciu în perioada 25.08.2020 - 27.09.2020, precum și agendele de lucru ale Directorului Executiv Adjunct pentru perioada 24 - 28.08.2020, 31.08 - 04.09.2020, 07 - 11.09.2020, 14 - 18.09.2020, 21 - 25.09.2020 și 28.09 - 02.10.2020, documente care atestă programul încărcat și lipsa de timp a acestuia pentru derularea oricărei activități cu titlu electoral.

Arată că inspectorul de integritate a reținut că raportul de serviciu nu a fost suspendat, recurentul participând, fără a fi ales, la alegerile locale din data de 27.09.2020, pentru funcția de consilier local al Comunei B, jud. C.

Or, folosirea verbului „a participa” denotă faptul că inspectorul de integritate a evaluat eronat activitatea sa, această noțiune presupunând a lua parte la o activitate, la o acțiune, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Mai mult, înscrierea sa pe listele D, pentru alegerile locale, pe loc neeligibil, respectiv locul 16 din 17, denotă lipsa oricărei intenții din partea persoanei evaluate de desfășura, pe viitor, activități cu caracter politic și de a participa în vreun fel la alegerile locale.

De asemenea, arată că spre deosebire de art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prevederile art. 94 și următoarele din Legea nr. 161/2003 constituie reglementări cu caracter general ale incompatibilităților privind funcționarii publici și nu tratează în mod distinct categoria funcționarilor publici de cea de înalți funcționari publici, respectiv funcționarii publici de conducere.

Recurentul-reclamant invocă prevederile art. 37 din Constituția României, potrivit cărora cetățenii au dreptul de a fi aleși, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice potrivit art. 40 alin. (3), astfel că interdicția de a face parte din partide politice este singurul criteriu constituțional pentru restrângerea dreptului de a fi ales, iar o asemenea interdicție nu este prevăzută de art. 40 alin. (3) din Constituție și nici de art. 98 din Legea nr. 161/2003 sau de art. 45 din Legea nr. 188/1999, pentru funcționarii publici care ocupă funcții de conducere.

Consideră că atunci când a reglementat interdicția funcționarilor publici de a face parte din partide politice, legiuitorul s-a referit în mod expres la înalții funcționari publici, stabilind interdicția doar pe seama acestora, astfel că eventuala încălcarea a interdicției prevăzute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nu creează o stare incompatibilitate propriu-zisă, legea nedefinind-o ca atare.

De asemenea, arată că dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ce pot fi aplicate în cauză prin analogie, conform art. 10 din C. proc. civ., statuează că starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local și naște obligația pentru persoana în cauză de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, sens în care nu se poate reține starea de incompatibilitate între calitatea de funcționar public de conducere și cea de candidat pentru o funcție de demnitate publică, cu atât mai mult cu cât nu a desfășurat nicio activitate de campanie electorală, iar locul pentru care candida, era unul neeligibil.

Pe de altă parte, prin modificarea operată prin Legea nr. 87/2017, legiuitorul a dorit să aducă o clarificare în plus a stării de incompatibilitate, aceasta putând fi reținută doar în cazul exercitării concomitente a două funcții publice și nu doar a deținerii lor.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătând că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, reținând starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant.

Consideră că pentru respectarea regimului incompatibilităților, recurentul-reclamant avea obligația de a solicita suspendarea raportului de serviciu pe durata campaniei electorale, conform dispozițiilor art. 514 C. adm., până în ziua ulterioară alegerilor, respectiv pe perioada 27.08.2020-28.09.2020.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată succesiv la data de 04.10.2023, respectiv la data de 28.02.2024.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/G/11/07.07.2021, emis de Agenția Națională de Integritate.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată, reținând în esență, că reclamantul avea obligația legală de a solicita suspendarea raportului de serviciu, conform dispozițiilor art. 514 din C. adm,, pe durata campaniei electorale.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurentul-reclamant A, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, se constată că Înalta Curte s-a pronunțat asupra excepției nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate prin întâmpinare, în ședința publică din data de 28.02.2024, în sensul respingerii acesteia.

Pe fond, se constată că prin raportul de evaluare nr. x/G/11/07.07.2021, Agenția Națională de Integritate a reținut că recurentul-reclamant a încălcat regimul incompatibilităților funcționarilor publici, prevăzut de art. 97 alin. (2) lit. a din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada desfășurării campaniei electorale (27.08.2020-28.09.2020), raportul său de serviciu nu a fost suspendat, acesta participând, fără a fi ales, la alegerile locale din data de 27.09.2020 pentru funcția de consilier local al Comunei B, jud. C.

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: „(2) Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă: a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales.”

Instanța de fond a reținut că se confirmă cazul de incompatibilitate reținut de Agenția Națională de Integritate, în condițiile în care reclamantul, în calitate de membru al D, a depus declarația de acceptare a candidaturii pentru mandatul de consilier local al comunei B, iar ulterior, la data de 12.08.2020, Biroul Electoral de Circumscripție Locală nr. 67 a emis Hotărârea nr. X/12.08.2020, prin care a fost admisă candidatura acestuia pentru funcția de consilier local al comunei B, jud. C, având în vedere că acesta a participat la desfășurarea campaniei electorale și nu a solicitat suspendarea raportului său de serviciu pe această perioadă.

Înalta Curte nu împărtășește raționamentul instanței de fond.

Examinând materialul probator de la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus la dosar foile colective de prezență pentru lunile august – septembrie 2020 (filele 292 - 293 dosar fond), emise de Compartimentului Juridic și Resurse Umane din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C, agendele de lucru ale Directorului executiv adjunct pentru perioadele 24-28.08.2020, 31.08 – 04.09.2020, 07-11.09.2020, 14-18.09.2020, 21-25.09.2020 și 28.09-02.10.2020 – filele 294-305, rapoarte de evaluare ale performanțelor profesionale individuale ale recurentului-pârât, în calitate de funcționar public, inclusiv pentru perioada întregului an 2020.

Din analiza înscrisurilor de mai sus reiese că recurentul-reclamant nu a participat la campania electorală desfășurată cu ocazia alegerilor locale din 2020, fiind prezent la serviciu fără întreruperi.

Cu alte cuvinte, din înscrisurile depuse la dosar nu s-a făcut dovada că recurentul-reclamant ar fi participat la campania electorală în discuție, astfel că nu s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută de către Agenția Națională de Integritate prin raportul de evaluare contestat.

Prin urmare, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare întocmit în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva sentinței nr. 69 din 5 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și va anula Raportul de evaluare nr. x/G/11/.07.07.2021, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pârâta Agenția Națională de Integritate, ca parte care a pierdut procesul, la plata către reclamant A a sumei de 5795 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva sentinței nr. 69 din 5 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/G/11/.07.07.2021, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Obligă pârâta Agenția Națională de Integritate la plata către reclamant A a sumei de 5795 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.