ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2062/2024

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – Secția a II-a Civilă la 28.11.2022 sub nr. x/118/2022, petenta S.C. A S.R.L. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. x/11.11.2022, pronunțată de persoana împuternicită de directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța în cererea de înregistrare mențiuni nr. x/10.11.2022, solicitând desființarea rezoluției și respingerea cererii de depunere și menționare acte, cu consecința înlăturării din registrul comerțului a declarației nr. x/09.11.2022 și a extrasului din registrul acționarilor S.C. B S.A. la 09.11.2022.

În drept, a invocat art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului.

Pe calea întâmpinării, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța a învederat că S.C. B S.A. are înregistrați ca acționari pe C cu 45.760 acțiuni a 2,5 lei fiecare, D cu 42.264 acțiuni a 2,5 lei fiecare, S.C. A S.R.L. cu 17.835 acțiuni a 2,5 lei fiecare, precum și acționari persoane fizice, conform listei anexate, cu 20.894 acțiuni a 2,5 lei fiecare.

Prin cererea de intervenție în interesul alăturat intimaților Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța și S.C. B S.A., petenta D a solicitat respingerea plângerii; cererea a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 21.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 265/14.06.2023, Tribunalul Constanța – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondată plângerea și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta D.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 21.03.2023 a formulat recurs S.C. A S.R.L., calificat ca fiind apel prin încheierea din 08.11.2023.

Prin încheierea din 06.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/36/2023, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca nefondată declarația de abținere formulată de doamna judecător E de la soluționarea cauzei.

Prin încheierea din 16.11.2023, instanța a respins ca nefondată cererea de recuzare a aceleiași doamne judecător, formulată de apelanta-reclamantă S.C. A S.R.L.

Petenții F și G au formulat câte o cerere de intervenție accesorie în interes alăturat reclamantei, iar prin încheierea din 21.02.2024, instanța a respins în principiu cererea formulată de G.

Prin decizia civilă nr. 123/LP/09.05.2024, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A S.R.L. și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul alăturat apelantei, formulată de intervenientul F; totodată, a obligat apelanta la plata către intimata S.C. B S.A. a sumei de 6.172,28 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către intimata D a sumei de 4.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului.

Împotriva încheierii din 16.11.2023, în temeiul art. 53 alin. (1) C. proc. civ., a declarat recurs S.C. A S.R.L., susținând că în cauză există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea doamnei judecător E.

În motivarea cererii, după evocarea art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., a învederat că doamna judecător a formulat cerere de abținere, întemeiată pe faptul că doamna H, avocatul intervenientei D, este apărătorul ales al fratelui acesteia într-un dosar având ca obiect partaj de bunuri comune aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia.

În opinia recurentei, motivarea expusă în cuprinsul cererii de abținere este contradictorie întrucât, pe de o parte, doamna judecător se consideră incompatibilă, dat fiind că fratele acesteia este clientul avocatului uneia dintre părțile din cauza repartizată spre soluționare, iar, pe de altă parte, lasă la aprecierea completului de judecată să decidă dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

A arătat că din completul de judecată care a respins cererea de abținere a făcut parte doamna I, colega de complet în dosarul de apel a doamnei judecător E, același magistrat făcând parte și din completul care a respins cererea de recuzare.

În continuare, a susținut că doamna judecător E s-a pronunțat deja asupra problemelor deduse judecății în dosarul pendinte prin decizia nr. 4/24.02.2023, pronunțată în dosarul de ordonanță președințială nr. y/118/2022, prin care s-a solicitat reînscrierea provizorie a reclamantei cu un număr de 57.597 acțiuni în registrul acționarilor S.C. B S.A., întrucât a analizat cerințele aparenței dreptului și a statuat că acesta nu este în favoarea S.C. A S.R.L., dar și în dosarul nr. y/36/2023 împotriva suspendării provizorii a ordonanței președințiale prin care s-au suspendat efectele convocării AGEA S.C. B S.A. din 21.04.2023.

Invocând o situație litigioasă complexă, a susținut, în esență, că judecarea unui proces de către un judecător îi va afecta imparțialitate atunci când va judeca un al doilea proces din aceeași situație litigioasă complexă, în care se pun în discuție, cel puțin parțial, aceleași chestiuni de fapt și de drept din primul proces, fără a putea invoca aspectul pozitiv sau negativ al puterii de lucru judecat. Cum, potrivit art. 429 C. proc. civ., niciun judecător nu poate reveni asupra propriei părerii va trebui să și-o mențină și în al doilea proces.

Pe calea întâmpinării, intimata-pârâtă S.C. B S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că cererea de recurs relevă doar nemulțumirea recurentei față de soluția dispusă în mod definitiv și încearcă, printr-o cale neprevăzută de lege, rejudecarea cauzei, sub pretextul că doamna judecător E ar fi fost părtinitoare în luarea deciziei. Cu referire la faptul că fratele doamnei judecător este asistat de către avocatul uneia dintre părțile dosarului într-o cauză ce nu are nicio legătură cu cea dedusă judecății sau cu părțile ori situația litigioasă dintre acestea, a învederat că nu poate conduce la concluzia că magistratul ar fi incompatibil să soluționeze cauza, această ipoteză nefiind reglementată expres de art. 42 alin. (1) pct. 1-12 C. proc. civ. Cât privește dosarele indicate de recurentă, a precizat că niciunul nu a fost soluționat pe fondul dreptului, astfel încât nu s-ar putea susține că imparțialitatea doamnei judecător E, ce a făcut parte din compunerea completelor de judecată ce le-a soluționat, ar fi putut fi afectată.

Intimata-intervenientă D a solicitat, pe calea întâmpinării, respingerea recursului ca nefondat întrucât criticile aduse modalității în care a fost soluționată cererea de abținere au fost tranșate printr-o altă hotărâre decât cea recurată, iar criticile ce vizează compunerea completului care a soluționat cererea de recuzare, respectiv cele care vizează soluționarea pe fond a cererii nu pot fi primite, câtă vreme între cauza ce formează obiectul dosarului și cele precizate de recurent nu există nicio legătură. A mai precizat că nu s-ar putea reține situația litigioasă complexă câtă vreme pe rolul instanțelor nu a fost înregistrată nicio acțiune al cărui obiect să conducă la dezlegarea, pe fondul său, a raportului juridic litigios obligațional născut din contractul de cesiune de acțiuni din 07.09.2022.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurenta-reclamantă a precizat că nu constituie motiv de recurs modalitatea de soluționare a cererii de abținere, fiind menționată ca situație de fapt și pentru a motiva cererea de recuzare, în raport cu considerentele pentru care s-a respins cererea de abținere. În ceea ce privește prezența aceluiași magistrat judecător I în soluționarea cererilor de abținere, recuzare și apel, a susținut că a invocat aceste aspecte raportat la incompatibilitatea determinată de faptul că a intrat și în compunerea completului care a soluționat cererea de abținere, recursul fiind singura posibilitate prin care s-ar putea invoca incompatibilitatea acestui magistrat în a soluționa cererea de recuzare. Pe fondul recursului, a afirmat că ambele intimate fac o confuzie între obiectul dosarelor evocate și noțiunea de „situație litigioasă” și a reiterat situația de fapt ce a determinat sesizarea instanței de judecată.

Prin rezoluția din 09.09.2024 s-a fixat termen în ședință publică 06.11.2024, cu citarea părților.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată oral de intimata-pârâtă S.C. B S.A. la termenul fixat pentru dezbaterea recursului, aceasta va fi respinsă în considerarea următoarelor argumente:

Din interpretarea art. 486 alin. (1) și (3) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea atacată.

Înalta Curte, verificând memoriul de recurs, constată că pot fi decelate critici ce vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea, susceptibile de a fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și, în egală măsură, se raportează la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Reținând că argumentele expuse se încadrează în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu motivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului.

Examinând, în continuare, încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, față de precizările formulate de recurenta-reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că nu constituie motiv de recurs modalitatea de soluționare a cererii de abținere formulată de magistratul judecător E, Înalta Curte nu va analiza argumentele prin care se susține că motivarea doamnei judecător din cererea de abținere ar fi contradictorie.

Cât privește împrejurarea că doamna judecător I a făcut parte atât din completul care a soluționat declarația de abținere, prin încheierea din 06.11.2023, cât și din cel care a soluționat cererea de recuzare, prin încheierea din 16.11.2023, Înalta Curte reține că nu este de natură a atrage incidența cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 41-42 C. proc. civ. Aceasta deoarece sunt incidente dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține”, respectiv cele ale art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, conform căruia „În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial”.

Actele dosarului relevă că soluționarea cauzei a fost repartizată aleatoriu la 12.07.2023 completului x, din compunerea căruia a făcut parte și doamna judecător I; prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, în compunerea completului învestit cu soluționarea declarației de abținere, respectiv a cererii de recuzare a intrat judecătorul care făcea parte, alături de judecătorul recuzat, din compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de apel, împreună cu judecătorul din planificarea de permanență.

În egală măsură, reține că pronunțarea unui judecător asupra unei declarații de abținere sau asupra unei cereri de recuzare nu este în măsură să dea naștere unei presupuneri legitime că acesta nu ar fi imparțial. În consecință, faptul că unul dintre judecătorii învestiți cu judecarea apelului, a soluționat declarația de abținere și cererea de recuzare a celuilalt membru al completului, nu este de natură să determine suspiciuni legitime vizând existența parțialității acestuia.

Analizând critica referitoare la greșita respingere a cererii de recuzare, fără a se constata incidența în cauză a motivelor de incompatibilitate invocate în privința doamnei judecător E, Înalta Curte reține că fundamentul instituțiilor prevăzute de art. 41-44 C. proc. civ., referitoare la incompatibilitate, abținere și recuzare este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Soluționarea unei cereri de recuzare presupune în mod necesar verificarea conduitei procesuale a judecătorului recuzat, întrucât instanța învestită este chemată să verifice aspectele criticate de parte, pentru a stabili dacă administrarea cauzei de judecătorul recuzat conturează indicii privind încălcarea obligației de imparțialitate.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., ca dispoziții legale pe care recurenta și-a întemeiat cererea de recuzare respinsă prin încheierea din 16.11.2023 a Curții de Apel Constanța, judecătorul este incompatibil de a judeca în situația „când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauză pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil”, respectiv „atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa”.

Întrucât normele legale ce stabilesc cazurile de incompatibilitate sunt norme de interdicție, concluzia care se impune este aceea că ele trebuie considerate ca fiind de strictă interpretare. Prin urmare, nu pot fi avute în vedere decât cazurile de incompatibilitate expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind îngăduită, pe cale de interpretare, extinderea aplicării lor uzând de argumentul de analogie.

Astfel fiind, Înalta Curte formulează observația potrivit căreia sintagma „și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece”, nu poate fi înțeleasă decât în sensul că are în vedere situația – și numai această situație – în care, anterior momentului prevăzut de legiuitor în art. 402 C. proc. civ. pentru pronunțarea hotărârii, judecătorul cauzei își face cunoscută, într-o manieră îndeajuns de clară, părerea cu privire la soluția ce trebuie dată sau care ar urma să fie dată în respectivul proces.

Antepronunțarea pe care textul legal o are în vedere vizează, însă, exclusiv procesul în curs de judecată, opinia judecătorului trebuind exprimată în legătură cu acesta. Drept urmare, condiția legală în discuție nu poate fi considerată realizată atunci când judecătorul a soluționat anterior un alt proces, privitor la chestiuni juridice chiar aflate în legătură cu procesul în curs și care, prin raportare la soluția dată în respectivul proces, ar putea influenta soluția din procesul pendinte, câtă vreme acestea nu conțin dezlegări directe, în totul anticipatorii, cu privire la însăși soluția ce trebuie sau care ar urma să fie pronunțată în actualul proces.

Or, în legătură cu cererea de recuzare, exigențele legale sus-arătate nu sunt satisfăcute, în condițiile în care în dosarele nr. y/118/2022, respectiv nr. y/36/2023 (în care doamna judecător E a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 4/24.02.2023, respectiv încheierea din 21.04.2023) instanța nu s-a pronunțat pe fondul raportului juridic litigios grefat pe încheierea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 07.09.2022.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că magistratul judecător recuzat nu s-a pronunțat într-o cauză identică, Curtea de Apel Constanța reținând în mod judicios că obiectul dosarelor enunțate sunt diferite.

Astfel, dosarul nr. y/118/2022 viza emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună reînscrierea S.C. A S.R.L. în registrul acționarilor S.C. B S.A. cu un număr de 57.597 acțiuni, până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. z/118/2022 și nr. xx/118/2022, aflate pe rolul Tribunalului Constanța – Secția a II-a Civilă, iar dosarul nr. y/36/2023 a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a efectelor sentinței civile pronunțate la 19.04.2023 de Tribunalul Constanța – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/118/2023.

Pe de altă parte, în dosarul pendinte, recurenta-reclamantă a învestit instanța cu o plângere împotriva rezoluției nr. x/11.11.2022 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța prin care a fost admisă cererea de înregistrare mențiuni și menționare acte nr. x/10.11.2022 privind înregistrarea în registrul comerțului a declarației nr. x/09.11.2022 și a extrasului din registrul acționarilor S.C. B S.A. la 09.11.2022, prin care a solicitat anularea rezoluției cu consecința înlăturării înregistrării.

Prin urmare, față de diferența de obiect și cauză dintre cererile deduse judecății, precum și față de împrejurarea că prin modul de soluționare a cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. y/118/2022 și nr. y/36/2023 nu s-au făcut în mod neechivoc afirmații care să anticipeze soluția ce ar urma să fie dată în procesul de față, reiese că, în afara oricărei îndoieli, nu s-ar putea considera că doamna judecător E și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția din prezentul proces, în sensul dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte impune, astfel, concluzia că instanța de apel a analizat în mod clar și coerent ambele ipoteze invocate în susținerea cererii de recuzare, reținând că, în aprecierea unei eventuale situații de incompatibilitate instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei și temeiul juridic concret indicat în susținerea cererii de recuzare, precum și că soluționarea altor cauze între aceleași părți, dar cu obiect diferit nu poate dovedi în cazul de față motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că nu se identifică niciun viciu de nelegalitate al încheierii prin care a fost soluționată cererea de recuzare din perspectiva corectitudinii raționamentului juridic al instanței care a soluționat-o, instanța de recurs apreciind corecte statuările Curții de apel Constanța sub aceste aspecte și însușindu-și raționamentul juridic expus de aceasta.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte arată nu se poate reține existența unei situații litigioase complexe, în condițiile în care din cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că judecătorul ar fi incompatibil pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare, nu însă și atunci când a soluționat anterior un alt litigiu în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept ca și cea din speță sau când și-a exprimat punctul de vedere cu privire la o problemă de drept înrudită cu cea din speță.

Totodată, împrejurarea că pe rolul instanței există cauze similare, purtate între aceleași părți, ce nu exclud discutarea aceleiași chestiuni de drept, nu este de natură a afecta încrederea părților în imparțialitatea judecătorului, cât timp acesta are obligația de a soluționa pricina prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărei spețe în parte.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.R.L. împotriva încheierii din 16.11.2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/36/2023.

În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte S.C. B S.A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 452 C. proc. civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar art. 453 din același cod, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 5.913,35 lei, respectiv factura fiscală nr. 63/18.07.2024 emisă de J – Cabinet de Avocat și extrasul de cont emis la 23.08.2024 de K ce atestă încasarea onorariului de avocat.

Apreciind asupra cuantumului acestor cheltuieli în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, cu activitatea concretă desfășurată de apărător în etapa procesuală a recursului, respectiv formularea întâmpinării și susținerea apărărilor în fața instanței de recurs, Înalta Curte urmează să admită cererea cu consecința respingerii solicitării recurentei-reclamante de cenzurare a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, față de soluția de respingere ca nefondat a recursului, pronunțată în cauză, recurenta fiind în culpă procesuală și, astfel, în situația de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părți, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante S.C. A S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.913,35 lei către intimata-pârâtă S.C. B S.A.

Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-intervenientă D prin întâmpinarea înaintată la dosar, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost solicitate formal, fără a fi depusă la dosar dovada existenței și întinderii lor, astfel că cererea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.R.L. împotriva încheierii din 16.11.2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/36/2023.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B S.A. a sumei de 5.913,35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-interveniente D de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.