ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1576/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 30 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să dispună radierea ipotecii transcrise sub nr. x/01.07.2013, potrivit contractului de ipotecă imobiliară nr. 3849/28.06.2013 și contractului de factoring nr. x/28.06.2013, obligarea pârâtei la plata de daune-interese, ca urmare a omisiunii de a radia ipoteca, precum și constatarea intervenirii compensației legale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2419, art. 2428 alin. (1) și (2) lit. a), art. 1617 alin. (1), art. 1511, art. 1556 din C. civ. și contractul de factoring (art. VI alin. (8).

Prin sentința civilă nr. 453 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., și administratorul special al societății reclamante, D..

Prin decizia civilă nr. 140/2019 din 8 mai 2019, Curtea de Apel Galați, secția a II-a a admis apelurile formulate, a fost anulată sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Dosarul a fost înregistrat la 03.07.2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 14 iulie 2020 s-a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă acordarea de daune-interese ca urmare a rămânerii fără obiect a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la radierea ipotecii și constatarea intervenirii compensației legale.

De asemenea, s-a apreciat că expertiza nu este utilă cauzei, fiind respinsă această probă.

Prin sentința civilă nr. 281/2020 din 21 iulie 2020, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de A. S.A., prin administrator special D. și prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții E., F., D., G., în ceea ce privește capătul 2 al cererii; totodată, a respins, ca rămase fără obiect, acțiunea și cererea de intervenție accesorie cu privire la capetele 1 și 3.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 14 iulie 2020 au formulat apel reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., și intervenienții accesorii E., F., D., G..

Prin decizia civilă nr. 325/2022 din 6 octombrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul; de asemenea, a admis în parte cererea formulată de expertul contabil H., fiind suplimentat onorariul cuvenit acestuia cu suma de 2.000 RON, cu consecința obligării apelanților, în solidar, la plata acestei sume.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., intervenienții accesorii E., F., D. și G., cât și expertul contabil H..

Prin decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, au fost anulate ambele recursuri.

Împotriva acestei decizii, recurentul expert contabil H. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2024 și, în rejudecare, admiterea recursului său așa cum a fost formulat.

În motivare, contestatorul a prezentat istoricul dosarului și a arătat că recursul a fost soluționat de un complet din care a făcut parte și doamna judecător Carmen Sandu, deși a soluționat și primul apel formulat de către A. S.A. Brăila în dosarul nr. x/2015, iar prin decizia civilă nr. 140 din 8 mai 2019 a dispus anularea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.

În opinia sa, completul care a judecat recursul a fost alcătuit cu încălcarea normelor în vigoare, întrucât doamna judecător Carmen Sandu s-a aflat într-o vădită stare de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (13) din C. proc. civ.

În drept, a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2, cele ale art. 508 alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (13) din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata B. S.A. - Agenția Centrul Civic a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a apărărilor invocate de intimata B. S.A., ca neîntemeiate.

Luând în analiză, cu prioritate, chestiunea admisibilității contestației în anulare din perspectiva cerințelor impuse de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cale de atac este îndreptată împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat atât recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., și de intervenienții D., E., F. și G., cât și recursul declarat de expertul H. împotriva deciziei civile nr. 325/2022 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

În speță, contestația în anulare vizează soluția instanței de recurs dată asupra căii de atac inițiate de expertul contabil, pe care aceasta o apreciază ca fiind dată de un complet constituit cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (13) din C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Astfel, analiza motivului de anulare ce vizează necompetența instanței de recurs sau încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței este condiționată de invocarea în fața acesteia a aceleiași excepții și de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia.

Ipoteza invocată de contestator este cea care vizează încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, acesta prevalându-se de împrejurarea că unul din membrii completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de recurs era incompatibil, respectiv doamna judecător Carmen Sandu.

Or, conform normei legale enunțate, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare numai în condițiile în care fie judecătorul a formulat declarație de abținere, fie partea a formulat cerere de recuzare împotriva acestuia, incident asupra căruia instanța a omis să se pronunțe.

Fiind o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată doar în situațiile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, cerințele de admisibilitate și motivele de exercitare ale contestației în anulare sunt de strictă interpretare. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, astfel cum au fost acestea stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

În speță, în faza procesuală a recursului, contestatorul nu a invocat niciun fel de incident privind incompatibilitatea judecătorilor care făceau parte din completul de judecată, situație în care acest motiv de contestație nu poate fi primit.

Prin urmare, cum în fața instanței de recurs nu a fost formulată o declarație de abținere și nici cerere de recuzare a doamnei judecător Carmen Sandu, acesta fiind mijlocul procedural prin care partea putea să invoce incompatibilitatea, Înalta Curte reține inadmisibilitatea contestației în anulare din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Totodată, constatând culpa procesuală a contestatorului, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga la plata sumei de 8.925 RON către intimata B. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial), conform înscrisurilor depuse în dovedire de această parte .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul H. împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Obligă contestatorul H. la plata sumei de 8.925 RON către intimata B. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.