ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la 30.04.2015 sub nr. x/113/2015, reclamanta S.C. A S.A., în contradictoriu cu pârâta B S.A., a solicitat instanței să dispună radierea ipotecii transcrise sub nr. x/01.07.2013, potrivit contractului de ipotecă imobiliară nr. 3849/28.06.2013 și contractului de factoring nr. 2303/28.06.2013, obligarea pârâtei la plata daunelor-interese, ca urmare a omisiunii de a radia ipoteca, precum și constatarea intervenirii compensației legale.
Prin sentința civilă nr. 453/13.12.2018, Tribunalul Brăila – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel S.C. A S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L., și administratorul special al acesteia, D.
Prin decizia civilă nr. 140/08.05.2019, Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă a admis apelurile formulate, a anulat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la 03.07.2019 sub nr. x/113/2015*.
Prin încheierea din 14.07.2020 s-a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă acordarea de daune-interese ca urmare a rămânerii fără obiect a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la radierea ipotecii și constatarea intervenirii compensației legale. De asemenea, s-a apreciat că expertiza nu este utilă cauzei, proba fiind respinsă.
Prin sentința civilă nr. 281/21.07.2020, Tribunalul Brăila – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată atât acțiunea, cât și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții E, F, D, G, în ceea ce privește capătul 2 al cererii; totodată, a respins, ca rămase fără obiect, acțiunea și cererea de intervenție accesorie cu privire la capetele 1 și 3.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 14.07.2020 au formulat apel S.C. A S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L., și intervenienții accesorii E, F, D, G.
Prin decizia civilă nr. 325/06.10.2022, Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă a respins apelul ca neîntemeiat și a admis în parte cererea formulată de expertul contabil H, fiind suplimentat onorariul cuvenit acestuia cu suma de 2.000 lei, cu consecința obligării apelanților, în solidar, la plata acestei sume.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs S.C. A S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L., intervenienții accesorii E, F, D și G și expertul contabil H.
Prin decizia nr. 4/16.01.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, a anulat recursurile.
Împotriva acestei decizii, recurentul expert contabil H a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei și, în rejudecare, admiterea recursului său.
Prin decizia nr. 1575/24.09.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins contestația în anulare și a obligat contestatorul H la plata sumei de 8.925 lei către intimata B S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, E și S.C. A S.A. au formulat câte o cerere de revizuire, fiecare întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 9 C. proc. civ., prin care, în esență, au susținut că instanța nu le-a acordat ce au solicitat, nu a apreciat corespunzător probele administrate și cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare, justificată de documente medicale, fiindu-le, astfel, încălcat dreptul la apărare.
Intimata B S.A. – Agenția Centrul Civic a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, cu consecința anulării cererilor de revizuire ca netimbrate, excepția lipsei de interes a revizuenților, cu consecința respingerii cererilor ca fiind introduse de persoane lipsite de interes având în vedere că hotărârea atacată le profită, excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca inadmisibile a cererilor de revizuire întrucât sunt îndreptate împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, iar pe fond a solicitat respingerea cererilor ca neîntemeiate, deoarece nu sunt întrunite condițiile motivelor de revizuire invocate, câtă vreme instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, inclusiv asupra cererii de amânare formulată de E, iar în situația în care s-ar admite, totuși, cererile și s-ar proceda la anularea deciziei, în rejudecare, respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca vădit neîntemeiată. De asemenea, a solicitat constatarea abuzului de drept procesual săvârșit de revizuenți care, cu rea-credință, au introdus calea de atac a revizuirii și sancționarea acestora cu amenda a câte 1.000 lei fiecare, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererilor de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării cererii de revizuire formulată de revizuentul E, instanța supremă notează că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În etapa procesuală a revizuirii, cuantumul taxelor judiciare de timbru este determinat în raport cu dispozițiile art. 26 din O.U.G. 80/2013, alin. (2) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.
Așadar, accesul la justiție presupune nu doar respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, ci și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de revizuire), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
În speță, constatându-se că cererea de revizuire nu a fost timbrată anticipat, s-a stabilit în sarcina autorului căii de atac obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, calculată conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Măsura instanței a fost comunicată revizuentului la 14.11.2024, prin citația emisă la 07.11.2024 (fila 11, verso), în cuprinsul căreia i s-a pus în vedere să achite și să depună la dosar dovada plății taxei, sub sancțiunea anulării cererii sale.
Împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare reviuzentul nu a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 42-43 din același act normativ.
În atare condiții, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea revizuirii, 05.02.2025, revizuentul E nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra calea de atac exercitată, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege evocate, în temeiul art. 513 C. proc. civ. coroborat cu art. 197 din același act normativ, va anula ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuentul E împotriva deciziei nr. 1576/24.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.
Analizând, în continuare, excepția nulității cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A S.A. pentru nesemnarea acesteia, Înalta Curte reține că, potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată”, iar art. 196 alin. (1) statuează că, „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă”.
De asemenea, potrivit art. 148 alin. (1) și (2) C. proc. civ., „orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. […] Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.”
În aplicarea acestor texte legale, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 14.11.2024 (fila 9, verso), revizuentei i s-a pus în vedere să semneze, în original cererea de revizuire transmisă la dosar sau să depună un exemplar semnat al acesteia.
Având în vedere că semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu cuprinde semnătura părții și nici nu are atașată semnătura electronică, conform Legii nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea.
Or, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 214/2024, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de validitate a unui act juridic, documentul electronic îndeplinește această cerință dacă a fost semnat cu o semnătură electronică calificată sau cu o semnătură electronică avansată care, în condițiile prezentei legi, produce aceleași efecte precum semnătura olografă.
Cum, în speță, revizuenta nu s-a conformat obligației nici anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, respectiv 05.02.2025, necomunicând instanței un exemplar al cererii care să poarte semnătura și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei sau la transmiterea unui înscris în formă electronică care să aibă asociată o semnătură electronică, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 513 alin. (1) raportat la art. 174 și art. 196 alin. (1) C. proc. civ. și va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A S.A. împotriva deciziei nr. 1576/24.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.
În ce privește cererea intimatei B S.A. Agenția Centrul Civic de obligare a revizuenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la fila 53 a dosarului, ordinul de plată nr. 1268509/04.02.2025, atestă efectuarea de către intimată a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 13.798,65 lei.
Față de soluția pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a revizuenților și, astfel, în situația de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părți, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea revizuenților E și S.C. A S.A. la plata către intimata B S.A. ̶ Agenția Centrul Civic a sumei de 13.798,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, constatând că cererile de revizuire nu conduc la tergiversarea soluționării cauzei și că revizuenții, prin promovarea căii de atac, nu au urmărit un alt scop decât acela de retractare a deciziei atacate, exercitând dreptul procesual conform scopului pentru care acesta a fost recunoscut de art. 12 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata B S.A. ̶ Agenția Centrul Civic, de aplicare a unei amenzi judiciare revizuenților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererile de revizuire formulate de revizuenții E și S.C. A S.A. împotriva deciziei nr. 1576/24.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.
Obligă revizuenții la plata către intimata B S.A. ̶ Agenția Centrul Civic a sumei de 13.798,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea formulată de intimata B S.A. ̶ Agenția Centrul Civic, de aplicare a unei amenzi judiciare revizuenților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.